Contestație decizie de concediere. Decizia 2746/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2746
Ședința publică din data de 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta C SRL Sânnicolau M împotriva sentinței civile nr. 233/6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta-intimată personal și asistată de avocat și avocat în reprezentarea pârâtei-recurente.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosar factura - în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, respingerea în tot a hotărârii recurate și respingerea tuturor capetelor de cerere, în sensul respingerii contestației ca fiind tardiv introdusă pentru motivele expuse în cererea de recurs, iar în subsidiar casarea cu trimitere pentru judecarea fondului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe și obligarea recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 233/6 martie 2008 Tribunalului Arads -a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de intimată, iar pe fond s-a admis contestația formulată și precizată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata C SRL, cu sediul social în Sânnicolau M, jud. T - punct de lucru I, jud. A și în consecință: s-a anulat decizia de concediere nr. 38386/2.11.2007 emisă de intimată, cu obligarea acesteia să o reintegreze pe contestatoare în postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă - cel de confecționer cablaje auto, și să-i plătească despăgubiri reprezentând drepturile salariale cuvenite și neachitate de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data reîncadrării efective.
De asemenea, intimata a fost obligată să-i plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut netemeinicia excepției prescripției dreptului material la acțiune, pe considerentul depunerii contestației cu respectarea termenului de 30 zile prevăzut de Codul muncii.
În ce privește decizia contestată, sa reținut nelegalitatea acesteia, ca fiind emisă de intimată cu încălcarea dispozițiilor prevederilor art. 268 pct. 2 lit. a, c, e, f din Codul muncii, dar și netemeinicia acesteia, cu motivarea că nu se poate reține în sarcina contestatoarei săvârșirea vreunei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii sau de cele stabilite prin contractul individual de muncă al contestatoarei, contractul colectiv sau regulamentul intern al societății.
A mai reținut instanța de fond că decizia atacată a fost emisă de intimată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative prevăzute de art. 268 din Codul muncii, fiind lovită de nulitate absolută.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, C SRL Sânnicolau M, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii contestației ca tardiv introdusă și menținerea deciziei de concediere nr. 38386/2.11.2007.
Motivându-și recursul, pârâta a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii, fiind rezultatul unei aprecieri eronate a probatoriului administrat în cauză.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, a arătat recurenta că s-au respectat prevederile legale care reglementează comunicarea deciziei de concediere către salariatul sancționat, procedându-se la înmânarea deciziei tatălui contestatoarei, care a semnat de primire arătând expres data primirii și calitatea în care preia corespondența și ca atare, termenul pentru promovarea contestației trebuia calculat de la data de 2.11.2007, expirând la data de 3 decembrie 2007, context în care contestația salariatei introdusă la 4 decembrie 2007, este prescrisă.
Cu privire la fondul cauzei, a arătat recurenta că în mod greșit s-a anulat decizia de concediere și pentru faptul că nu sunt întrunite cerințele art. 268 lit. a, c, e, f Codul muncii.
Dimpotrivă toate elementele prevăzute de art. 268 Codul muncii, inclusiv descrierea abaterii, termenul și instanța la care decizia poate fi contestată se regăsesc în cuprinsul deciziei de concediere.
În drept, a invocat prevederile art. 61 lit. a, art. 267, art. 268 Codul muncii, art. 3041, art. 304 pct. 9 și art. 274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia de concediere nr. 38386 din 2 noiembrie 2007, reclamantei i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul prevederilor art. 61 lit. a din Codul muncii, decizia de concediere nefiind motivată în fapt și în drept, măsura fiind luată cu nerespectarea dispozițiilor art. 263-268 din Codul muncii raportat la dispozițiile art. 75 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Art. 268(2) Codul muncii prevede sub sancțiunea nulității absolute condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească decizia, aceasta trebuind să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267(3), nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată; instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Ori, se va observa că decizia contestată nu cuprinde descrierea faptei, dispozițiile din regulament sau statut încălcate.
În conformitate cu dispozițiile art. 76 din Codul muncii, "concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută", iar potrivit dispozițiilor art. 75(1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, "sub sancțiunea nulității absolute, nicio sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile", comisia constituită pentru această cercetare disciplinară, convocându-l în scris pe salariatul cercetat cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte, indicându-se motivul, data, ora și locul întrevederii.
Se va observa că în speță contestatoarea a fost convocată la data de 26 octombrie 2007, ora 16,30 prin înscrisul denumit "Convocare", înregistrat sub nr. 37568 din aceeași dată, respectiv 26 octombrie 2007 (fila 4 dosar fond), deci cu încălcarea termenului mai sus menționat.
Ori, sancțiunea pentru care legiuitorul a inserat aceste cerințe, mai sus arătate, a fost aceea de a da posibilitate salariatului de a-și pregăti apărările și probele, în cunoștință de cauză, față de fapta care i se impută.
Efectuarea cercetării prealabile cu încălcarea acestor dispozițiile nu este suficientă pentru acoperirea acestor lipsuri, sancționate de legiuitor cu nulitate absolută.
Referitor la excepția tardivității depunerii contestației, (impropriu denumită excepția prescripției), în mod corect a fost respinsă de prima instanță, constatându-se că nu s-au respectat în această privință prevederile art. 268(2) Codul muncii vizând modalitatea în care se realizează comunicarea deciziei, și anume predarea personal salariatului cu semnătură, sau comunicarea acesteia prin scrisoare recomandată la domiciliul sau reședința sa.
Ori, predarea tatălui reclamantei nu poate complini comunicarea în mod legal a deciziei.
În consecință, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, și cum nu sunt date nici alte motive de nulitate a hotărârii ce s-ar putea invoca din oficiu, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată din recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C SRL Sânnicolau M împotriva sentinței civile nr. 233/6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Obligă pârâta-recurentă să plătească reclamantei-intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /29.10. 2008
Tehnored.: M/ 2 ex./31.10 2008
Prim inst.: și
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1446/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 241/2009. Curtea... → |
|---|
