Contestație decizie de concediere. Decizia 1479/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (5857/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1479/
Ședința publică de la 10.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată SOCIETATEA COMERCIALĂ DE TRATAMENT ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ SA împotriva sentinței civile nr.3264/16.04.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.43483/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-contestator -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-intimată, prin reprezentant director, și intimatul-contestator, prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/09.03.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 08.12.2008, recurenta-intimată a depus la dosar prin serviciul registratură note scrise și înscrisuri, după care,
Reprezentantul avocat al intimatului-contestator depune la dosar întâmpinare. Totodată, invocă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în persoana d-lui pentru recurenta-intimată.
Curtea pune în discuția părților excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru recurenta-intimată, invocată de intimatul-contestator.
Reprezentantul avocat al intimatului-contestator arată în susținere că se află la dosar o hotărâre a adunării generale a acționarilor prin care s-a dat mandat domnului de a reprezenta societatea numai în fața Tribunalului, nu și în căile de atac. Solicită amânarea cauzei în acest sens și instanța să-i pună în vedere să prezinte o delegație conform legii.
Reprezentantul recurentei-intimate solicită respingerea excepției. Arată că a fost delegat de aceeași, prin Direcția Legislație, contencios și executare Silită, pentru a reprezenta în cauză societatea, în dosarul aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI. Această delegație este legală și temeinică.
În replică, reprezentantul avocat al intimatului-contestator arată că lipsește sintagma ". căile de atac" în delegația dată.
Deliberând, instanța respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru recurenta-intimată, având în vedere înscrisul depus la dosar, respectiv hotărârea nr.23/21.11.2008 luată de adunarea generală a acționarilor a SC și Recuperare a Capacității de Muncă SA prin care împuternicește cu reprezentarea în dosarul de fond pe reprezentantul acționarului unic, respectiv Direcția Legislație din cadrul CNPAS. Deși la data adoptării hotărârii, dosarul se afla în căile de atac, prin faptul că Direcția Legislație, Contencios și Executare Silită a emis delegația nr. 3341/15.12.2008 prin care domnul a fost delegat să reprezinte interesele SC SA în dosarul nr. 43483/3/LM/2007 aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, se consideră regulat îndeplinită calitatea de reprezentant pentru recurenta-intimată.
Reprezentantul avocat al intimatului-contestator solicită ca instanța să-i pună în vedere recurentei-intimate să depună la dosar următoarele înscrisuri: criteriile de performanță pe anul 2007, contractul de mandat în baza OUG nr.82/2007, hotărârea adunării generale a acționarilor prin care a fost repus în funcție.
Reprezentantul recurentei-pârâte se opune cererii intimatului-contestator. Arată că înscrisurile solicitate nu au relevanță în cauză. În plus, arată că primul înscris solicitat, respectiv contractul de performanță pentru exercițiul financiar 2007, se află la dosarul cauzei. De asemenea, susține că se pune problema competenței materiale a instanței de fond, întrucât litigiul izvorăște dintr-un raport comercial și nu de muncă.
Reprezentantul avocat al intimatului-contestator se opune ridicării excepției necompetenței materiale a instanței de fond, întrucât s-a invocat și în fața primei instanțe. Solicită respingerea excepției. În cauză este vorba de un litigiu de muncă. Eventual solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise sau înscrisuri în combaterea excepției.
Deliberând, instanța respinge cererea formulată de intimatul-contestator de a se depune la dosar înscrisuri de către recurenta-intimată, considerând că acestea nu sunt utile soluționării căii de atac.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe motivul de ordine publică al competenței materiale a instanței de fond și pe cererea de recurs.
Recurenta-intimată prin reprezentant solicită, în principal, admiterea excepției de necompetență materială a instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București Secția Comercială în temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 3 Cod de procedură civilă. În subsidiar, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare. Solicită ca intimatul-contestator să fie obligat să restituie toate sumele de bani încasate necuvenit și dobândă până la achitarea integrală a sumei la casierie. De asemenea, solicită respingerea contestației, ca nefondată.
Intimatul-contestator, prin avocat, solicită respingerea excepției de necompetență, litigiul fiind de natura dreptului muncii, precum și respingerea recursului. Arată că prevederile OUG nr.82/2007 nu au anulat drepturile intimatului-contestator, ci doar a convertit contractul de muncă cu un contract de mandat remunerat și înlocuirea sa cu altă persoană este nelegală. Solicită respingerea celui de-al doilea motiv de recurs întrucât nu poate face obiectul discuției pentru că nu a făcut obiectul litigiului.
Solicită respingerea celui de-al treilea motiv de recurs, ca nefondat și de asemenea, obligarea recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței și facturii fiscale pe care le depune la dosar.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.12.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.43483/3/LM/2007, contestatorul a chemat în judecată intimata Societatea Comercială de și Recuperare a Capacității de Muncă SA, solicitând anularea hotărârii nr.10/22.10.2007, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, cât și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data renumirii sale în funcția de director general, repunerea părților în situația anterioară actului de concediere, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.3264/16.04.2008, Tribunalul Bucureștia admis contestația formulată de; a anulat art.3 din Hotărârea AGA nr.19/22.12.2007; a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii hotărârii anulate și obligarea intimatei Societatea Comercială de și Recuperare a Capacității de Muncă SA să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile majorate, indexate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că raporturile de muncă ale contestatorului s-au desfășurat în baza contractului individual de muncă nr.17/21.03.2005, începând cu data de 21.03.2005, fiind încadrat pe funcția de director general. Câtă vreme contestatorul și-a desfășurat activitatea în baza unui contract de muncă, iar măsura revocării nu este prevăzută de dispozițiile Codului muncii, s-a considerat nelegală măsura luată de angajator.
S-a observat că în baza art.11 din HG nr.1257/2007 care reglementează modul de organizare și funcționare al societății intimate, directorii generali se numesc și se revocă din funcție de către adunarea generală la propunerea consiliului de administrație. Prin urmare, măsura revocării, ce presupune măsura încetării raportului de muncă dintre părți, trebuia dispusă cu respectarea normelor imperative din Codul muncii.
Tribunalul a înlăturat apărările intimatei în sensul încetării de drept a contractului individual de muncă al contestatorului în baza art.V din OUG nr.82/2007 raportată la art.56 Codul muncii, față de dispozițiile art.1 și 2 ale hotărârii nr.10/2007 în care se invocă competența adunării generale a acționarilor și prevederile HG nr.1469/2002.
Așa fiind, câtă vreme în hotărârea nr.10/2007 contestată nu s-a indicat existența unor motive care să țină de persoana salariatului și care să determine încetarea raportului de muncă, câtă vreme nu s-a dovedit de către angajator desființarea locului de muncă ocupat de salariat, măsura concedierii a fost declarată nelegală și anulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 16.06.2008 intimata Societatea Comercială de și Recuperare a Capacității de Muncă SA, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 29.07.2008 sub nr-.
Prin motivele de recurs neîncadrate în dispozițiile exprese ale art.304 Cod pr.civilă, recurenta-intimată critică sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, schimbarea sentinței, iar pe fond respingerea contestației formulată de ca nefondată.
Se critică faptul că tribunalul a înlăturat apărările societății recurente referitoare la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.V din OUG nr.82/2007 care instituie norme derogatorii de la prevederile art.56 Codul muncii, dispunând încetarea de drept la data intrării în vigoare a ordonanței a contractelor de muncă ale directorilor încheiate pentru îndeplinirea mandatului lor. Rațiunea legiuitorului în edictarea acestei norme nu a fost aceea de a se aduce atingere drepturilor câștigate de directori asupra felului sau plății muncii lor, ci aceea de a se reglementa activitatea directorilor numai în baza unui contract de mandat, iar nu a unui contract de muncă.
Prin urmare, încetarea de drept a contractului individual de muncă al intimatului-contestator a operat de la data de 29.06.2007, iar după această dată, activitatea prestată până la 22.10.2007 a avut la bază un mandat tacit, partea beneficiind în continuare de toate drepturile și prerogativele funcției deținute. De altfel, din luna noiembrie 2007 și până la 31.04.2008, intimatul-contestator s-a găsit fără întrerupere în incapacitate temporară de muncă, în această perioadă primind indemnizația de concediu medical prevăzută de lege.
În fine, precizează recurenta-intimată că în baza art.132 al.4 din Legea nr.31/1990, membrii consiliului de administrație nu pot ataca hotărârea adunării generale a acționarilor privitoare la revocarea lor din funcție.
S-au anexat cererii de recurs documente contabile asupra indemnizației de concediu medical și certificate de concediu medical.
La data de 10.03.2009, intimatul-contestator a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 10.03.2009, recurenta-intimată a ridicat chestiunea de ordine publică a competenței instanței de fond în a se pronunța asupra contestației de față, solicitând însă și admiterea recursului pentru motivele deduse judecății.
Examinând motivul de ordine publică, prioritar față de motivele de recurs formulate împotriva hotărârii atacate, examinând și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
În baza hotărârii adunării generale a acționarilor Societății Comerciale de și Recuperare a Capacității de Muncă SA nr.2/16.03.2005 (depusă la dosar în recurs), a fost numit în consiliul de administrație pe funcția de director general. Urmare acestei numiri, s-a încheiat contractul individual de muncă nr.17/21.03.2005, pe durată nedeterminată, începând cu 21.03.2005, contestatorul urmând să îndeplinească funcția de director general.
Ulterior, părțile au încheiat și un contract de performanță, anexă al contractului individual de muncă, societatea încredințând directorului general, organizarea, conducerea și gestionarea activității ei.
Prin hotărârea nr.10/22.10.2007 luată de adunarea generală a acționarilor societății recurente, s-a dispus revocarea, începând cu data ședinței, a întregului consiliu de administrație și s-a numit un nou consiliu de administrație cu o altă componență.
În cauza de față, a contestat această din urmă hotărâre, susținând că s-au încălcat drepturile sale de salariat izvorâte din contractul individual de muncă, fiind în realitate concediat, fără a se respecta dispozițiile Codului muncii.
Tribunalul București, ca primă jurisdicție în litigiile referitoare la conflictele de muncă, s-a considerat instanță competentă să analizeze contestația formulată, dispunând în consecință admiterea ei și reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior, de director general.
Curtea consideră că hotărârea primei instanțe a fost dată cu nesocotirea normelor referitoare la competența materială de atribuțiune a instanței de judecată, norme imperative conform art.159 pct.3 Cod pr.civilă și pentru a căror încălcare legea de procedură prevede sancțiunea nulității.
Astfel, Curtea consideră că raporturile contestatorului cu societatea al cărei director general era sunt raporturi guvernate de dreptul comercial, iar nu de dreptul muncii.
În acest sens sunt de menționat dispozițiile art.111 al.2 pct.b din Legea nr.31/1990 republicată privind societățile comerciale, potrivit cărora adunarea generală a acționarilor are obligația să aleagă și să revoce membrii consiliului de administrație.
Potrivit art.132 din aceeași lege, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sunt obligatorii pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra. Din cuprinsul normelor citate anterior, rezultă că adunarea generală a acționarilor din societatea recurentă, în exercitarea dreptului conferit de legea societăților comerciale, a dispus revocarea din funcție a directorului general care făcea parte din consiliul de administrație. Cererea acestei persoane, ce se consideră prejudiciată de măsura luată, de a se anula hotărârea adunării generale poate fi dedusă judecății, însă în fața instanței cu competență specială în materia raporturilor nepatrimoniale izvorâte din actele și faptele de comerț guvernate de Legea nr.31/1990 republicată, respectiv Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială.
Argumentele intimatului-contestator asupra nelegalității hotărârii adunării generale, dar și argumentele contrare ale recurentei-intimate vizând aplicabilitatea OUG nr.82/2007 și, prin urmare, încetarea de drept a raporturilor dintre părți grefate pe contractul individual de muncă, vor fi analizate de instanța competentă, în virtutea dreptului conferit de art.132 din Legea nr.31/1990, republicată, de a cenzura eventuale hotărâri ale adunării generale contrare legii.
Urmează așadar, în temeiul art.312 al.3 coroborat cu art.304 pct.3 Cod pr.civilă, a se admite recursul, a se casa hotărârea atacată și a se trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-intimată SOCIETATEA COMERCIALĂ DE TRATAMENT ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ SA împotriva sentinței civile nr.3264/16.04.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.43483/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-contestator -.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./23.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 185/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 209/2009. Curtea... → |
|---|
