Contestație decizie de concediere. Decizia 185/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.185/ DOSAR NR-
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel judecător
- - - - judecător
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr.1510/M pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 3 noiembrie 2009 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 februarie 2010, când partea prezentă a pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 23 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1510/M/2009 Tribunalul Brașova respins excepția tardivității contestației împotriva actului adițional nr.1073/01.06.2006.
A respins acțiunile formulate și precizate în dosarul nr- și în dosarul conex cu numărul -, de către reclamantul G, domiciliat în Z, str. - nr. 85, în contradictoriu cu pârâta Vectra SRL, cu sediul în B,-, prin reprezentant legal.
A respins cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că fiind vorba de o restructurare a activității societății pârâte iar reclamantul nu avea calificarea pentru un alt post, s-a recurs la măsura concedierii colective pentru depășirea situației economico - financiare precare a societății. Faptul că reclamantul a fost inclus pe lista restructurărilor s-a datorat propunerilor venite de la departamentul mecanizare, arătându-se că reducerea acestui post ar afecta în cea mai mică măsură activitatea societății. Pentru aceste motive instanța constată că petitul privind anularea deciziei de concediere este nefundat și va fi respins ca atare.
Cu privire la plata de despăgubiri în cuantum de 850 lei - reprezentând diferențe salariale neachitate în cuantum de 170 lei lunar, provenite din modificarea retroactivă a salariului de la 1130 lei la 1300 lei, instanța constată că această modificarea salariului reclamantului a avut loc ca urmare a încheierii unui act adițional la contractul individual de muncă - actul nr. 1073/1.06.2006 - prin care se modifica cuantumul salariului reclamantului ca urmare a acordului dintre părți. După încheierea acestui act adițional contestatorul ar fi putut ataca acest act dacă era nemulțumit de conținutul acestuia, însă, la acest moment procesual, după desfacerea contractului de muncă al reclamantului acesta nu poate solicita un calcul retroactiv al drepturilor salariale în condițiile în care nu mai există raporturi de muncă între acesta și societatea pârâtă.
De altfel, intimata a invocat chiar și excepția tardivității formulării contestației cu privire la acest act adițional. Instanța a apreciat că în legătură cu acest petit excepția este neîntemeiată, ba chiar nu poate fi vorba despre o excepție a tardivității formulării contestației - solicitarea reclamantului fiind legată de acordarea salariului majorat conform actului adițional încheiat, acordare care s-a făcut cu cinci luni mai târziu. Reclamantul a precizat în scris precum și oral în fața instanței că nu contestă pe această cale actul adițional nr.1073/01.06.2006 ci solicită plata drepturilor salariale astfel cum au fost modificate prin acest act adițional începând cu luna mai 2006. Instanța constată că salarizarea reclamantului s-a făcut în baza contractului individual de muncă și a actelor adiționale încheiate ulterior, modificatoare ale contractului individual de muncă, prin care se stabileau salariile angajaților urmare a negocierilor purtate. Ca atare, instanța, trecând peste excepția tardivității a analizat dacă solicitarea reclamantului este întemeiată sau nu.
Față de actul adițional încheiat depus la fila 19 dosar - prin care se stabilește salariul reclamantului în cuantum de 1130 lei lunar și față de faptul că acesta nu a contestat cuantumul acestui salariu pe perioada derulării raporturilor de muncă, prin care se arată în mod explicit că, începând cu data de 01.05.2006 salariul reclamantului astfel cum a fost negociat este de 1.130 lei pe lună, instanța a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că în această perioadă avea stabilit un alt salariu.
În anii următori salariul reclamantului s-a majorat urmare a încheierii unor alte acte adiționale - depuse în copie la dosar la filele 9 și 11.
Cum reclamantul nu a făcut dovada că începând cu luna mai 2005 salariul acestuia era de 1300 lei pe lună astfel cum susține prin acțiune principală formulată, instanța a respins și acest petit al acțiunii ca nedovedit.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului din acțiunea conexată - privitoare la plata cheltuielilor de transport de la domiciliu la locul de muncă, instanța a constatat că și cu privire la acest aspect, solicitarea reclamantului nu este justificată, având în vedere că susținerea intimatei din întâmpinare se coroborează cu declarația martorului care arată că salariaților le era asigurat transportul gratuit la locul de muncă iar un decalaj al programului de lucru al reclamantului a fost aprobat la solicitarea expresă a acestuia. De asemenea se arată că reclamantului i s-a oferit un post similar la punctul de lucru din Z, însă acesta a refuzat. Acest aspect este dovedit și prin adresa nr. 3109/16.07.2007 depusă la fila 162 dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul arătând că nu a fost luat în considerare probatoriul administrat, care este concludent și necombătut prin contraargumente.
Recursul nu este fondat.
Cadrul procesual în cauză este determinat de concedierea colectivă determinată de restructurarea activității societății pârâte și care a fost corect analizat de prima instanță.
În recurs nu se aduce nici o critică în acest sens, astfel că toate considerentele sentinței sub acest aspect au intrat în puterea lucrului judecat.
Motivarea recursului se cantonează asupra probelor, dar nu se arată în concret care dintre acestea au fost nesocotite și ar fi fost determinante pentru darea unei soluții de reîncadrare, încât să fie permis controlul judiciar, astfel că potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursul a fost respins, menținându-se sentința atacată ca legală.
În baza art.274 Cod procedură civilă, s-a respins cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.1510/M/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
- - - - - -
GREFIER,
Red. /19.03.2010
Dact./29.03.2010
- 4 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1208/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1479/2009. Curtea... → |
|---|
