Contestație decizie de concediere. Decizia 1500/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1500
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri Judecător
-- --Președinte Secție
- - - -Vicepreședinte Instanță
Grefier -
xxx
Pe rol judecarea recursului, declarat de intimata SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 5594/24.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul -, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimata SC SRL, prin administrator și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii.
Administrator pentru recurenta intimată, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu precizarea că cercetarea prealabilă este depusă la dosar.
Intimatul solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 5594 de la 24 octombrie 2008 admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC SRL Tg-
A anulat decizia nr. 345/25.04.2008 emisă de intimată.
A reintegrat contestatorul pe funcția de mecanic deținută anterior emiterii deciziei de concediere.
A obligat intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Conform disp. art. 263 alin.2 din Codul Muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Astfel, abaterea disciplinară reprezintă o încălcare de către salariat a normelor de disciplină a muncii, săvârșită în legătură cu munca sa, textul de lege nefăcând referire la încălcarea normelor de comportare.
În speță, abaterea disciplinară reținută în sarcina contestatorului constă, în principal, în consumul de băuturi alcoolice și provocarea de scandal al locul de cazare, fapte ce nu au legătură cu munca acestuia, fiind săvârșite în afara executării obligațiilor de serviciu.
Referitor la abaterea disciplinară constând în părăsirea șantierului de lucru de către petent, instanța constată că cercetarea disciplinară prealabilă efectuată de intimată nu se referă și la această abatere, decizia de concediere fiind nulă absolut pentru nerespectarea disp. art. 267 din Codul Muncii.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a admis contestația, a anulat decizia de concediere, a reintegrat pe contestator pe funcția deținută anterior emiterii deciziei și a obligat intimata, în temeiul disp. art.78 din Codul Muncii, la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică arătând că interpretarea dată de instanța de fond, în sensul că, faptele angajatorului sunt săvârșite în afara programului de lucru, este eronată deoarece decizia de desfacere a contractului de muncă s-a întemeiat pe repetatele încălcări ale al societății(consum de băuturi alcoolice, neprezentare la program, prezentare la program sub influența alcoolului, părăsirea locului de muncă așa cum rezultă din foaia de pontaj).
În susținerea recursului recurenta a depus foaia colectivă de prezență - aprilie 2008, Regulamentul de ordine interioară, SC SRL.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin decizia contestată s-a reținut că intimatul a consumat băuturi alcoolice, a provocat scandal la locul de cazare și a părăsit șantierul de lucru.
În întâmpinarea depusă recurenta - pârâtă arată că în preziua în care s-a aplicat amenda de către Poliția Comunitară, reclamantul nu era pe șantier era absent de la locul de muncă.
În nota explicativă intimatul recurent face referiri și în legătură cu lucrul pe șantier.
Reiese deci atât din cercetarea disciplinară, cât și din decizie și referatul întocmit că desfacerea disciplinară s-a dispus pentru mai multe fapte nu numai cu referire la provocarea de scandal în afara orelor de program, ci și pentru consum de alcool și părăsirea locului de muncă.
Din interpretarea dispoz. art. 263, 264 Codul Muncii fapta ilicită, ca element esențial al răspunderii disciplinare, poate fi săvârșită nu numai la locul de muncă și înăuntrul programelor de muncă, dar și în afara acestora. Astfel, este susceptibilă să atragă răspunderea disciplinară și fapta comisă în anexele unității, în depozite, rampe, cămine, locuri de cazare, cantine, etc.
Deși Codul Muncii nu face referire la normele de comportament acestea trebuie respectate de salariat sub sancțiunea răspunderii disciplinare.
Obligația de a respecta normele de comportare se deduce, pe de o parte din prevederile art.5 din Codul Muncii, care consacră principiul egalității de tratament, precum și din dispoz. art.6 din același cod, relatare la respectarea demnității și conștiinței salariatului.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că, constatarea nulității deciziei de sancționare este nelegală, motiv pentru care, în baza art. 312 alin.5 Cod pr.civilă se va admite recursul, se va casa sentința, se va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
Cu ocazia rejudecării se va solicita angajatorului să depună Regulamentul de Ordine Interioară, a se analiza condițiile răspunderii patrimoniale pentru toate cele 3 fapte reținute în decizia de sancționare, se vor administra probe cu privire la locul de cazare, dacă a fost asigurat de angajator și în ce condiții, precum și felul.
De asemenea, se vor administra orice probe utile în soluționarea raporturilor juridice dintre părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata SC SRL Tg.J, împotriva sentinței civile nr. 5594/24.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul -, în contradictoriu cu intimatul - contestator.
Casează sentința, trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Ioana Bodri - - | JUDECĂTOR 2: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela Cotora - - |
Grefier, |
24.04.2009
Red. Jud. -
Tehn. /2 ex.
/
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Dorina Stoichin, Mihaela Cotora
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1773/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 116/2010. Curtea... → |
|---|
