Contestație decizie de concediere. Decizia 1446/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1446
Ședința publică din 16 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâta recurentă SC SA Sucursala S împotriva sentinței civile nr. 283 pronunțată la 27 februarie 2008 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2008, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul C S la 8 noiembrie 2007 sub nr. 3298/115, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SA Sucursala STs olicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze decizia de concediere nr. 881/11 octombrie 2007 emisă de pârâtă și să dispună reîncadrarea lui în aceeași funcție și cu același salariu; să oblige pârâta să-i plătească salariul pe care l-a realizat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că este angajatul pârâtei în calitate de inginer minier, dar că a lucrat efectiv ca și cantaragiu la cântarul unde se cântăreau camioanele cu materiale de construcție, începând cu 18 octombrie 2006; că această încadrare este menținută și prin contractul de muncă încheiat la 15 februarie 2007.
Mai arată că prin decizia contestată pârâta i-a încetat contractul individual de muncă în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 Codul Muncii fără să motiveze de ce îi încetează contractul de muncă; că în realitate nu a avut loc nici o reorganizare și că pe locul lui a fost angajată o altă persoană; că și-a îndeplinit toate sarcinile din fișa postului și a lucrat peste orele de program fără să fie plătit.
In drept invocă dispozițiile art. 65 alin. 1 și 2 Codul Muncii.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că funcția pe care o deținea reclamantul în cadrul societății până în momentul concedierii este de inginer minier; că în baza art. 65 alin. 1 Codul Muncii, concedierea reclamantului s-a dispus datorită faptului că în organigrama societății funcția de inginer minier nu este prevăzută și nefiind necesar s-a recurs la această soluție; că fiind o societate de construcții de drumuri în perioada de iarnă își încetează activitatea total sau parțial, motiv pentru care până în luna decembrie numărul personalului angajat s-a redus la
Mai arată că orele suplimentare au fost plătite, fapt constatat și de inspectorii de muncă cu ocazia controlului efectuat în urma reclamației făcute de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 283 pronunțată la 27 februarie 2008, instanța a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea deciziei de concediere nr. 881/11.10.2007 emisă de către pârâta și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta în perioada de la concediere și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia de concediere nr. 881/11 octombrie 2007, pârâta a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantului începând cu 1 octombrie 2007, motivul constituindu-l dificultățile economice prin care trece societatea.
A mai reținut că deși sarcina probei îi revenea, pârâta nu a depus la dosarul cauzei organigrama și statul de funcții anterioare și ulterioare concedierii reclamantului din care să rezulte că desființarea locului de muncă ocupat de către reclamant a fost efectivă, respectiv ca postul său a fost suprimat din structura organizatorică a societății și nu se mai regăsește în organigramă ori statul de funcții ale acesteia; că pârâta nu a dovedit ca desființarea locului de muncă ocupat de reclamant a avut o cauză reală și serioasă.
In drept a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 Codul Muncii, art. 78 Codul Muncii, art. 274 cod procedură civilă.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta SA Sucursala S T, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
Recursul nu este motivat în drept.
Arată că i s-a desfăcut reclamantului contractul individual de muncă în temeiul art. 65 alin. 1 Codul Muncii; că funcția pe care o deținea reclamantul în cadrul societății până în momentul concedierii este de inginer minier și că în cazul în care ar fi desfășurat și o altă activitate trebuia încheiat un act adițional de schimbare a funcției cu acordul reclamantului.
Mai arată că reclamantul a fost concediat în temeiul art. 65 alin. 1 Codul Muncii, motivat de faptul că în organigrama societății, funcția de inginer minier nu este prevăzută și că nefiind necesar s-a recurs la această soluție; că fiind o societate de construcții de drumuri în perioada de iarnă își încetează activitatea total sau parțial, motiv pentru care până în luna decembrie numărul personalului angajat s-a redus la J; că reclamantului i-au fost plătite orele suplimentare.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 65 alin. 1 Codul Muncii și că imediat după concedierea lui, pârâta a angajat o altă persoană pe postul lui, care îndeplinește aceleași activități pe care le-a îndeplinit el.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Pârâta susține că măsura concedierii reclamantului a fost dispusă ca urmare a desființării postului ocupat de acesta ca urmare a dificultăților economice în care se află societatea și că acest post nu este necesar.
Art. 65 alin. 2 Codul Muncii impune drept condiție de legalitate ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală sau serioasă.
Desființarea este efectivă, atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acesteia ori în statul de funcții.
Deși îi revenea sarcina probei, pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens, nici în fața instanței de fond, nici în a celei de recurs, aceasta nedepunând la dosar hotărârea organului de conducere de desființare a postului ocupat de reclamant și organigrama dinainte și de după desfacerea contractului de muncă pentru a se verifica dacă postul ocupat de reclamant a fost suprimat sau nu din structura organizatorică.
Pârâta nu a depus la dosar nici o dovada din care să rezulte reducerea volumului de activitate, a încetării totale sau parțiale a activității care să justifice caracterul real al cauzei, acest caracter neputând fi presupus, ci trebuie dovedit.
Față de cele de mai sus, nefiind îndeplinite cerințele impuse de art. 65 alin. 2 Codul Muncii, în mod corect prima instanță a dispus anularea deciziei de concediere cu toate consecințele care decurs din aceasta.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă va respinge recursul declarat de către pârâtă ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta recurentă SC SA Sucursala S împotriva sentinței civile nr. 283 pronunțată la 27 februarie 2008 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 16 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
30.07.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul C
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Ioan Jivan, Maria Ana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1174/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2746/2008. Curtea... → |
|---|
