Contestație decizie de concediere. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 14
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă C Sport SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 1027 pronunțată la data de 1.09.2008 de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată, având ca obiect contestație deciziei de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentă avocat, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentei depune împuternicire avocațială și chitanță pricind plata onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată pentru motivele expuse în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 1027/1.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtei C Sport SRL Reșița, a anulat dispoziția nr. 5/16.01.2008, emisă de către pârâtă, a obligat pârâta să reintegreze reclamanta pe postul avut anterior desfacerii contractului individual de muncă și să plătească despăgubiri egale cu salariile indexate până la data plății efective, precum și să achite reclamantei sporul de noapte, în procent de 15% pentru fiecare oră lucrată de noapte, și sporul pentru vechimea în muncă aferente perioadelor 21.04.2006 - 11.09.2006 și 21.05.2007 - 6.02.2008, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că decizia nr. 5/16.01.2008, prin care reclamanta a fost concediată în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, începând cu data de 6.02.2008, nu a fost motivată în fapt, întrucât simpla mențiune "desființarea postului" nu este acoperitoare față de dispozițiile legii. Astfel, nu au fost respectate prevederile art. 62 alin. 2 cu privire la forma obligatorie sub care trebuie emisă o decizie.
Pe de altă parte, pârâta nu a dovedit, deși avea sarcina probei, că desființarea postului a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, conform art. 65 alin. 2 din Codul muncii.
Capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sporului cuvenit pentru munca pe timpul nopții a fost admis prin raportare la dispozițiile art. 122 alin. 1, art. 123 lit. b și art. 287 din Codul muncii și la declarația martorei.
Cererea reclamantei de obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite cu titlu de spor de vechime în muncă a fost admisă în temeiul art. 269 alin. 1 din Codul muncii.
Față de prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât acestea nu au fost probate, precum și cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece a căzut în pretenții.
Pârâta C " Sport" SRL Reșița a declarat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 1027/1.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea cererii de recurs se arată că decizia de concediere a fost motivată în drept, reținându-se art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 ca temei legal al desfacerii contractului individual de muncă, iar prevederile art. 62 alin. 2, invocate de instanță, nu au legătură cu obiectul cauzei.
Pe de altă parte, se susține că, față de dispozițiile art. 157 alin. 1 din Codul muncii și ale art. 41 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, împrejurarea că sporul de noapte și sporul pentru vechimea în muncă nu au fost menționate în contractul colectiv de muncă pe societate și în contractul individual de muncă arată că ele au fost incluse în contractul de muncă, astfel încât acțiunea reclamantei trebuia respinsă.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta a contestat dispoziția nr. 5/16.01.2008, emisă de pârâtă, prin care s-a dispus încetarea contractului său de muncă cu începere de la 6.02.2008, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, ca urmare a desființării postului.
Instanța de fond a anulat această dispoziție întrucât nu a fost motivată în fapt, astfel încât nu au fost respectate prevederile art. 62 alin. 2 și art. 65 alin. 2 din Codul muncii. Prin urmare, susținerea recurentei că dispoziția a fost anulată în mod nelegal deoarece a fost motivată în drept apare ca nefondată.
Dispozițiile art. 62 alin. 2 din Codul muncii nu sunt aplicabile în speță, însă decizia de concediere trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, elementele menționate de art. 74 din Codul muncii. Conform art. 74 alin. 1. lit. a din Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea, atât motivele de fapt, cât și motivele de drept.
În cuprinsul deciziei de concediere contestată se menționează ca motiv al concedierii "desființarea postului", mențiune care este lacunară și evazivă prin raportare la cerințele art. 65 alin. 2 din Codul muncii.
Art. 65 alin.2 din Codul muncii prevede că: "desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă".
Desființarea locului de muncă este efectivă, atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statutul de funcții.
Pârâta nu a depus la dosar organigrama sau statul de funcții pentru ca instanța să poată verifica desființarea efectivă a postului ocupat de reclamantă, deși sarcina probei îi incumbă conform art. 287 din Codul muncii.
La dosar s-a depus doar copia unei traduceri legalizate din limba germană a unui înscris denumit "mesaj", comunicat pârâtei, prin fax, de către firma " ", cu sediul în Germania, conform căruia reclamanta urma să fie concediată. Această copie nu cuprinde data expedierii fax-ului, iar pârâta nu a depus înscrisul în original sau o altă copie a acestuia care să cuprindă data comunicării "mesajului".
Prin urmare, decizia de concediere a reclamantei a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 65 alin.2 din Codul muncii, fiind incidente dispozițiile art. 76-78 din Codul muncii, iar hotărârea recurată este temeinică și legală în ceea ce privește anularea dispoziției contestată de către reclamantă, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, conform considerentelor expuse anterior.
Recurenta susține că sporul de noapte și sporul de vechime, solicitate de reclamantă prin acțiune, "au fost incluse în contractul de muncă", astfel încât au fost respectate prevederile art. 157 alin. 1 din Codul muncii și art. 41 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Din cuprinsul contractului individual de muncă al reclamantei nu rezultă că sporurile de vechime și de noapte cuvenite reclamantei au fost incluse în salariul de bază, iar sarcina probei în conflictele de muncă revine, potrivit art. 287 din Codul muncii, angajatorului.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond obligat pârâta să calculeze și să achite reclamantei sporul de noapte și sporul de vechime cuvenite acesteia în perioada 21.04.2006 - 11.09.2006, precum și în perioada 21.05.2007 - 6.02.2008, astfel încât hotărârea recurată este temeinică și legală, nefiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Având în vedere cele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă ca neîntemeiat.
Față de dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă C " Sport" SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 1027/1.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /22.01.2009
Tehnored.: M/ 2 ex./22.01. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 28/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 269/2009. Curtea de... → |
|---|
