Contestație decizie de concediere. Decizia 1447/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1447
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.3504/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC GRUP SRL, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurentul contestator și avocat pentru intimata SC GRUP SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează declararea și motivarea în termen legal al recursului.
Avocat pentru intimata SC GRUP SRL, depune în ședință publică întâmpinare.
Avocat pentru recurentul contestator, arată că a observat întâmpinarea și nu solicită termen pentru observarea acesteia.
de instanță reprezentanții părților învederează că nu au cereri sau excepții de formulat.
Avocat pentru recurentul contestator, pune concluzii de admiterea recursului,modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimată, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.3504/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul Dolja respins contestația formulată de contestator - în contradictoriu cu intimata GRUP
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajat cu contract individual de muncă nr. 61186/10.10.2008 în funcția de specialist resurse umane.
La data de 09.07.2009, prin decizia înregistrată sub nr. 10, angajatorul a dispus încetarea pentru motive disciplinare a contractului individual de muncă nr. 61186/10.10.2008.
În cuprinsul deciziei s-a menționat că fapta săvârșită de salariat constituie o încălcare a dispozitiilor cuprinse la art. 39 alin. 2, lit a si b din Legea nr. 53/2003 cu modificările si completările ulterioare, si la lit. M pct. 2, lit. a si b din contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă D sub nr. 61186/10.10.2008 nefiind indicată nici o prevedere din statutul de personal, regulament intern sau contract colectiv de muncă.
Potrivit art. 268 alin. 2 lit.b din codul muncii " sub sancțiunea nulității absolute în decizie se cuprind în mod obligatoriuprecizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat" însă, acest text nu poate fi interpretate izolat, ci numai în corelație cu alte dispoziții din Cod cu care se află într-o strânsă legătură.
Astfel, potrivit art. 263 alin.2 " abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici".
Prin urmare, salariatul poate fi sancționat si pentru încălcarea altor norme decât cele prevăzute în statut, regulament intern,etc. enumerarea în cuprinsul art. 268 alin. 2 lit. b din codul munciia reglementărilor ce trebuie să se regăsească în decizia de sancționare având un caracter exemplificativ și nu limitativ.
Mai mult, în raport cu finalitatea normei înscrise în art.268 alin. 2 codul muncii si anume protecția salariatului de eventuale abuzuri din partea angajatorului, indicarea în actul de sancționare a altor prevederi decât cele reglementate expres în art. 268 alin. 2 lit.b din codul muncii, nu poate fi sancționată cu nulitatea, nefiindu-i cauzată contestatorului vreo vătămare, sub aspectul posibilității de a-si realiza o apărare eficientă în raport de reglementările enunțate în decizie.
În ceea ce privește aspectele sesizate de contestatoare privind procedura de constituire a comisiei de disciplină, instanța constată că art. 267 din codul muncii si art. 75 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, nu sancționează cu nulitatea desemnarea în cadrul comisiei a administratorului societății.
Față de cele ce preced instanța a respins petitul privind constatarea nulității deciziei de concediere.
Capătul de cerere privind constatarea nulității are caracterul de cerere principală or, în condițiile în care s-a respins acest petit, cererile privind reîncadrarea si plata despăgubirilor fiind accesorii nu pot primi o altă rezolvare.
În ceea ce privește decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr. 03/24.06.2009, instanța a constatat că dispozițiile Codului Muncii nu impun o formă specială a deciziei de suspendare întemeiată pe art. 52 lit a pe de o parte, iar pe de altă parte prin neindicarea în cuprinsul deciziei a căii de atac și a instanței competente cu soluționarea acesteia nu s-a cauzat contestatorului nici un prejudiciu, întrucât acesta a contestat în termenul legal la instanța competentă decizia de suspendare, fiind astfel acoperită nulitatea relativă invocată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, a precizat că prin respingerea contestației, instanța de fond a permis menținerea în circuitul civil a unui act juridic invalid, adică a deciziei de concediere care nu îndeplinește una din condițiile de formă cerute ad validitatem de textul art. 268 alin. 2 litera b codul muncii: precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat. Ori, art. 268 alin. 2 stabilește imperativ, sub sancțiunea nulității absolute că aceste prevederi să facă parte obligatoriu din conținutul deciziei.
Apreciază că decizia de concediere nu răspunde cerințelor imperative prevăzute de art. 268 alin. 2 litera b muncii, nefiind precizată nicio prevedere din cele arătate expres și limitativ de textul de lege pe care reclamantul ar fi încălcat- De asemenea, arată că nulitățile absolute sunt de ordine publică, art. 108 alin. 1. proc. civ. stabilind cine poate invoca motivele de nulitate absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită nici chiar de partea care o invocă.
A arătat că, instanța de fond a dovedit superficialitate în cercetarea judecătorească a cauzei și sub aspectul procedurii stabilite și la art. 267 codul muncii și art. 75 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007 - 2010, deoarece: potrivit art. 267 alin. 2 codul muncii " în vederea cercetării disciplinare prealabile salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea", ori în prezenta cauză nu a existat o astfel de persoană, angajatorul fiind cel care a emis convocarea și cel care a semnat Nota cu prilejul cercetării ( fila 4).
Totodată, arată că un alt motiv de constatare a nulității absolute este acela că sancțiunea contestatorului a fost stabilită fără cercetarea prealabilă disciplinară, fiind încălcat art. 75 Codul muncii, convocarea în scris fiind formulată chiar de către angajator; ori potrivit art. 267. muncii convocarea trebuia făcută de către o persoană împuternicită, nu de către angajator.
Astfel, arată că nu s- respectat prevederea ca salariatul să fie convocat în scris de persoana împuternicită să realizeze cercetarea disciplinară, că nu s-a propus nimic de comisia de cercetare, respectiv aplicarea sau neaplicarea sancțiunii disciplinare la finalizarea cercetării.
Concluzionează că nu a fost respectată procedura legală, decizia nerespectând cele patru cerințe: motivarea în fapt, motivarea în drept, precizări cu privire la termenul și instanța judecătorească la care se contestă.
Prin întâmpinarea formulată ( filele 9-11 dosar recurs) intimata SC GRUP SRL a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că legiuitorul a înțeles să nu instituie obligativitatea inserării limitative a tuturor izvoarelor de obligații astfel că, folosind conjuncția " sau " în loc de " și " a creat posibilitatea angajatorului să insereze în decizie numai prevederile încălcate de salariat ca obligații particulare sau care constituie reglementări interne cu caracter special.
Arată că în situația dată, salariatul a încălcat obligațiile din contractul său individual de muncă precum și cele din codul muncii.
Arată că, deciziei de suspendare îi sunt aplicabile prevederile art. 52 alin. 1 litera a ) din codul muncii, iar nu dispozițiile art. 268 sau art. 62 codul muncii, nefiind o decizie de concediere.
Intimata a depus la dosar mai multe hotărâri judecătorești ( sentința nr. 3961/10.12.2009, sentința nr. 3209/21.10.2009, sentința nr. 105/15.01.2010) cu titlu de practică judiciară în materie.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate prin întâmpinare, văzând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile art. 3041și art. 304 pct. 8 și 9 din Codul pr. civ. Curtea apreciază recursul ca nefondat din următoarele considerente:
Recurentul invocă în recurs aspecte pe care nu le-a invocat în fața primei instanțe, și anume, dispozițiile art. 267 alin. 2. potrivit cu care, în vederea cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea.
La fond, acesta a criticat doar competența comisiei, arătând că nu a fost legal constituită deoarece din aceasta a făcut parte și domnul, angajatorul.
A veni, pentru prima dată în recurs, să critici că nu ai fost convocat în scris la cercetarea disciplinară de către persoana împuternicită de o comisie care, după cercetare, " nu a propus nimic" sunt aspecte care exced cadrului procesual fixat de însuși reclamantul din prezenta cauză și care nu pot fi analizate de către instanța de recurs.
Rolul instanței de recurs este de control, iar nu acela de a face o judecată a fondului, ci de a verifica dacă prima instanță a analizat toate susținerile reclamantului din acțiunea introductivă, ceea ce în cauză s-a făcut și de a verifica toate apărările formulate de pârât prin întâmpinare.
Celelalte critici formulate de recurentul contestator în sensul că nu s-au indicat în conținutul deciziei prevederile din Statutul de personal, Regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil sunt neîntemeiate, dat fiind că în conținutul deciziei contestate s-au indicat prevederile încălcate: cele din contractul individual de muncă și din codul muncii.
Astfel, recurentul contestator avea obligația de a realiza norma de muncă și de a respecta disciplina muncii, potrivit mențiunilor nr. 61186/10.10.2008, obligații ce au fost încălcate în date de 11.06.2009, așa cum însuși recunoaște prin nota explicativă dată în cadrul procedurii de cercetare disciplinară.
Așadar, salariatul nu poate fi sancționat doar pentru încălcarea normelor din Statut, și Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, ci și pentru încălcarea altor norme ce reglementează raporturile de muncă, enumerarea ce se regăsește în art. 268 alin. 2 litera b din codul muncii, nefiind limitativă.
Cât privește decizia de suspendare, în mod corect a reținut prima instanță că dispozițiile Codului Muncii nu impun o formă specială a deciziei de suspendare întemeiată pe art. 52 litera a, recte dec. nr. 03/24.06.2009, iar contestatorul nu a suferit nici o vătămare, aceasta fiind contestată în termen legal la instanța competentă.
În considerarea celor expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. recursul va fi respins, iar sentința menținută ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.3504/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC GRUP SRL.
Ia act că intimata SC GRUP SRL nu solicită cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.jud. -
Tehnored. 2 ex./
22.04.2010
Red./ /
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Manuela Preda
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1487/2009. Curtea... → |
|---|
