Contestație decizie de concediere. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 151
Ședința publică din 28 ianuarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta - REȘIȚA declarat împotriva sentinței civile nr. 1097/4.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat reclamanta intimată personal, iar pentru pârâta recurentă - Reșița, avocat, cu împuternicire avocațială atașată la fila 12 din dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care a fost comunicat reprezentantului recurentei un exemplar de pe întâmpinarea depusă de intimată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurentei a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii în sensul respingerii contestației. Arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea, instanța reținând eronat că decizia de concediere a fost emisă fără respectarea termenului de preaviz, câtă vreme, în realitate, așa cum rezultă din procesul-verbal nr.4876 încheiat la 29.11.2007, intimatei i-a fost comunicată decizia însă, după ce aceasta o citise a refuzat să semneze de primire, astfel că s-a procedat la comunicarea deciziei prin intermediul Biroului executorului judecătoresc și, ca atare, au fost respectate toate condițiile impuse de lege.
Reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că decizia de concediere i-a fost comunicată prin poștă, fiind primită în data de 5 decembrie 2007, iar termenul de preaviz începând să curgă de la această dată și nu din data de 4 decembrie 2007. Arată că în mod greșit a fost luată această măsură, întrucât nu a fost o reducere de personal reală și efectivă, că are o vechime de 33 de ani, este singură nu este căsătorită și că, în anul 2003 fost propusă pe acest post însă a fost plătită ca și electrician.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1097/4.09.2008 a Tribunalului C-S s-a admis în parte acțiunea reclamantei, anulându-se decizia emisă de pârâtă, cu nr. 25/1000/29.XI.2007, cu obligarea acesteia să o reintegreze pe reclamantă pe postul deținut anterior concedierii și să-i plătească drepturile salariale corespunzătoare postului de operator calculator electronic, pe perioada de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă pe post, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea reclamantei de acordare a sporului de ecran, precum și excepția de tardivitate invocată de pârâtă, cu obligarea acesteia din urmă să plătească în contul expertului contabil suma de 400 lei cu titlu de onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență, că reclamantei i-a fost desfăcut contractul de muncă în perioada de preaviz, iar în ce privește excepția invocată, s-a reținut că dreptul la acțiune pentru plata sumelor neacordate ca urmare a concedierii, se naște de la data anulării deciziei de concediere și se prescrie în termen de 3 ani de la această dată, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Capătul de cererea referitor la sporul de ecran a fost respins, cu mențiunea că reclamanta nu a făcut dovada că el ar fi datorat de pârâta angajatoare în baza vreunei dispoziții legale sau a contractului individual de muncă aplicabil la nivelul societății, la nivel de ramură, respectiv la nivelul național.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta - Reșița, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza, respingerea acțiunii, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 73 alin.1 și 74 (4) din Codul muncii, caz de modificare a hotărârii prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitoare la comunicare.
Astfel, conform procesului-verbal nr. 4876 încheiat în 29.XI.2007, membrii comisiei nr. 3 au procedat la comunicarea deciziei nr. 25/1000/29.XI.2007 intimatei, constatând că după ce intimata a citit decizia în cauză, a refuzat să o semneze de primire, împrejurare în care această decizie a fost comunicată prin intermediul executorului judecătoresc care în aceeași dată ( 30.XI.2007 ) a comunicat decizia intimatei.
În data de 5.12.2007, Poșta Română, negăsind destinatarul la domiciliu și nici o altă persoană, a procedat la afișarea actului pe ușa principală a clădirii, iar în absența unei reglementări speciale și având în vedere și dispozițiile art.291 din Codul muncii, comunicarea deciziei de concediere se face în conformitate cu dispozițiile art.92 din Codul d e procedură civilă. Ca atare, în cazul în care comunicarea se va face la domiciliul salariatului, nefiind posibilă înmânarea la sediul angajatorului, este necesar să nu fie depășit termenul de preaviz.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, rap. la art.299 - 316 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, arătând că deși decizia contestată s-a comunicat la data de 5 decembrie 2007, termenul de preaviz începe să curgă de la data la care a luat cunoștință de aceasta, deci de la data de 5 decembrie, nu 4 decembrie, și întrucât contractul de muncă a încetat în data de 17.01.2008, și nu în data de 8.01.2008, încetarea s-a făcut fără respectarea dispozițiilor legale cu privire la preaviz.
A mai arătat că, potrivit art.73 alin.1 și art.76 din Codul muncii, angajatorul este obligat să acorde efectiv preavizul legal, neacordarea lui atrăgând nulitatea absolută a concedierii, iar pe de altă parte, nu a avut loc o reducere reală, efectivă a locului de muncă, fapt ce a determinat unitatea recurentă să pună în loc o persoană necalificată în funcția de operator calculator.
Recursul declarat este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.74 (1) din Codul muncii, "decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu durata preavizului", producând efecte de la data comunicării salariatului ( art.75 din Codul muncii ).
Astfel, din procesul-verbal nr. 4876 încheiat în 29.XI.2007, membrii comisiei au procedat la comunicarea deciziei nr. 25/1000/29.XI.2007 intimatei constatând că după ce a citit-o, aceasta a refuzat să o semneze de primire.
Drept urmare, decizia a fost comunicată prin intermediul Biroului executorului judecătoresc, la data de 5.XII.2007, intimata luând cunoștință de decizie în aceeași zi, aspect menționat de ea în acțiune.
Având în vedere toate aceste împrejurări, Curtea constată că în mod greșit Tribunalul a reținut că s- dispus concedierea cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege, fiind sancționată cu nulitatea absolută, întrucât reclamantei îi aparține culpa pentru neprimirea în termen a actului pretins prin acțiune, așa încât ea nu-și poate invoca propria culpă pentru satisfacerea unui drept.
Soluționarea greșită a cauzei pe excepția nulității echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, așa încât, în temeiul art.312 alin.1 și alin.5 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi admis, casată sentința civilă atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru soluționarea în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtei - REȘIȚA declarat împotriva sentinței civile nr. 1097/4.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Casează sentința civilă sus menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./10.02.2009
Thred./11.02.2009
Ex.2
Prima inst. - și - Tribunalul C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1989/2009. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 1774/2009. Curtea... → |
|---|
