Contestație decizie de concediere. Decizia 1379/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1379/R-CM
Ședința publică din 13 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata CENTRUL MEDICAL, împotriva sentinței civile nr.236/CM din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-intimată, în baza împuternicirii avocațiale nr.1173/2009 emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș și avocat pentru intimata-contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale nr.137/2009, emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimata-contestatoare a depus la dosar întâmpinări.
Se comunică apărătorului recurentei-intimate copiile celor două întâmpinări formulate de intimata-contestatoare.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat.
Apărătorul recurentei-intimate, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui în consecință, cu obligarea intimatei-contestatoare la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Apărătoarea intimatei-contestatoare, având cuvântul, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinările depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise și precizează că din actele depuse la dosar de către recurenta-intimată nu rezultă că la momentul emiterii celei de-a doua decizii aceasta s-ar fi confruntat cu grave probleme financiare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 27 iunie 2006, a formulat contestație împotriva deciziei nr.43/30.05.2006 emisă de Medical SRL P, solicitând anularea acesteia, reintegrarea în funcția deținută anterior, obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale calculate la valoarea actualizată de la data concedierii până la reintegrarea în muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că măsura concedierii dispusă de angajator prin decizia nr.43/30.05.2006 este nelegală și netemeinică pentru că nu există o cauză reală de încetare a relațiilor de muncă dintre părți. Precizează contestatoarea că nu cunoaște motivele care au stat la baza acestei concedieri și nici criteriile efective nominale de prioritate care au condus la luarea acestei măsuri. Consideră că măsura dispusă de angajator este doar un abuz la adresa acesteia, neexistând motive temeinice pentru a se dispune astfel.
Prin sentința civilă nr.361/CM din 5 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă în parte contestația și anulată decizia nr.43 din 30 mai 2006 emisă de intimată. S-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii până la data de 14 septembrie 2006.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei drepturile bănești pentru perioada 21 iunie 2006 - 14 septembrie 2006 în sumă actualizată.
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
S-a reținut că prin decizia nr.43 din 30.05.2006 s-a dispus concedierea acesteia în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii având în vedere dificultățile economice ale ui Medical, determinate de valoarea contractată cu Casa de Asigurări a Județului A pentru serviciile paraclinice pe anul 2006, care impun ajustarea bugetului de venituri și cheltuieli, în consecință restrângerea activității.
Conform mențiunilor din carnetul de muncă însă, poziția 91, contractul de muncă al contestatoarei a fost desfăcut în baza deciziei nr.71 din 14.09.2006 și nu în conformitate cu decizia nr.43/30.05.2006, ce face obiectul prezentului dosar.
Deși decizia nr.43/30.05.2006 emisă de intimată nu a produs efecte juridice în sensul celor dispuse, aceasta nu a fost anulată sau revocată de angajator, ca urmare a emiterii unei noi decizii de desfacere a contractului individual de muncă al contestatoarei.
Nu se poate reține că decizia nr.43/30.05.2006 a fost implicit revocată de decizia nr.71/14.09.2006, întrucât revocarea constituie o manifestare de voință expresă, necondiționată și integrală și își produce efectele retroactiv de la data emiterii actului revocat, cu atât mai mult cu cât decizia contestată a fost comunicată contestatoarei, iar potrivit art.268 alin.3 Codul muncii decizia de sancționare produce efecte de la data comunicării.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimata Medical P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că instanța în mod nelegal reține că nu s-a produs revocarea deciziei nr.43 din 30 mai 2006, întrucât la data de 14 septembrie 2006 fost emisă decizia nr.71, care a revocat implicit prima decizie.
Ca atare, în mod eronat instanța de fond a dispus reintegrarea intimatei pe postul avut anterior și obligarea la plata drepturilor bănești aferente, întrucât acestea i-au fost achitate.
Precizează că i-au fost achitate atât salariul aferent zilelor în care a prestat activitatea cât și indemnizațiile corespunzătoare concediilor de odihnă și concediilor medicale.
Prin Decizia nr.516/R-CM/2007, Curtea de Apel Piteștia admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, reținând că pe rolul Tribunalului Argeș se află dosarul nr-, având aceleași părți și același obiect, situație în care se impunea conexarea dosarului nr- la dosarul nr-, conform dispozițiilor art.164 Cod procedură civilă și soluționarea cele două cereri conexate.
Rejudecând cauza, Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.236/CM din 6 februarie 2009 admis acțiunea formulată de contestatoare și a anulat decizia nr. 43/30.05.2006 și decizia nr. 71/14.09.2006 emise de Medical. S-a dispune reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă începând cu 30.05.2006 și a fost obligată intimata la plata salariilor indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi, de care ar fi beneficiat, contestatoarea începând cu 14.09.2006 și până la reintegrarea efectiva.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că, în ceea ce privește contestația ce face obiectul dosarului nr-, la data de 12.10.2006 Sindicatul Sanitas A, în numele și pentru membra de sindicat a formulat contestație împotriva deciziei nr. 71/14.09.2006 emisă de intimata Medical,solicitând anularea acesteia,reintegrarea în funcția deținută anterior,obligarea intimatei la plata drepturilor salariale calculate la valoarea actualizată de la data concedierii până la reintegrarea efectivă în postul deținut anterior măsurii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că până la data de 14.09.2006 a desfășurat activitate în cadrul SC Medical în calitate de biolog și că prin decizia de mai sus i-a încetat contractul de muncă potrivit art. 65 Codul muncii.A susținut aceasta că măsura dispusă de angajator este nelegală și netemeinică pentru că nu există o cauză reală de încetare a relațiilor de muncă, nu se cunosc motivele ce au stat la baza concedierii,nici criteriile de stabilire a ordinii de priorități.
La data de 30.05.006, prin Decizia nr.43 intimata a încetat contractul de muncă al contestatoarei însă aceasta a desfășurat activitate, la cererea SC Medical până la 14.09.2006, când a fost emisă decizia de desfacere a contractului de muncă nr.71/2006.Nu a fost anulată însă prima decizie, astfel că se impune anularea acesteia,cu atât mai mult cu cât nici nu și-a produs efectele.
În ceea ce privește decizia nr.71/14 septembrie 2006, s-a reținut că intimata a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei nr.43 din 30.05.2006, arătând că acestea au stat și la baza emiterii deciziei ulterioare de desfacere a contractului de muncă.
Din analiza adreselor nr.977/23.08.2006, 820/28.07.2006 și a Deciziei nr.72/31.08.2006 emise de intimată a rezultat că a desfășurat activitate după momentul emiterii deciziei nr.43/2006 și chiar a fost rechemată din concediul de odihnă începând cu data de 31.08.2006, cu motivarea că activitatea ui Medical nu se mai putea desfășura doar cu personalul aflat în activitate la acel moment, ca urmare a creșterii numărului de analize medicale ce trebuiau a fi realizate de intimată.De aici rezultă că postul contestatoarei fie nu a fost desființat efectiv, fie a fost reînființat.
De asemenea, intimata a făcut dovada dificultăților economice ale activității sale doar la momentul emiterii primei decizii de desfacere a contractului de muncă care s-a emis tot în baza art. 65 Codul muncii, nu și la cel al emiterii deciziei nr.71/2006.
S-a apreciat astfel că nu s-a făcut dovada desființării efective a postului contestatoarei și nici a existenței unei cauze reale și serioase a desființării, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 65 alin.2 Codul muncii.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs, în termen legal intimatul Medical SRL.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât: - instanța a acordat contestatoarei mai mult decât a cerut, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.6 Cod pr.civilă.
Astfel, în contestația formulată, aceasta a solicitat obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale calculate la valoarea actualizată de la data concedierii până la reintegrarea efectivă în muncă, iar instanța a obligat intimata la plata salariilor indexate, majorare și reactualizate.
Cea de-a doua critică vizează prevederile art.304 pct.7 Cod pr.civilă, în sensul că instanța a apreciat ca neîntemeiată contestația formulată împotriva celei de a doua decizii nr.71/14 septembrie 2006, iar în dispozitiv a anulat această decizie.
Cea de-a treia critică vizează faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit că postul contestatoarei a fost reînființat sau că nu a fost desființat efectiv, deși din actele dosarului rezultă clar că postul a fost efectiv desființat. Aceasta a fost rechemată să lucreze o perioadă de timp în cadrul societății intimate, dar pe un post temporar, altul decât cel deținut anterior.
Cea de-a patra critică vizează faptul că instanța de fond nu a analizat legalitatea deciziei nr.71/14 septembrie 2009 și nu a verificat temeinicia acesteia în raport de existența unei cauze reale și serioase care să justifice efectivitatea desființării locului de muncă.
Instanța a verificat numai temeinicia deciziei nr.43/2006, pentru ca ulterior să dispună anularea ambelor decizii.
Cea de-a cincea critică constă în aceea că instanța de fond a reținut în mod eronat că intimata nu a făcut dovada dificultăților economice la data emiterii celei de-a doua decizii, deși, la dosar, au fost depuse acte din care rezultă în mod cert dificultățile cu care se confruntă societatea. S-au depus dovezi din care rezultă că înregistrează dificultăți economice determinate de diminuarea valorii contractate cu CAS A pentru serviciile paraclinice pe anul 2006 și a dovedit pe deplin dificultățile economice la data de 14 septembrie 2006.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii contestației formulate.
Recursul formulat de intimată este nefondat.
Referitor la prima critică se constată că instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut pentru a fi incidente disp.art.304 pct.6 Cod pr.civilă.
Prin contestația formulată s-a solicitat anularea deciziei, reintegrarea în funcția avută și obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale, calculate la valoarea actualizată de la data concedierii până la integrarea în muncă.
Instanța de fond, având în vedere prevederile art.78 din Codul munciia dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, cât și obligarea intimatei la plata salariilor indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la desfacerea contractului de muncă și până la reintegrare.
Procedând în acest mod instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât prin aceasta se ajunge tot la valoarea reactualizată a drepturilor solicitate.
Cea de-a doua critică vizează prevederile art.304 pct.7 Cod pr.civilă în care se arată că "modificarea sau casarea unei hotărâri când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
În speță nu se poate pretinde că există motive contradictorii în considerentele sentinței civile atacate, atâta vreme cât se arată clar că intimata nu a făcut dovada dificultăților economice la data emiterii deciziei, situație în care s-a dispus anularea acesteia.
Faptul că există în pag.4 mențiunea de contestație "neîntemeiată", în loc de "întemeiată", nu poate fi interpretat ca o motivare contradictorie, ci mai curând se putea formula o rectificare a erorii materiale intervenite.
Cea de-a treia critică, referitoare la desființarea postului deținut de contestatoare cum și celelalte două critici, care vizează decizia de concediere față de desființarea postului contestatoarei, au același obiect, situație în care vor fi analizate împreună.
Instanța reține astfel că, prin decizia nr.71 din 14 septembrie 2006, intimata a dispus, începând cu această dată, încetarea contractului de muncă al contestatoarei în baza art.65 din Codul muncii.
Potrivit acestui text de lege această concediere reprezintă încetarea contractului determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții. Aceasta are o cauză reală când reprezintă un caracter obiectiv, fiind impusă de dificultăți economice, transformări tehnologice etc. și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
În speță, contestatoarea a fost angajată la societatea recurentă la data de 3 ianuarie 2005, pe o perioadă nedeterminată, în funcția de biolog potrivit contractului de muncă încheiat între părți și înregistrat la ITM
Societatea recurentă a dispus concedierea acesteia având în vedere dificultățile economice pe care le are, determinate de valoarea contractată cu Casa de Asigurări a Județului A pentru serviciile paraclinice pe anul 2006 care impun ajustarea bugetului de venituri și cheltuieli și în consecință restrângerea activității.
S-a depus la dosar în vederea dificultăților intervenite copia balanței din luna iunie 2006, bilanțului de la 30 iunie 2006, lista cu locurile de muncă desființate, situația privind numărul angajaților și notificarea către AJOFM
În notificarea către AJOFM A se arată că datorită restrângerii activității, ca urmare a dificultăților economice, a hotărât desființarea locului de muncă al contestatoarei.
Toate aceste acte depuse la dosar în vederea dovedirii dificultăților intervenite sunt însă anterioare emiterii deciziei nr.43/30.05.2006 și au fost avute în vedere la acea dată.
Ulterior emiterii acestei decizii, așa cum a reținut și instanța de fond și cum confirmă chiar recurentul, contestatoarea a fost rechemată la serviciu datorită creșterii neașteptate a analizelor medicale.
Prin adresa nr.977 din 30 august 2006 s-a solicitat contestatoarei întreruperea concediului de odihnă, întrucât este necesară prezența la locul de muncă datorită fluxului mare de pacienți care a dus la creșterea numărului de analize medicale ce trebuie efectuate,
Și prin adresanr.820 din 28 iulie 2006 s-a comunicat contestatoarei că se impune cu necesitate prezența la locul de muncă.
Pe de altă parte, la interogatoriul luat de instanță recurentul a precizat că în cadrul unității funcționează mai multe posturi de biolog, însă nu au fost reduse toate datorită dificultăților economice, ci numai postul de biolog din compartimentul microbiologie, însă în perioada iulie - august 2006, datorită creșterii activității la nivelul laboratorului de analize medicale, a fost rechemată contestatoarea din concediul de odihnă. S-a recunoscut, de asemenea, că în perioada preavizului contestatoarei o altă salariată din cadrul societății, care ocupa tot un post de biolog, și-a înaintat demisia, arătând însă că era din alt compartiment.
Din actele dosarului nu rezultă în mod clar dificultățile economice existente la unitatea recurentă, care să determine desființarea locului de muncă al contestatoarei. Nu s-a depus la dosar nici organigrama societății pentru a se dovedi că postul acesteia este suprimat din structura angajatorului, ci, așa cum confirmă intimatul la interogatoriu, în perioada preavizului a rămas liber un alt post de biolog.
Față de cele arătate, întrucât recurentul nu a făcut dovada dificultăților economice sau a reorganizării activității la emiterea deciziei nr.71 din 14 septembrie 2006, în mod corect instanța de fond a dispus anularea și a acestei decizii și reintegrarea contestatoarei în postul deținut.
Sentința pronunțată de instanța de fond este astfel legală și temeinică motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata CENTRUL MEDICAL, cu sediul în P, B-dul -, Policlinica nr.2 - mezanin, județul A, împotriva sentinței civile nr.236/CM din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind contestatoarea, domiciliată în P, str.-, -3,.A,.7, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
EM/4 ex./16.10.2009
Jud. fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 269/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 165/2010. Curtea... → |
|---|
