Contestație decizie de sancționare. Decizia 215/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.215/
Ședința publică din 02 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în G,-, - 1,.68, împotriva sentinței civile nr. 1769/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr- în contradictoriu pârâta SC SA G, cu sediul în G,-, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 2 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.5530/121 din 30.08.2007 la Tribunalul Galați contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei de imputare nr.357 din 11.07.2007 emisă de intimata SC Liberă" SA G solicitând admiterea contestației anularea deciziei emise, obligarea intimatei să-i restituie suma de 1859,69 lei, și la plata unor daune materiale în sumă de 5000 lei.
Prin decizia nr. 357 din 11.07.2007 emisă de intimata SC Liberă SA Gai mputat salariatei sale suma de 5398,04 lei reprezentând lipsa în gestiune constatată la inventarierea din 16.04.2007.
În motivarea contestației s-a arătat de către contestatoare că emiterea deciziei de imputare este contrară disp. art. 270 din Codul muncii, că acest act nu constituie titlu executoriu pentru recuperarea eventualului prejudiciu produs și reținerea din salariu și că intimata trebuia să formuleze acțiune civilă împotriva sa, urmând ca instanța de judecată să constate existența prejudiciului.
A mai susținut contestatoarea că Legea nr. 53/2003 - Codul muncii - nu mai are prevederi referitoare la emiterea deciziei de imputare sau a angajamentului de plată, iar dispozițiile art. 164 din Codul muncii interzice reținerile din salariu cu un alt temei decât hotărârea judecătorească, astfel că nu s-a dovedit cu un act juridic valabil că ea a produs un prejudiciu angajatorului.
Pe fondul cauzei, constatatoarea a mai susținut că îndeplinește funcția de vânzător de presă - gestionar - la chioșcul nr. 43 din G aparținând intimatei, lucrând în ture, cu o altă salariată, gestiunea chioșcului fiind comună.
A mai arătat contestatoarea că la data de 16.04.2007 s-a procedat la inventarierea gestiunii chioșcului, rezultatul fiind consemnat în lista de inventariere din care rezultă că s-a constatat o lipsă în gestiune în sumă de 14531,46 lei.
Intimata, a mai susținut contestatoarea, fără a dispune luarea unei declarații, efectuarea unei expertize contabile, a procedat la reținerea din salariul ei a sumei totale de 920 lei, încălcându-se art. 409 Cod procedură civilă, în contul prejudiciului reținându-i-se și suma de 938,69 lei, garanție materială contrar Legii nr.22/1969 și nr.2230/1969, în total suma de 1858,69 lei.
Prin întâmpinarea depusă intimata SC Liberă SA Gas olicitat respingerea capetelor de cerere privind restituirea sumei de 990 lei, debit reținut, a sumei de 938,69 lei garanție materială și la plata daunelor morale în sumă de 5000 lei.
A arătat intimata că, contestatoarea și-a asumat răspunderea pentru lipsa constatată, că în luna aprilie 2007 aceasta a plătit suma de 337 lei pentru acoperirea prejudiciului cu chitanța nr.-.
A mai arătat intimata că, contestatoarea cu chitanța nr. - din 2.05.2007 a achitat suma de 383 lei, cu chitanța nr. - din 7.07.2007 a achitat suma de 200 lei, ambele în contul prejudiciului, acoperind suma de 990 lei, toate aceste sume fiind plătite de contestatoare anterior emiterii deciziei de imputare, unitatea nefăcându-i nici o reținere din salariu.
A mai susținut intimata că la data de 13.06.2007 contestatoarea prin cerere a solicitat conducerii societății să i se folosească garanția pentru acoperirea debitului constatat la inventarul din 16.04.2007.
Intimata a depus acte pentru dovedirea celor menționate mai sus.
Prin sentința civilă nr.1769 din 29 noiembrie 2007 s-a admis excepția nulității absolute a deciziei de imputare nr.357 din 11.07.2007 și s-a constatat nulitatea absolută a acesteia.
S-a admis excepția prematurității formulării capătului de cerere privind restituirea sumei de 938,69 lei și s-a respins ca prematur acest capăt de cerere.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea sumei de 1027 lei.
S-a luat act de renunțarea contestatoarei la capătul de cerere privind daunele morale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Intimata SC Liberă SA G, în vederea acoperirii unei lipse în gestiune, depistată cu ocazia efectuării unui inventar, a emis pe numele contestatoarei o decizie de imputație(nr.357/11.07.2007, fila 4 din dosarul instanței), pentru suma de 5.398,04 RON, reprezentând debit gestiune.
Or, potrivit disp.art. 270 Codul muncii coroborat cu art 164 al 2 din același act normativ, pentru pagubele materiale produse angajatorului, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale. Totuși, reținerile cu titlu de daune pot fi efectuate numai dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În speța de față, unitatea intimată a emis nelegal decizia de imputare contestată, întrucât legiuitorul a înlăturat posibilitatea existentă sub imperiul Codului muncii anterior a stabilirii răspunderii patrimoniale și a obligației de restituire a salariatului pe calea emiterii unei astfel de decizii. În prezent, numai pe cale judecătorească se poate soluționa un asemenea conflict, iar decizia de imputare este lovită de nulitate absolută.
În privința capătului de cerere privind restituirea sumei de 938,69 lei, garanția materială, instanța constată că cererea este prematură.
Astfel, această garanție a fost constituită în mod legal, în conformitate cu dispozițiile Legii 22/18.11.1969.
Potrivit art. 16 din actul normativ mai sus-menționat, garanția se restituie salariatului la încetarea contractului de muncă sau la trecerea într-o funcție pentru care nu se cere garanție, dar numai dacă angajatul nu a cauzat vreo pagubă societății, sau dacă aceasta a fost acoperită integral.
În cazul în care gestionarul a cauzat o pagubă, angajatorul se va despăgubi din garanția în numerar constituită în favoarea sa.
În cazul de față, până la stabilirea existenței sau inexistenței vinovăției reclamantei și a prejudiciului cauzat, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, mai ales în condițiile în care aceasta este cercetată în prezent sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, dar având în vedere și împrejurarea că este și în prezent angajată la unitatea intimată, raporturile de muncă nefiind încetate, instanța de fond a apreciat că cererea de restituire a garanției este prematură.
În privința capătului de cerere privind restituirea sumei de 1027 lei RON, achitată până în prezent de reclamantă, instanța de fond a apreciat că și actuala reglementare părțile au posibilitatea de a stabili prin acordul lor modul de recuperare a daunelor.
În acest sens a fost și poziția Curții Constituționale(decizia nr.24/2003), care a statuat că părțile contractante pot conveni, de comun acord, asupra modalităților de executare sau de stingere a obligațiilor lor reciproce;de asemenea, nu este îngrădit nici dreptul salariatului de a consimți de bună voie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fără să aștepte pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
Având în vedere existența angajamentului de plată dat de reclamantă(filele 32-34 dosarul instanței), împrejurarea că pentru sumele achitate periodic s-au eliberat chitanțe, inexistența vreunei dovezi în sensul că drepturile salariale cuvenite lunar i-au fost reținute direct, fără a-i fi înmânate în prealabil reclamantei, faptul că părțile pot conveni asupra unei asemenea modalități de plată, împrejurarea că banii nu au fost reținuți în baza deciziei de imputare, ci anterior emiteri ei, instanța de fond a apreciat că toate acestea conduc la concluzia că a achitat benevol acești bani, astfel încât cererea de restituire a sumei de 1027 RON apare ca fiind nefondată.
Instanța de fond a luat act de renunțarea contestatoarei la capătul de cerere privind daunele morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat contestatoarea a susținut că ceea ce instanța a apreciat ca fiind "un angajament de plată" sunt trei declarații olografe care nu îndeplinesc condițiile unei angajări din partea ei, prima fiind datată 24.04.2007 și semnată de ea în care a scris că i s-a adus la cunoștință lipsa constatată și proveniența ei, după dată și semnătură aflându-se un alt text care nu a fost scris de ea sub care nu se află nici o semnătură, scris care consemnează angajamentul ei de a plăti paguba până la 21.05.2007, sumă pe care o recunoaște și nu s-a angajat la așa ceva.
A doua declarație, a mai arătat recurenta, datată 13.06.2007 se referă la garanția materială și nu este semnată de ea și nu are legătură cu reținerile din salariu.
A treia declarația, tot din 13.06.2007, a fost scrisă de ea sub presiunea directorului economic care a amenințat-o cu concedierea dacă nu declară că se angajează să acopere paguba, astfel că aceasta nu poate constitui un consimțământ valabil pentru acoperirea pagubei de bună voie în sensul în care se referă Curtea Constituțională în decizia nr. 24/2003 a mai susținut recurenta.
Până la data de 13.06.2007 intimata deja reținuse sumele de 383 lei în aprilie m2007 și 337 lei în luna mai 2007 rețineri pentru care nici nu exista consimțământul ei a mai arătat recurenta.
În mod greșit a reținut instanța de fond că banii nu au fost reținuți în baza deciziei de imputare, ci anterior ei, pentru că nu s-a observat că intimata a mai reținut la data de 09.08.2007 și suma de 107 lei din salariul pe luna iulie 2007, arătat recurenta - contestatoare.
Pentru sumele de 383 lei, 337 lei și 107 lei rețineri din salariu, pentru care nu exista nici un angajament de plată, intimata a încălcat art. 164 alin.4 din Codul muncii, care interzic reținerile mai mari de din salariul net lunar.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii și a capătului de cerere privind obligarea intimatei la restituirea sumei de 1027 lei reprezentând salarii reținute nelegal.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct.9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă intimata SC Liberă SA Gas olicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de contestatoare.
A arătat intimata că recurenta încă prin declarația din 24.09.2007 deși arată că nu cunoaște cauza minusului își asumă responsabilitatea pentru minus.
A mai arătat intimata că la data de 13.06.2007 recurenta s-a angajat să debitul până în august 2007 solicitând ca și cu garanția să-i fie acoperită paguba.
Deci între recurentă și intimată a existat o convenție pentru acoperirea prejudiciului produs.
Astfel cu chitanțele nr.-/aprilie 2007 plătește suma de 337,00 lei, cu chitanța nr. -/2.05.2007 plătește suma de 383 lei iar cu chitanța nr.-/7.07.2007 a achitat suma de 200 lei a arătat recurenta.
Până la data de 11 iulie 2007 data emiterii deciziei de imputare contestatoarea a acoperit 990 lei din prejudiciu a arătat intimata.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului de dispozițiile legale incidente cauzei, de criticile formulate de recurentă cât și de disp. art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Recursul declarat de contestatoare privește numai reținerea sumei de 1027 lei din salariu.
Ori aceste rețineri din salariu s-au făcut în mod corect.
Este adevărat că potrivit art. 164 din Codul muncii nici o reținere din salariu nu se poate efectua decât în baza unei hotărâri judecătorești, definitivă și irevocabilă și că în cauză nu există o asemenea hotărâre, dar salariatul poate din proprie inițiativă să acopere prejudiciul produs angajatorului.
Ori o asemenea situație a avut loc în situația de față, astfel că nu poate fi primită susținerea recurentei că i s-ar fi reținut ilegal din salariu pentru că o asemenea situație nu a avut loc în fapt.
Din actele dosarului rezultă că la data de 16.04.2007 efectuându-se o inventariere a gestiunii chioșcului nr. 43 pendinte de intimata SC Liberă SA G unde contestatoarea, cu o altă colegă, erau gestionare, constatându-se o lipsă în sumă de 14531,46 lei din care contestatoarei i s-a reținut în sarcină suma de 7265,73 lei, lipsă de care aceasta a luat cunoștință, ea asumându-și răspunderea pentru această lipsă conform declarației dată la 24.09.2007 și din 13.06.2007 prin care s-a și angajat să achite debitul produs (fila 34 dosar fond).
Sumele de 337 lei conform chitanței nr. -/2007, de 383 lei conform chitanței nr.- din 2.05.2007 și de 200 lei conform chitanței nr.-/7.07.2007 au fost depuse personal de contestatoare în contul debitului, ea fiind plătitor și nu prin reținere din salariu.
Că este așa o dovedește chitanța nr.-/9.08.2007 pentru suma de 107 lei și "fluturașul de salariu" pe luna iulie 2007 din care nu rezultă că suma de 107 lei i-a fost reținută, ci plătită, după care contestatoarea a depus-o în contul debitului (fila 26 dosar fond).
Deci sumele au fost depuse la casieria intimatei de contestatoare conform chitanțelor din dosar și nu reținute din salariu, depuneri făcute înainte de emiterea deciziei de imputare ( 337 lei, 383 lei și 200 lei) iar suma de 107 lei, deși depusă după emiterea deciziei de imputare s-a făcut tot de către contestatoare.
Susținerea recurentei că acceptat achitarea sumelor de teamă că va fi concediată nu poate fi primită nedovedind faptul că ar fi fost "forțată" să accepte acest lucru.
Fiind o depunere din proprie inițiativă unor sume în contul debitului creat intimatei, nu se poate reține încălcarea de către unitate a disp. art. 169 alin.4 din Codul muncii.
Față de cele menționate mai sus curtea constată că criticile formulate nu pot fi încadrate în disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și nici nu au fost invocate motive care să determine aplicarea art. 3041Cod procedură civilă.
În atare condiții conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în G,-, - 1,.68, împotriva sentinței civile nr. 1769/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 Aprilie 2008.
Judecător, Pt. Judecător,
aflat în, conf. art.261 al.2
semnează Vicepreședinte
Grefier,
: /04.07.2008
:DC/ 2 ex/ 7.07.2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
CU OPINIE SEPARATĂ ÎN:
recursului declarat de reclamanta, domiciliată în G,-, - 1,.68, împotriva sentinței civile nr. 1769/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Modificării în parte a sentinței civile nr. 1769/29.11.2007 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
Admiterea capătului de cerere privind restituirea sumei reținute de pârâta SC Liberă SA G, până la concurența valorii de 107 lei.
Menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Am opinat separat asupra soluției pronunțată în prezenta cauză, din următoarele motive:
Prin decizia nr. 357/11.07.2007 emisă de intimata - pârâtă SC Liberă SA G, recurentei - contestatoare i-a fost imputată suma de 5398,04 lei cu titlu de debit în gestiune, valoarea totală a prejudiciului ridicându-se la suma de 7265,73 lei.
Mai rezultă că, recurenta - contestatoare a acoperit prin plată suma de 990,0 lei decizia de imputare fiind emisă pentru diferența rămasă neacoperită de 5398,04 lei.
Ori, potrivit art. 164 Codul muncii, nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile cu titlu de daune nu pot fi efectuate decât în baza unei hotărâri judecătorești.
depuse de recurenta - contestatoare în contul prejudiciului invocat de unitate pot fi apreciate ca fiind efectuate din proprie inițiativă, acestea fiind ulterioare constatării existenței unui prejudiciu, prin inventarierea din data de 16.04.2007.
Tocmai ca urmare a acestei constatări au avut loc plățile realizate de către recurenta - contestatoare și nu în afara unei asemenea proceduri.
În atare condiții plata sumei de 107 lei realizată la data de 09.08.2007 de către recurenta - contestatoare, deci ulterior emiterii deciziei de imputație, apare ca fiind încasată în mod nelegal, făcând necesară restituirea sa.
În ceea ce privește suma de 938,69 lei reprezentând garanție materială, potrivit art. 16 din Legea nr. 22/1969, ridicarea acesteia se face la încetarea contractului de muncă sau la trecerea într-o altă funcție pentru care nu se cere garanție, în situația în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba acoperită în întregime.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, apreciez asupra admiterii recursului declarat de contestatoarea, modificării în parte a sentinței civile criticate și a restituirii sumei reținută nelegal de intimata - pârâtă SC Liberă SA G, până la concurența sumei de 107 lei.
Cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Președinte,
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1440/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2221/2008. Curtea... → |
|---|
