Contestație decizie de concediere. Decizia 1539/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1539/
Ședința publică din 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 927 din 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a depus la dosarul cauzei, prin registratură, concluzii scrise din partea recurentului reclamant.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 8 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 15 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 927/M/2009 a Tribunalului Brașov a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC CLUB SRL
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că începând cu data de 21.05.2008 reclamantul a fost încadrat cu contract de muncă pe perioadă determinată la societatea pârâtă în funcția de paznic. De la data de 1.09.2008, contractul de muncă a fost modificat în sensul că durata contractului este nedeterminată.
La poziția 29 din carnetul de muncă al reclamantului se înscrie la data de 5.02.2009 încetarea contractului individual de muncă conform dispozițiilor art.55 lit.b din Codul muncii.
Încetarea raporturilor de muncă a avut ca temei cererea înregistrată în evidențele societății pârâte sub nr. 546/27.01.2009. Prin această cerere reclamantul solicită directorului angajatorului aprobarea demisiei la zi începând cu data de 5.02.2009.
Reclamantul a învederat instanței că înțelege să conteste scrisul din actul datat 27.01.2009, semnătura aparținându-i acest aspect fiind recunoscut de reclamant în cadrul interogatoriului luat din oficiu. Ca urmare a procedurii verificării de scripte, în conformitate cu dispozițiile art. 178 și urm pr.civ. la termenul de judecată din 13.04.2009, instanța constată că scrisul din actul amintit nu aparține reclamantului.
Pentru a stabili dacă conținutul înscrisului din 27.01.2009 reprezintă manifestarea de voință a reclamantului, în condițiile în care, deși nu a fost scris de acesta, totuși reclamantul și l-a însușit prin semnarea sa, instanța a dispus audierea martorilor și.
Martorul a declarat că în ziua de 26, 27 sau 28.01.2009 a făcut schimb de tură cu reclamantul, pentru că acesta era foarte bolnav, avea febră foarte mare. Martorul a declarat că acest schimb de tură a fost realizat cu acordul conducerii societății, pentru ca reclamantul să-și vadă de problemele de sănătate.
Este evident din această declarație faptul că martorul audiat nu are cunoștință despre cererea prin care reclamantul și-ar fi dat demisia, martorul cunoscând împrejurări legate doar de starea de sănătate a reclamantului la data semnării cererii sau în perioada apropiată acestei date.
Martorul a declarat că la data de 26 sau 28 ianuarie, patronul firmei i-a comunicat că postul reclamantului se va restructura și că urmează să i se ofere un post de șofer. În aceeași zi, martorul i-a telefonat reclamantului și i-a oferit postul de șofer. Reclamantul i-a comunicat că nu acceptă acest post și că, după ce își va lua zilele de concediu de odihnă rămase, își va da demisia. Martorul a arătat că ulterior acestei discuții reclamantul s-a prezentat la serviciu și, în fața sa, a semnat cererea de demisie. Martorul a discutat cu acea ocazie cu reclamantul, căruia i-a spus că în cazul în care se răzgândește și dorește să accepte postul de șofer, o poate face, însă reclamantul i-a comunicat că are niște probleme personale și nu vrea să încurce pe nimeni.
Din discuția reclamantului cu martorul reiese faptul că reclamantul, în ciuda stării sale de sănătate, era conștient de faptul că prin cererea semnată își dădea demisia din funcția deținută, refuzul de a primi un alt post fiind categoric.
Astfel, chiar dacă reclamantul nu a scris personal cererea de demisie, aceasta reprezintă voința sa, nealterată de vreun viciu de consimțământ sau de starea sa de boală.
De altfel nici reclamantul nu a invocat vreun motiv legat de starea sa de sănătate în cererea introductivă de instanță, în sensul că datorită febrei nu a avut reprezentarea înscrisului pe care l-a semnat. Martorul, prezent în momentul semnării cererii de demisie de către reclamant nu a putut preciza nimic cu privire la starea de sănătate a reclamantului din ziua respectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul arătând că cererea de demisie a fost scrisă de o altă persoană într-o perioadă când era bolnav, consimțământul fiindu-i viciat, iar cererea este înregistrată în data de 27.01.2009, iar contractul desfăcut în 05.02.2009.
Intimata a depus întâmpinare prin care a combătut recursul.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Recursul nu este fondat.
Fără îndoială, cererea de demisie nu a fost scrisă de reclamant, însă a fost semnată de acesta, achiesând în acest mod la soluția de încetare a raporturilor de muncă.
Faptul că a fost semnată în 27.01.2009 după terminarea serviciului și a produs efectele începând cu data de 05.02.2009nu prezintă relevanță, întrucât cererea de demisie poate fi înregistrată legal și în ziua de lucru și să-și producă efectele la o altă dată.
Susținerea că i s-a viciat consimțământul nu poate fi primită din moment ce în prima instanță acțiunea nu a fost fondată pe o asemenea cauză, iar în recurs, conform art. 294 Cod procedură civilă coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, cauza nu poate fi schimbată, instanța de recurs având obligația de a analiza motivele de recurs prin raportare la hotărârea dată în limitele cadrului procesual fixat în instanța de fond.
Ca atare, motivele invocate de recurent nu pot fi primite, astfel că potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința ca legală.
Cu privire la cererea de reexaminare formulată de reprezentantul intimatei va fi admisă, întrucât a făcut dovada că neprezentarea înscrisurilor solicitate de instanță s-a datorat schimbării sediului societății, astfel că în baza art. 108 indice 5 Cod procedură civilă se va reveni asupra amenzii.
Având în vedere art. 1 alin. 2 din Protocolul privind plata onorariului avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară, se dispune plata onorariului avocatului desemnat în cauză în cuantum de 300 lei din bugetul de venituri și cheltuieli a Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 927/M/2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Revine asupra amenzii în cuantum de 500 lei aplicată reprezentantului intimatei - prin încheierea din 27.10.2009.
Dispune plata din bugetul de venituri și cheltuieli a Ministerului Justiției și Libertăților a sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocațial pentru ajutorul public acordat reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. /18.12.2009
Dact. /07.01.2010
Jud. fond: - I-
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 605/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 333/2009. Curtea... → |
|---|
