Contestație decizie de concediere. Decizia 1440/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1440
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
Grefier:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Primăria M împotriva sentinței civile nr. 1336 pronunțată la data de 12.05.2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei recurente și avocat în reprezentarea reclamantului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar concluzii scrise și împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar împuternicire avocațială și solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului conform concluziilor scrise, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată că:
Prin sentința civilă nr. 1336/12.05.2009 Tribunalul Timișa admis contestația formulată de reclamantul, a anulat dispoziția nr. 309/29.07.2008 emisă de Primarul com. M și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, cu obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 29.07.2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că dispoziția de concediere este nulă absolut întrucât nu a respectat condițiile prevăzute de art. 62 alin. 2 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 74 alin. 1 Codul muncii în sensul că nu a fost motivată în fapt măsura concedierii.
De asemenea, s-a reținut că nu a fost îndeplinită conform legii cercetarea disciplinară prealabilă și nici nu au fost indicate prevederile din Statul personal și din Regulamentul intern sau din Contractul colectiv de muncă aplicabil, fiind astfel încălcate prevederile art. 268 alin. 2 lit. b Codul muncii.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta solicitând admiterea recursului, casarea și trimiterea spre rejudecare pentru următoarele motive:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât nu a stabilit corect cadrul procesual și a soluționat cauza față de o altă parte care nu a fost chemată în judecată, respectiv Primarul com.
Astfel, se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M și excepția lipsei capacități procesuale pasive a acesteia în temeiul art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001.
În temeiul art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă se arată că instanța a acordat mai mult decât a cerut reclamantul în sensul că dispozițiile hotărârii sunt altele decât cererea formulată de către reclamant referitor la reintegrarea contestatorului și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri.
Recurenta menționează că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, neconformă cu prevederile art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă, lipsind mențiunile obligatorii ale unei hotărârii judecătorești ceea ce impune admiterea motivului de casare.
Intimatul prin concluzii scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că excepțiile nu au fost invocate cu ocazia judecării în fond, iar în ceea ce privește acordarea vreunui plus petit acest motiv nu este întemeiat.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale invocate și având în vedere prevederile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, precum și excepția lipsei capacități procesuale pasive sunt neîntemeiate întrucât judecata în primă instanță s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor procedurale, fiind împrocesuată în cauză în calitate de pârâtă Primăria com. M, iar actele procedurale fiind realizate față de pârâtă prin reprezentant - Primarul care a formulat cereri de amânare în vederea angajării de avocat care s-a și prezentat la dezbateri.
Reclamantul, în calitate de angajat în cadrul Primăriei com. M, a contestat decizia de concediere, care a fost emisă sub autoritatea administrativă a Primarului astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 21 și art. 77 din Legea nr. 215/2001, invocată de către recurentă.
Mai mult, la judecata în fond, reclamantul nu a fost a fost asistat și nu are cunoștințe juridice, astfel că motivul invocat de către recurentă este neîntemeiat și din perspectiva egalități armelor care nu se poate invoca în sensul celor susținute de către recurentă.
Cadrul procesual a fost corect stabilit de către instanța de judecată, raportat la obiectul acțiunii dedusă judecății.
Prin dispoziția de reintegrare a contestatorului în funcția deținută anterior și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât petitul formulat de către reclamant de "desființarea efectelor dispoziției nr. 309/2008 privind desfacerea contractului de muncă", vizează tocmai această dispoziție dată de către instanță în conformitate cu prevederile art. 78 Codul muncii.
Motivul de recurs formulat prin prisma dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă, este de asemenea neîntemeiat întrucât hotărârea cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de lege și este motivată în fapt și în drept, soluția de constatare a nulității absolute a deciziei contestate.
În considerarea celor de mai sus, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să se respingă recursul pârâtei, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă o va obliga pe recurentă să-i plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta primăria M împotriva sentinței civile nr. 1336/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenta să-i plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.- /19.11.2009
Tehnored. 2 ex./ 19.11.2009
Prim inst.: Tribunalul Timiș -,
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Maria Ana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 647/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 215/2008. Curtea... → |
|---|
