Contestație decizie de sancționare. Decizia 165/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 165/R-CM
Ședința publică din 03 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ-ARR, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.950 din data de 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Autoritatea Rutieră Română, în baza delegației nr.1370/15.01.2010 și avocat pentru intimat-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.5/2010.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
În raport de această împrejurare, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, pentru Autoritatea Rutieră Română, solicită instanței admiterea recursului și casarea sentinței recurate în baza prevederilor art.304 pct.9 și art.3041, cu cheltuieli de judecată, în acest sens depunând ordinul de deplasare nr.1356/13.01.2010. În susținerea cererii sale, consilierul juridic arată instanței că intimatul-reclamant deține funcția de șef al Agenției ARR V, aceasta fiind subordonată Agenției Centrale a Autorității Rutiere Române.
În consecință, intimatul-reclamant trebuia să acționeze numai în baza delegării date de către conducerea Autorității Rutiere Române. Astfel, în ceea ce privește punerea în executare a sentinței civile nr.412 din data de 13 august 2008, în data de 15 aprilie 2009, intimatul-reclamant nu ar fi primit delegare din partea conducerii Autorității Rutiere Române, acționând în afara cadrului legal, cu depășirea atribuțiilor de serviciu.
Reprezentantul recurentei precizează că fapta intimatului constituie abatere disciplinară, concluzionând că sentința dată de către Tribunalul Vâlcea este nelegală.
Avocat, pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea apărării, avocat arată că a fost sancționat disciplinar din cauză că a dat curs solicitării Biroului executorului judecătoresc, în sensul desemnării unui lucrător ce urma a îl însoți pe acesta la un control în trafic. Intimatul-reclamant a transmis de îndată către ARR B atât somația executorului judecătoresc, cât și solicitarea acestuia, folosind mijloacele de comunicare electronică.
Avocat arată că astfel s-au respectat atribuțiile de serviciu, neexistând motive pentru sancționarea disciplinară a intimatului-reclamant, chiar instanța de fond apreciind acest lucru.
În sprijinul cererii sale, avocatul intimatului-reclamant depune și concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14 iulie 2009, contestatorul a solicitat ca în contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutieră Română să se dispună anularea deciziei nr.738/18.06.2009 emisă de intimată prin care s-a dispus retrogradarea sa din funcția de conducere cu acordarea salariului corespunzător pentru o durată de 60 de zile, repunerea în situația anterioară și obligarea la plata drepturilor salariale aferente funcției de șef de Agenție ARR, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că la data de 18.06.2009 s-a emis decizia nr.738 prin care intimata a dispus retrogradarea sa din funcția de șef Agenție ARR V pentru o perioadă de 60 de zile, întrucât ar fi dat curs solicitării Biroului Executorului Judecătoresc, solicitare înregistrată la Agenția ARR V sub nr.2650/14.04.2009.
Cu privire la pretinsa abatere reținută în sarcina sa, contestatorul a arătat că în data de 15.04.2009, când înlocuitorul său în funcția de șef de agenție a dat curs solicitării executorului judecătoresc, se afla la sediul ARR central din B cu probleme în interes de serviciu. Atât somația executorului judecătoresc cât și adresa acestuia au fost comunicate Direcției Juridice ARR și avea obligația legală de a da curs oricăror solicitări ale executorului judecătoresc, totuși a fost sancționat disciplinar prin înlăturarea apărărilor sale. În acest sens a arătat că doar a executat acte de dispoziție legală în exercitarea atribuțiilor ce-i revin în calitate de șef de agenție.
Contestatorul a precizat că decizia nu respectă condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, întrucât nu i-a fost comunicată personal potrivit disp. art.268 pct.4 din Codul muncii și din acest motiv este lovită de nulitate absolută.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că în mod legal și temeinic Comisia de cercetare disciplinară prealabilă a constatat că abaterea disciplinară a fost săvârșită de către contestator și nu de către înlocuitorul acestuia. Împrejurarea că prezentul contestator nu a primit nicio delegare din partea conducerii ARR privind executarea în data de 15.04.2009 a sentinței civile nr.412/2008 a Tribunalului Argeș, înseamnă că a comis prin fapta sa un act de reprezentare nelegal.
Cu privire la excepția nulității absolute a deciziei contestate, intimata a arătat că decizia de sancționare i-a fost comunicată prin poștă cu confirmare de primire la domiciliul contestatorului, iar persoana care a semnat este soția acestuia.
Prin sentința civilă nr.950 din 13 noiembrie 2009, Tribunalul Vâlceaa admis contestația, a anulat decizia nr.738/18.06.2009 emisă de intimată și a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de sancționare.
A fost obligată intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta pe perioada retrogradării, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2250 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr.738/18.06.2009, emisă de intimata Autoritatea Rutieră Română, contestatorul, în calitate de șef agenție - inspector III () - inspector trafic, a fost sancționat cu retrogradarea din funcția de conducere, cu acordarea salariului corespunzător pentru o durată de 60 de zile, în temeiul art.264 alin.1 lit.c din Codul muncii coroborat cu art.89 lit.c și d din Contractul colectiv de muncă aplicabil.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că a dat curs solicitării Biroului executorului judecătoresc, înregistrată la Agenția ARR V sub nr.2650/14.04.2009, privind desemnarea unui lucrător care să însoțească în data de 15.04.2009, ora 9, executorul judecătoresc la un control în trafic pe ruta D- - Râmnicu V în vederea punerii în executare a sentinței civile nr.412/13.08.2008 a Tribunalului Argeș, fără a solicita în scris, în prealabil, acordul conducerii Autorității Rutiere Române -
Cu privire la apărările contestatorului s-a statuat că acesta a luat la cunoștință de solicitarea executorului judecătoresc la orele 17,00 ale zilei de 14.04.2009, când a fost informat despre aceasta de către numitul G, care este desemnat prin decizia Directorului General al să preia atribuțiile șefului de agenție, atunci când acesta din urmă se află în concediu sau în deplasare în interes de serviciu.
În drept, decizia contestată este întemeiată pe dispozițiile art.25 lit.a, b, c, d, g, h, i, a art. 26 lit. d, e, f, i, t și a art. 27 și 48 lit.d Regulamentul intern, a art.70 alin.2 lit.a, b, c, d și alin.3 și 88 lit.d și i din Contractul colectiv de muncă în vigoare.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.412/CA/13 august 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr- s-au respins excepțiile și s-a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean V, Comisia Paritară, Autoritatea Rutieră Română - ARR, Autoritatea Rutieră Română - ARR Agenția V, S-a dispus suspendarea executării următoarelor acte administrative: Hotărârea nr.45 din 03.06.2008 emisă de Comisia Paritară din cadrul Consiliului Județean V, traseu cuprins în programul de transport județean 2008-2011, către Transport și suspendarea de eliberată pârâtei Transport pentru traseul 044 - D--Râmnicu V-cuprins în programul de transport județean 2008-2011.
Prin încheierea pronunțată la data de 25 martie 2009, în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Argeș, s- admis cererea formulată de petenta și s-a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinței civile mai sus precizate, pentru ca ulterior să se înregistreze, la Biroul individual al executorului judecătoresc, dosarul de executare silită nr.149/2009.
În acest sens s-a emis mai multe acte de executare, printre care: somația nr.149/2009 înregistrată la data de 2420/09.04.2009 la ARR Agenția V prin care s-a solicitat respectarea dispozițiilor sentinței civile nr.412/2008 pronunțată de Tribunalul Argeș și somația nr.149/2009 înregistrată sub nr.2650/14.04.2009 la sediul intimatei, ce vizează desemnarea unui lucrător din cadrul agenție care să însoțească, în data de 15.04.2009, ora 9,30, executorul judecătoresc pentru control în trafic pe ruta D--Râmnicu
La data de 15.04.2009, orele 10, executorul judecătoresc a încheiat procesul-verbal de executare silită nr.149/2009 în care s-a consemnat deplasarea pe DN 64 în zona, însoțit de reprezentantul și s-au oprit din trafic mai multe autovehicule cărora li s-a adus la cunoștință dispozitivul sentinței civile nr.412/CA/13.08.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș. De asemenea, s-a notat prezența la această acțiune de executare a delegaților ARR și a unui agent de poliție rutieră.
Potrivit dispozițiilor art.263 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhic.
Cu alte cuvinte, fiecare salariat are îndatorirea de a respecta disciplina muncii, obligație distinctă stabilită și prin dispozițiile art.39 alin.2 lit.b Codul muncii, ca o garanție a desfășurării în condiții de eficiență a procesului muncii.
Elementele esențiale, definitorii ale răspunderii disciplinare fără a căror existență cumulată nu poate exista o atare răspundere sunt: calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, săvârșirea faptei cu vinovăție, un rezultat dăunător și legătura de cauzalitate între faptă și rezultat.
În speța dedusă judecății, doar prima cerință este îndeplinită, respectiv calitatea de salariat.
În ceea ce privește existența unei fapte ilicite, tribunalul a constatat că nu există nicio faptă - comisivă sau omisivă - săvârșită de contestator care să se răsfrângă negativ asupra relațiilor care se stabilesc între membrii colectivului unui angajator.
Astfel, se pretinde că petiționatul, în calitatea sa de șef al Agenției V nu a adus la cunoștință de îndată și din proprie inițiativă conducerii Autorității Rutiere Române solicitarea executorului judecătoresc pentru ca aceasta să poată lua măsurile corespunzătoare și dat curs solicitării acestuia de a pune în executare silită sentința civilă nr.412/13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, creând astfel premisele formulării de reclamații la adresa activității agenției, creării de prejudicii de imagine și a unei situații defavorabile acesteia în perspectiva litigiilor aflate pe rol în curs de soluționare ce au ca obiect contestarea atribuirii traseului județean - D--Râmnicu
Potrivit dispozițiilor art.3711Cod procedură civilă, în ipoteza în care partea care a căzut în pretenții nu înțelege să suporte, de bunăvoie, repercusiunile înfrângerii sale și să respecte și execute hotărârea judecătorească, partea ale cărei pretenții au fost admise va putea proceda la urmărirea silită a datornicului său. De fapt, executarea silită este cea de-a doua fază a procesului civil la care ar putea participa și părțile implicate în faza de judecată și cum intimata Autoritatea Rutieră Română Agenția a fost parte căzută în pretenții în dosarul nr- al Tribunalului Argeș, se impunea ca aceasta să se conformeze măsurilor execuționale dispuse de executorul judecătoresc.
În consecință, tribunalul a constatat că nu au fost încălcate nici una dintre normele de conduită a muncii astfel cum sunt nominalizate în art.25 și 26 din Regulamentul intern al Autorității Rutiere Române - și art.70 și 88 din Contractul Colectiv de Muncă.
Față de aceste considerente, luând în considerare dispozițiile art.268 Codul muncii, tribunalul a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr.738/18.06.2009, emisă de intimată, cu consecința repunerii părților în situația anterioară emiterii deciziei de sancționare.
În temeiul dispozițiilor art. 264 și 78 Codul muncii, intimata a fost obligată la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta pe perioada retrogradării.
Împotriva sentinței civile nr.950/13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa formulat în termen recurs intimata Autoritatea Rutieră Română - ARR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii, urmând a se face și aplicarea dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată de tribunal este nelegală întrucât s-a ignorat faptul nerespectării de contestator a obligațiilor prevăzute de fișa postului. În calitate de șef de agenție, reprezintă conducerea Autorității Rutiere Române, pe care trebuia să o încunoștiințeze despre actul de executare silită efectuat. De aceea fapta sa reprezintă o abatere disciplinară prevăzută de Regulamentul Intern și Contractul Colectiv de Muncă în vigoare la acea dată.
Chiar dacă Agenția V era partea căzută în pretenții în hotărârea pusă în executare, contestatorul trebuia să înștiințeze Autoritatea Rutieră Română, întrucât agențiile teritoriale nu au personalitate juridică.
De asemenea contestatorul nu a avut în vedere faptul că sentința civilă nr.412/13 august 2008, fost pusă în executare de intimată, fapt notificat și Agenției
În speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.264 și 78 din Codul muncii, întrucât contestatorul nu a fost concediat, doar retrogradat din funcția de conducere și reducerea salariului corespunzător pentru o durată de 60 de zile.
În considerarea celor de mai sus, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea contestației.
Contestatorul a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând criticile formulate prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
Intimata prin decizia contestată a susținut săvârșirea de contestator a unor abateri disciplinare, constând în faptul că a dat curs solicitării Biroului executorului judecătoresc, privind desemnarea unui lucrător care să însoțească în data de 15 aprilie 2009, în vederea punerii în executare a sentinței civile nr.412/13 august 2008 Tribunalului Argeș, fără să solicite în prealabil acordul conducerii Autorității Rutiere Române.
Cu probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse în dosar - actele emise de executorul judecătoresc, contestatorul a făcut dovada transmiterii acestora către Autoritatea Rutieră Română (10, 11, 15, 16 dosar fond).
În dosarul supus executării, partea căzută în pretenții era Agenția V, așa încât trebuia să se conformeze dispozițiilor hotărârii și măsurilor luate de executorul judecătoresc.
De altfel, executarea hotărârii nu a produs nici un prejudiciu intimatei, nu există faptă comisivă sau omisivă săvârșită de contestator, care să atragă răspunderea disciplinară, în condițiile Regulamentului Intern al Autorității Rutiere Române, ale Contractului Colectiv de Muncă și art.263 Codul muncii.
Art.263 Codul muncii, reglementând definiția legală dată abaterii disciplinare, prevede că: "(1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară" și (2) "Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici."
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, contestatorul nu a făcut altceva decât să respecte toate aceste dispoziții legale, conformându-se și dispozițiilor art.3711Cod procedură civilă, ce reglementează executarea silită a unei hotărâri judecătorești.
Nu este întemeiată nici ultima critică referitoare la despăgubirile acordate contestatorului, întrucât potrivit dispozițiilor Codului muncii "Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul."
De aceea, în considerarea celor reținute mai sus se apreciază că recursul nu este fondat și în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, va fi respins.
În baza art.274 Cod procedură civilă, recurenta-intimată va fi obligată la plata către intimatul-contestator a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de intimata AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - ARR, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.950 din 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimat-contestator fiind, domiciliat în Râmnicu V,-, județul
Obligă pe intimata-recurentă Autoritatea Rutieră Română - ARR să plătească intimatului-contestator suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.4/26.02.2010.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1379/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 93/2010. Curtea de... → |
|---|
