Contestație decizie de concediere. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 269
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâta SC "" SA T împotriva sentinței civile nr. 3403/PI/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă, avocat, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise, apoi se acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în cererea de recurs, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, și respingerea recursului formulat de reclamanta recurentă, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare asupra recursului, constată că prin sentința civilă nr. 3403/PI/23.10.2008 dată de Tribunalul Timișs -a hotărât:
"Admite contestația formulată de contestatoarea, domiciliată în T, str. - numărul 2.. B,.29, jud. T, împotriva deciziei de concediere nr. -/TM din 02.06.2008, în contradictoriu cu intimata SC SA cu sediul în-, Sector 1, B, cu sediul procedural ales, în T,-, județul
Anulează Deciziei de concediere nr. -/TM din 02.06.2008 emisă de intimată.
Dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei menționate, în sensul reîncadrării contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii și obligării intimatei la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea.
Obligă intimata să plătească contestatoarei daune morale în cuantum de 5.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective.
Obligă intimata la plata sumei de 1.000 lei contestatoarei, cu titlu cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie de drept."
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a avut în vedere considerentele care urmează:
" În data de 02.02.2008, intimata a emis sub nr. -/TM decizia de concediere a contestatoarei în temeiul art. 65 al. 1 Codul Muncii, motivat de desființarea locului de muncă ocupat de contestatoare ca urmare a reorganizării activității Direcției Executive pentru, cu mențiunile acordării preavizului de 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei și respectiv că în cadrul societății nu există locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea profesională a salariatei.
În emiterea deciziei anunțate, intimata a interpretat greșit dispozițiile art. 83 al. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în sensul că acordarea preavizului de către unitate, de 30 de zile calendaristice trebuie să aibă loc înainte de emiterea deciziei de concediere, în cazul în care desfacerea contractului individual de muncă nu este întemeiat pe vina angajatului.
Intimata a procedat invers în sensul ca mai întâi a emis decizia de concediere și ulterior a acordat și termenul de preaviz, astfel încât, a așezat-o pe contestatoare într-o poziție paradoxală aceea de a acumula atât calitatea de salariat - fiind în perioada de preaviz, cu toate drepturile și obligațiile aferente acestei calități, cât și calitatea de persoană fără loc de muncă -, având emisă decizia de concediere, și aceasta în același interval temporal.
Prin urmare, neacordarea preavizului, angajatei anterior momentului concedierii atrage nulitatea absolută a concedierii, în temeiul art. 76 Codul Muncii, unitatea încălcând prevederile art. 73 Codul Muncii, coroborat cu dispozițiile art. 74 al. 1 lit. b Codul Muncii.
Intimata nu s-a conformat nici cerinței de exigență sub sancțiunea nulității absolute, aceea de a consemna în corpul deciziei, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, ignorând dispozițiile art. 74 al. 1 lit. d Codul Muncii.
Mențiunea făcută de intimată în cuprinsul deciziei la art. 4 în sensul că " în cadrul societății nu există locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea profesională a salariatului / salariatei", nu este conformă și nici nu suplinește cerința imperativă a textului de lege enunțat, întrucât intimata era îndatorată să însereze lista amintită în textul deciziei, fiind fără relevanță dacă acestea sunt sau nu compatibile sau nu cu pregătirea salariatei, de vreme ce legiuitorul nu a înțeles să facă o asemenea distincție, acesta referindu-se la toate locurile de muncă disponibile, iar nu numai la cele compatibile cu pregătirea profesională a persoanei concediate.
Cele deja consemnate permit a se conchide că decizia este lovită de nulitate absolută prev. de art. 76 Codul Muncii, fiind emisă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege, așa cum s-a demonstrat, aceasta atrăgând la rândul ei incidența dispozițiilor art. 78 din același act normativ, vizând consecințele nulității absolute a deciziei.
Cum contestatoarea se află în situația de a fi suferit un prejudiciu moral din intimatei, urmare a deciziei de concediere, instanța urmează a cuantifica acest u la nivelul sumei de 5.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective, 3 fiind speței dispozițiile art. 269 Codul Muncii, în considerarea adeverinței din 26 iunie 2008 din care rezultă că angajata contestatoare a suferit o tulburare expresivă cu elemente fobice, fiindu-i totodată afectată imaginea publică chiar și mediul socio - profesional al colegilor de serviciu.
În temeiul art. 274 pr.civ. urmează a fi obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 1.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu fiind în culpă procesuală."
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâta.
În recursul său reclamanta critică sentința pentru a nu i se fi acordat daunele morale în cuantumul pe care l-a pretins, de 100.000 (unasutămii) lei, ci într-un cuantum nejustificat redus.
În recursul său, pârâta susține că decizia de concediere a reclamantei întrunește cerințele legii, fiind eronată constatarea nulității ei prin sentința recurată;
cu privire la daunele morale, la plata cărora a fost obligată, pârâta arată că nu s-a pus în discuția părților cuantumul acestora.
Analizând probele dosarului, instanța de recurs apreciază că nu au fost încălcate de pârâtă dispoziții legale la emiterea deciziei contestate, care să atragă nulitatea absolută a acesteia.
Astfel, în cauză, fiind vorba de o concediere pentru motive neimputabile reclamantei (art. 65 din Codul Muncii ), ca urmare a desființării locului de muncă pe care îl ocupa, ceea ce se impunea să cerceteze prima instanță era împrejurarea dacă a fost sau nu efectivă, reală și serioasă, într-adevăr, desființarea locului de muncă în discuție. O astfel de cercetare instanța nu a făcut, constatând că este nulă absolut decizia contestată, pentru neîndeplinirea condițiilor de emitere a ei, potrivit cu dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. b și d, art. 73 din Codul Muncii.
Or, decizia contestată nu încalcă aceste dispoziții, câtă vreme conține în cuprinsul său durata preavizului, pe care l-a respectat, cât și mențiunea că "în cadrul societății nu există locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea profesională a salariatului/salariatei"; această formulare nu contravine art. 74 lit. d din Codul Muncii, care se referă la "lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate" fiindcă nu lasă de înțeles că ar fi locuri de muncă libere, din care reclamanta ar putea să aleagă, fiind de la sine înțeles că atunci când o unitate își reduce posturile, pentru motive economice reale și serioase, nu creează în același timp alte posturi în plus.
Apreciindu-se, deci, că decizia contestată nu este nulă absolut, recursurile vor fi admise și casându-se sentința, cauza va fi trimisă pentru rejudecarea fondului.
Instanța de rejudecare se va conforma considerentelor prezentei decizii și va examina inclusiv celelalte critici aduse de părți sentinței recurate, potrivit dispozițiilor art. 315 din Codul procedură civilă.
Luând în considerare și prevederile art. 312 alineat 5 teza I din Codul procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile reclamantei și al pârâtei SC "" SA T, împotriva sentinței civile nr. 3403/PI/23.10.2008, a Tribunalului Timiș, dată în dosar nr-, casează această sentință și trimite cauza aceluiași tribunal pentru judecarea fondului pricinii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /22.04.2009
Tehnored. /2 ex/ 22.04.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 14/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 712/2008. Curtea de... → |
|---|
