Contestație decizie de concediere. Decizia 1397/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1397/R-CM
Ședința publică din 13 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.663 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 06 octombrie 2009 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată la data de 10 decembrie 2009, -, în contradictoriu cu intimata SC - a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 2 din data de 7 iulie 2008 emisă de Directorul General al SC - SA și împotriva Deciziilor nr. 3, 4 și 5 din data de 08 decembrie 2008 emise de Consiliul de Administrație al SC - SA, în temeiul art. 283 și 295 din Codul muncii, solicitând anularea deciziilor ca nelegale și netemeinice, precum și obligarea intimatei la 3.500.000 lei (RON), cu titlu de daune morale către el.
Motivând contestația în fapt, acesta susține că prin Decizia nr.2/26.04.2007, i s-a desfăcut contractul de muncă din inițiativa angajatorului SC - SA, iar în urma soluționării contestației formulate de el, prin Decizia nr. 96/R-CM/08.02.2008, irevocabilă, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, s-a dispus reintegrarea sa pe postul avut anterior concedierii, cu obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă.
Susține că a declanșat procedura executării silite împotriva intimatei întrucât aceasta nu a procedat la respectarea imediată a Deciziei Curții de Apel, iar în data de 08 decembrie 2008 angajatoarea a emis o serie de decizii care îl vizează, simulând reintegrarea sa în cadrul -, atât din punct de vedere al modificării organigramei, cât și cu privire la crearea noului post de director executiv.
Consideră că primul aspect ce trebuie avut în vedere, este faptul că instanța, prin Decizia Curții de APEL PITEȘTI nr. 96/R-CM/08.02.2008, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior, acela de director executiv, post care era prevăzut în organigrama societății intimate în vigoare din data de 26 august 2005. Această organigramă ce cuprindea postul deținut de el la data concedierii abuzive a fost valabilă până în data de 15 februarie 2008, când a fost modificată prin Dispoziția nr.10/14.02.2008, în conformitate cu Decizia Consiliului de Administrație nr.6/05.02.2008 si cu Hotărârile Comitetului de Conducere nr.4 si 5 din 13.02.2008.
Postul de director executiv a existat în organigrama societății intimate din 2005, până la 15 februarie 2008, dată ulterioară celei de 08 februarie 2008, când s-a pronunțat Decizia Curții de APEL PITEȘTI, nr. 96/R-CM/2008. Confirmarea existenței postului de Director executiv este făcută de către intimată și prin Actul adițional nr. 3 la contractul colectiv de muncă din 10.03.2008, când i se schimbă denumirea în Director general.
Prin Decizia nr.2/08.12.2008, prin care intimata a dispus modificarea Organigramei - SA, decizie care nu i-a fost adusă la cunoștință, dar despre care se face vorbire în conținutul Deciziei nr.4/08.12.2008, s-a creat un nou post, acela de Director Executiv, așa cum rezultă din schița Organigramei comunicată de către intimată. Prin crearea postului de Director executiv, în poziția și cu atribuțiile și competențele stabilite conform schiței organigramei, intimata nu face altceva decât să ignore cu rea-credință dispozițiile Deciziei Curții de APEL PITEȘTI nr. 96/R-CM/2008, care prevedeau reintegrarea pe postul deținut anterior. Această reintegrare efectivă dispusă de Curtea de APEL PITEȘTI, însemna reluarea activității sale pe postul de director executiv, așa cum era el înainte de data concedierii, anume 26.04.2007, cu atribuțiile si competențele prevăzute în fișa postului.
Contestatorul susține că nicăieri în noua organigramă nu se regăsesc atribuțiile și competențele pe care le are Directorul executiv, conform postului, iar postul nou creat este unul de formă, fără să respecte poziția ierarhică pe care o avea înainte de data desființării sale, respectiv data concedierii contestatorului. Poziția în ierarhia unității era aceea de Direcție Generală, subordonat doar Consiliului de Administrație al societății și care coordona, având în subordine toți ceilalți directori. Pe noua organigramă acest nou post apare subordonat Directorului general și pe același plan cu ceilalți directori din unitate.
Prin Decizia nr.3/08.12.2008 se modifică Organigrama valabilă în prezent, spune intimata, în conformitate cu organigrama modificată prin Decizia CA din 6 februarie 2007, prin reintroducerea postului de director executiv. Ne este pus însă la dispoziție o organigramă adoptată pe baza acestei decizii a CA din 6.02.2007, în care nu apare la nivel de an 2007, nicăieri, postul de director executiv, deși el exista, cel puțin până la momentul concedierii din 26.04.2007.
Contestatorul susține că nu se înțelege când și cum se modifică Organigrama societății, prin Decizia nr.2, sau prin Decizia nr.3, ambele din 08.12.2008, și cum se modifică această organigramă, creându-se un nou post, care nu are mai nimic în comun cu vechiul post de Director Executiv.
Totodată, nu înțelege de ce prin această Decizie nr. 3/08.12.2008 se dispune efectuarea de mențiuni în Carnetul său de muncă, atâta vreme cât modificarea unei organigrame a societății nu are legătură cu carnetul de muncă a salariaților.
Decizia nr.4/08.12.2008 emisă de intimată, dispune modificarea Regulamentului Comitetului de Conducere al Societății, prin introducerea unui nou subpunct și care, de asemenea, dispune operarea de mențiuni în Carnetul său de muncă.
Consideră că, atât cu privire la operarea mențiunilor dispuse prin Decizia nr.3, cât și prin Decizia nr.4, intimata face în mod nelegal o operație în Carnetul său de muncă, pentru fapte juridice care sunt străine de operațiunile legale obișnuite care trebuie efectuate de către un angajator în Carnetul de muncă al angajatului său. De altfel, nici în conținutul Deciziei nr.4, intimata nu face precizarea care sunt modificările despre care face vorbire că vor fi introduse prin subpunctul 5 paragraful 6 și în ce măsură trebuie să afecteze Carnetul său de muncă.
În ceea ce privește Decizia nr. 5/08.12.2008, prin care se dispune reintegrarea sa pe postul de director executiv, "stricto sensu", este o decizie care nu precizează data de când începe să devină efectivă reintegrarea și prin coordonare cu deciziile emise anterior, anume 2, 3 și 4 tot din 08.12.2008, este doar formală, fiind lipsită de conținut și efect, căci reintegrarea operează pe un post care nu are legătură cu vechiul post, pentru care dispusese Curtea de APEL PITEȘTI reintegrarea efectivă, prin Decizia nr. 96/R-CM/8.02.2008.
În atare condiții, consideră că nu poate fi vorba de o reintegrare efectivă în spiritul și litera legii, care este Decizia Curții de APEL PITEȘTI, ci doar de un simulacru făcut cu rea-credință, tocmai în scopul eludării hotărârii judecătorești irevocabile, și a punerii contestatorului pe o poziție nou creată și inventată de intimată în organigrama sa, tocmai pentru a nu fi în situația de a-i reconferi acestuia atribuțiile și competențele pe care le deținea conform fișei postului ca Director Executiv.
Consideră că toate deciziile atacate nu conțin în cuprinsul lor prevederea obligatorie în legătură cu posibilitatea legală a celui pe care îl vizează, de a fi atacate la o instanță de judecată, și nici termenul pe care Codul muncii îl stabilește pentru exercitarea acestui drept, fapt care atrage nulitatea absolută a acestora, în conformitate și cu dispozițiile art. 283 din Codul muncii, cu trimitere la dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Contestatorul solicită și obligarea intimatei la plata de daune morale pentru menținerea sa într-o situație înjositoare de mai bine de 9 luni de zile de când a obținut irevocabil decizia de reintegrare, prin inventarea unor soluții de reintegrare din partea intimatei, care nu înțelege să procedeze de fapt, la respectarea întru totul și întocmai a Deciziei Curții de APEL PITEȘTI nr. 96/R-CM/08.02.2008, faptă care-i produce grave prejudicii morale și de imagine, în condițiile în care este lipsit de un loc de muncă de aproape 2 ani de zile, între timp survenind și decesul soției sale pe fondul puternicei tulburări prilejuită de acțiunile intimatei.
Prin Întâmpinarea formulată în cauză, intimata SC SA - a solicitat respingerea contestației formulată de contestatorul - ca neîntemeiată și menținerea deciziilor contestate ca fiind legale și temeinice.
La termenul din 15 iunie 2009, intimata -, a invocat excepția de ordine publică a autorității de lucru judecat.
În susținerea acestei excepții, intimata arată că prin Decizia nr. 96/R-CM pronunțată la 8 februarie 2008, în executarea căreia a emis Decizia nr. 5 din 8 decembrie 2008 contestată în prezenta cauză, Curtea de APEL PITEȘTIs -a pronunțat cu privire la două aspecte: (i) a anulat decizia intimatei prin care contestatorului i se desfăcuse disciplinar contractul său de muncă; și (ii), a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior, cu consecința plății drepturilor salariale de la data deciziei de desfacere a contractului său de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Intimata susține că s-a conformat celor dispuse prin Decizia Curții de APEL PITEȘTI, sens în care a emis, în vederea reintegrării contestatorului pe postul deținut anterior, atât Decizia nr. 2 din 14 iulie 2008, cât și, ulterior, Decizia nr. 5 din 8 decembrie 2008, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 4 din 5 martie 2009, ambele existând la dosarul cauzei, Decizia 5 făcând obiectul acțiunii contestatorului în prezenta cauză.
că Decizia 2 fost atacată de către contestator, iar contestația acestuia a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 882, din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, hotărârea instanței de fond rămânând irevocabilă prin respingerea recursului contestatorului, prin Decizia nr. 61/R-CM din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, atașată în copie la dosar.
Mai înainte de judecarea recursului contestatorului împotriva Deciziei 2, având în vedere că hotărârea instanței de fond nu era irevocabilă, intimata a emis Decizia nr. 5 din 8 decembrie 2008, tot în vederea reintegrării contestatorului și în executarea Deciziei 96 R-CM, decizie care, ca efect al respingerii recursului contestatorului și rămânerii irevocabile a hotărârii instanței de fond, a fost ulterior modificată în mod corespunzător prin Decizia nr. 4 din 5 martie 2009.
Având în vedere că Decizia 5 are un obiect absolut identic cu Decizia 2, pe care nu face decât să o confirme, în sensul că hotărăște unul și același lucru, respectiv ".urmare a Deciziei Curții de APEL PITEȘTI nr. 96/R-CM/8 februarie 2008, Dl. este reintegrat în postul deținut anterior, și anume, Director Executiv, începând cu data de 27 aprilie 2007", și implică absolut aceleași părți, intimata apreciază că admiterea contestației formulată de contestator împotriva Deciziei 5, ar aduce atingere autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 882 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, rămasă irevocabilă în baza Deciziei nr. 61/R-CM din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
Văzând atât Sentința civilă nr. 882 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, irevocabilă, pronunțată privind contestația aceluiași contestator îndreptată împotriva Deciziei 2 cât și contestația îndreptată împotriva Deciziei 5, ce face obiectul prezentei cauze, intimata susține că rezultă în mod indubitabil, că există identitate de obiect, părți și cauză între hotărârea judecătorească irevocabilă menționată și contestația formulată împotriva Deciziei 5, situație în care devin incidente dispozițiile art. 1201 cod civil și 163. pr. civilă, urmând ca pe cale de consecință, acțiunea contestatorului, având ca obiect anularea Deciziei 5, să fie respinsă pentru acest considerent.
Prin sentința civilă nr.663 din 19 iunie 2009, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă - a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata SC - SA, privind Decizia Directorului General nr. 2 din 14 iulie 2008 și a respins, pe cale de excepție, contestația formulată de contestatorul -, îndreptată împotriva acestei decizii.
A respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul -, îndreptată împotriva Deciziilor nr. 3, 4 și 5 din data de 08 decembrie 2008 emise de Consiliul de Administrație al SC - SA.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția de ordine publică a autorității de lucru judecat invocată de intimată, într-adevăr, o astfel de contestație a fost soluționată definitiv și irevocabil prin Sentința civilă nr. 882 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, prin care s-a respins contestația aceluiași contestator - îndreptată împotriva Deciziei nr. 2 din 14 iulie 2008 emisă de Directorul General al -, prin care acesta a dispus reintegrarea contestatorului în funcția de Director Executiv, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului contestatorului, conform Deciziei nr. 61/R-CM din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
S-a reținut că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 din Codul civil.
Celelalte Decizii, nr. 3, 4 și 5 din data de 08 decembrie 2008 emise de Consiliul de Administrație al SC - SA, nu au făcut obiectul vreunei judecăți și, chiar dacă vin să completeze
Decizia nr. 2 din 14 iulie 2008 emisă de Directorul General al -, prin care acesta a dispus reintegrarea contestatorului în funcția de Director Executiv, nu se poate reține excepția autorității de lucru judecat, impunându-se soluționarea contestației pe fond privind aceste decizii, întrucât, nu este identitate de obiect în raport cu judecata anterioară.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, prin Decizia Consiliului de Administrație al SC - SA, nr. 3/08.12.2008, în vederea reintegrării contestatorului - pe postul de director executiv deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă, acest organ a hotărât modificarea Organigramei în vigoare la 8 decembrie 2008, în conformitate cu Organigrama modificată prin Decizia CA nr. 2 din 6 februarie 2007, prin reintroducerea postului de director executiv.
Această măsură este conformă cu Decizia Curții de APEL PITEȘTI nr. 96/R-CM/08.02.2008, prin care s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior, acela de director executiv și nu-l prejudiciază cu nimic pe contestator, măsura fiind legală și temeinică.
Prin Decizia nr. 3 din 08.12.2008, nu s-a creat un nou post, care nu ar avea nimic în comun cu vechiul post de Director Executiv, așa cum susține contestatorul, iar aspectul că s-a dispus efectuarea de mențiuni în Carnetul său de muncă, corespunzător modificărilor organigramei societății nu este în măsură să-l prejudicieze, atâta timp cât nu se face dovada că s-ar fi înscris în acest act mențiuni nelegale sau contrare hotărârii judecătorești de reintegrare.
Prin Decizia Consiliului de Administrație al SC - SA, nr. 4/08.12.2008, în vederea reintegrării contestatorului - pe postul de director executiv deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă și ca urmare a modificării Organigramei prin Decizia nr. 3 din 08.12.2008, acest organ a hotărât modificarea Regulamentului Comitetului de Conducere al Societății, prin introducerea unui nou subpunct 5, cu privire la domeniile de activitate coordonate de directorul executiv, Consiliul dispunând, de asemenea, operarea mențiunilor corespunzătoare în Carnetul de muncă de muncă al contestatorului.
Modificarea Regulamentului Comitetului de Conducere al Societății este întemeiată, legală și temeinică, iar în Carnetul de muncă al contestatorului nu s-au operat mențiuni necorespunzătoare, nelegale sau în măsură să-i lezeze drepturile și interesele, astfel că măsura luată de organul colegial de conducere este legală și temeinică, încadrându-se în setul de măsuri necesare reintegrării efective a contestatorului pe postul deținut anterior în cadrul societății.
Prin Decizia Consiliului de Administrație al SC - SA, nr. 5/08.12.2008, acest organ a hotărât că "D-l - este reintegrat pe postul de director executiv în cadrul Societății", dispunându-se, totodată, ca Departamentul de Resurse Umane să ducă la îndeplinire această decizie și să facă mențiunile corespunzătoare în Carnetul de muncă al contestatorului.
Nici prin această Decizie nu au fost luate măsuri care să-i lezeze drepturile sau interesele contestatorului, decizia fiind legală și temeinică.
Nu s-a dovedit că cele trei Decizii, nr. 3, 4 și 5 analizate mai sus, ar fi doar formale, lipsite de conținut și efecte, acestea fiind date în executarea Deciziei nr. 96/R-CM/8.02.2008 prin care, Curtea de APEL PITEȘTIa dispus reintegrarea.
Contestatorul a susținut că reintegrarea în aceste condiții, operează pe un post care nu are legătură cu vechiul post pe care l-a deținut.
Consideră că nu poate fi vorba de o reintegrare efectivă în spiritul și litera legii și a Deciziei Curții de APEL PITEȘTI, ci doar de un simulacru făcut cu rea-credință, tocmai în scopul eludării hotărârii judecătorești irevocabile, și a punerii contestatorului pe o poziție nou creată și inventată de intimată în organigrama sa, tocmai pentru a nu fi în situația de a-i reconferi acestuia atribuțiile și competențele pe care le deținea conform fișei postului ca Director Executiv.
Afirmațiile contestatorului nu sunt dovedite, iar atribuțiile aferente fiecărei funcții din cadrul societății, respectiv, raporturile de subordonare sau de colaborare din cadrul societății, țin de organizarea internă a acesteia, se fac conform Actului Constitutiv și Statutului societății și sunt de competența Adunării Generale a Acționarilor ori a Consiliului de Administrație și țin de modul de funcționare al societății comerciale.
Având în vedere prevederile art.8 din Legea nr.31/1990, art.111 alin.2, art.142 alin.2 și art.143 alin.1 din aceeași lege, tribunalul a reținut că cele trei decizii ale consiliului de administrație al intimatei nu conțin dispoziții nelegale, ori că aceasta și-ar fi depășit competențele.
Față de aceste dispoziții legale tribunalul nu constată că cele trei Decizii ale Consiliului de Administrație al SC - SA, ar conține dispoziții nelegale ori că și-ar fi depășit competențele, contestația fiind neîntemeiată și urmând să fie respinsă.
Contestatorul susține că deciziile atacate nu conțin în cuprinsul lor prevederea obligatorie în legătură cu posibilitatea legală a celui pe care îl vizează, de a fi atacate la o instanță de judecată și nici termenul pe care Codul muncii îl stabilește pentru exercitarea acestui drept, fapt care ar atrage nulitatea absolută a acestora, în conformitate și cu dispozițiile art. 283 din Codul muncii, cu trimitere la dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Din conținutul deciziilor prezentat mai sus, rezultă că deciziile ce fac obiectul contestației de față, nu sunt și nu pot fi apreciate ca fiind decizii de aplicare a unei sancțiuni disciplinare, ca atare susținerile contestatorului în sensul unei pretinse nulități absolute a acestor decizii nu au nici-un fel de relevanță în cauză, aceste susțineri urmând să fie înlăturate ca nefondate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, contestatorul.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În speță, instanța de fond s-a pronunțat pe excepția ridicată de intimata SC - SA - a autorității de lucru judecat, deși în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1201 Cod civil.
Părțile s-au mai judecat într-o altă speță, respectiv o contestație formulată împotriva deciziei nr.2 din 14 iulie 2008 emisă de intimată, dar în cazul de față contestația a fost formulată împotriva a trei decizii, care nu sunt identice cu decizia nr.2 din 14 iulie 2008, astfel că obiectul dedus judecății este complet diferit, ceea ce conduce la concluzia că nu este îndeplinită condiția prevăzută de lege pentru existența excepției reținute.
Și în situația în care s-ar fi făcut o similitudine între decizia nr.5 din 8 decembrie 2009, pe care instanța o apreciază ca fiind identică cu decizia nr.2 din 14 iulie 2008, nu se poate aprecia că există autoritate de lucru judecat câtă vreme această decizie este un act nou, emisă ulterior primei decizii.
Instanța nu a avut în vedere că desfășurarea activității în cadrul societății pe postul de director executiv este posibilă numai pe baza unui contract de mandat managerial și nu în baza unui contract de muncă.
Instanța de fond nu a avut în vedere că deciziile contestate nu îndeplinesc condițiile obligatorii prevăzute de art.268 din Codul muncii sub sancțiunea nulității și anume, existența mențiunilor privitoare la exercitarea dreptului de a contesta decizia, termenul legal și instanța competentă. s-a apreciat că aceste decizii nu sunt de sancționare disciplinară, drept urmare nu trebuie să conțină aceste mențiuni fapt ce încalcă prevederile art.6 din CEDO, întrucât instituie o stare de discriminare și lipsire de drepturi a contestatorului.
Față de motivele arătate, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare, întrucât s-a pronunțat greșit pe o excepție fără a intra în cercetarea fondului.
Recursul declarat de contestator este nefondat.
Obiectul contestației de față formează anularea deciziilor nr.2, 3, 4 și 5 emise de consiliul de administrație al intimatei la data de 8.12.2008.
În mod corect instanța de fond a respins contestația formulată ca neîntemeiată și pe cale de excepție a reținut față de decizia nr.2 din 14 iulie 2008 emisă de intimată existența autorității de lucru judecat.
Curtea constată însă că, la dosar nu a fost depusă de contestator și nici de intimată vreo altă decizie cu nr.2 contestată, și anume o decizie din 8 decembrie 2008, contestatorul precizând că despre aceasta se face vorbire numai în decizia nr.4 din aceeași dată.
Având în vedere că decizia nr.5 are un obiect identic cu decizia nr.2 din 14 iunie 2008, hotărând același lucru și între aceleași părți, instanța a apreciat existența autorității de lucru judecat.
Referitor la decizia nr.2 din 8 decembrie 2008 nu a putut fi analizată, întrucât nici nu a fost depusă la dosarul cauzei.
Din actele dosarului rezultă că prin decizia nr.3 din 8 decembrie 2008, consiliul administrație din cadrul societății intimate a hotărât modificarea în mod corespunzător a organigramei societății în concordanță cu organigrama în vigoare în luna iulie 2007 prin introducerea postului de director executiv, astfel cu era prevăzut în organigrama respectivă.
Prin decizia nr.4 din aceeași dată, același consiliu de administrație, urmare a modificării organigramei societății, hotărăște modificarea în mod corespunzător a regulamentului comitetului de conducere prin introducerea unui nou subpunct 5 la pct.V "Funcționarea comitetului de conducere cu privire la domeniile de activitate coordonate de directorul executiv".
Prin decizia nr.5 din aceeași dată s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, respectiv cel de director executiv în cadrul societății.
Instanța de fond, după ce a constatat existența autorității de lucru judecată față de decizia de reintegrare în muncă, a analizat în fond deciziile contestate, situație în care nu se poate pretinde că s-ar fi pronunțat numai pe excepție.
Așa cum s-a arătat mai sus, deciziile nr.3, 4 și 5 din 8 decembrie 2008 au fost emise de intimate în temeiul și în executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile de reintegrare a contestatorului.
Astfel, prin decizia civilă nr.96/R-CM/8.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în executarea căreia intimată a emis deciziile contestate, s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii cu obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite până la reintegrare.
Intimata s-a conformat celor dispuse prin această decizie, sens în care a emis, în vederea reintegrării contestatorului, deciziile de mai sus.
De altfel, și prin decizia civilă nr.956/R din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, depusă la dosar, s-a reținut că obligația reintegrării recurentului conform deciziei Curții de Apel nr.96/M-CM/8 februarie 2008 fost adusă la îndeplinire prin deciziile de reintegrare din 8 decembrie 2008. S-a precizat clar că măsura reintegrării a fost confirmată încă o dată prin decizia nr.5 din 8.12.2008 emisă de consiliul de administrație, forum superior al directorului general al societății, cel care emisese anterior decizia nr.2 din 14 iulie 2008.
Așa fiind, cele trei decizii din 8 decembrie 2008 au fost emis în executarea deciziei Curții de Apel d e reintegrare a contestatorului, situație în care în mod corect instanța de fond a respins contestația formulată de recurent împotriva acestora și le-a menținut.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privind mențiunile obligatorii ce trebuiau făcute în deciziile contestate se reține că, potrivit art.268 alin.2 Codul muncii, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute mențiunile de la lit.a-f, obligatorii în deciziile emise în aplicarea sancțiunilor disciplinare.
Cum prin deciziile de mai sus, așa cum s-a arătat, s-au luat măsuri pentru reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior și nu măsuri de sancționare disciplinară, nu se impunea menționarea obligatorie a cerințelor prevăzute în art.268 alin.2 Codul muncii, sus-arătat, motiv pentru care, în mod corect instanța de fond a respins susținerile contestatorului.
Față de cele arătate, constatându-se că instanța de fond a analizat fondul cauzei și nu se impune trimiterea acestuia pentru rejudecare, reținând corect situația de fapt, sentința pronunțată este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul, cu domiciliul ales la CABINET INDIVIDUAL AVOCAT -,.Națională B-Pitești nr.83, împotriva sentinței civile nr.663 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind - SA, cu sediul în Rm.-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
EM/4 ex./16.10.2009
Jud. fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2120/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1851/2009. Curtea... → |
|---|
