Contestație decizie de concediere. Decizia 1631/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1631
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamanta-recurentă împotriva sentinței civile nr. 562/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 547/-, în contradictoriu cu pârâta SC " & " SRL T, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru pârâta-intimată, lipsă fiind reclamanta-recurentă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei-intimate depune la dosar dovada onorariului de avocat plătiti de intimată.
Instanța, din oficiu, invocă excepția nulității deciziei de concediere nr. 4171/26.01.2009 prin raportare la prevederile art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului precum și asupra excepției nulității deciziei de concediere nr. 4171/26.01.2009 prin raportare la prevederile art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii.
Reprezentantul pârâtei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, precum și a excepției nulității deciziei de concediere nr. 4171/26.01.2009, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, arătând că decizia contestată cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, astfel încât sunt respectate dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 562/26.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC " & " SRL T ca neîntemeiată și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a contestat decizia de concediere nr.4171/26.01.2009, emisă de pârâtă, și a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei atacate, reintegrarea sa în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă, iar angajatorul să fie obligat să-i plătească despăgubiri pentru perioada nelucrată până la data reintegrării efective, precum și la plata drepturilor bănești aferente lunilor noiembrie-decembrie 2008 și ianuarie-februarie 2009.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajata societății pârâte, în calitate de muncitor necalificat, iar prin decizia contestată i s-a desfăcut contractul individual de muncă, începând cu data de 06.01.2009, deși nu a absentat nemotivat de la serviciu.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei și obligarea acesteia la cheltuieli de judecată, arătând în acest sens că societatea nu și-a asumat, nici prin contractul individual de muncă încheiat cu reclamanta și nici prin Contractul Colectiv de Muncă pe Unitate, obligația de a-i asigura acesteia transportul de la domiciliul său la locul de muncă.
Având în vedere în vedere probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că, prin Decizia nr.4171/26.01.2009, pârâta i-a desfăcut reclamantei contractul individual de muncă începând cu data de 06.01.2009, în conformitate cu dispozițiile art. 61 lit. a din Codul muncii, întrucât a încălcat prevederile art. 1.31 din Regulamentul Intern al societății și ale art. 6.7 lit. i din Contractul Colectiv de Muncă pe Unitate prin acumularea a 3 zile de absențe nemotivate în 6 luni.
Prin adresa nr.912/17.12.2008, pârâta, în temeiul art.267 alin.2 Codul muncii, a convocat-o pe reclamantă, pentru data de 05.01.2009, la sediul său, în vederea efectuării cercetării prealabile, deoarece reclamanta nu s-a prezentat la locul de muncă cu începere din data de 02.12.2008, însă aceasta nu a dat curs convocării.
Conform art. 6.7 lit. i din Contractul Colectiv de Muncă pe Unitate, absentarea nemotivată de la locul de muncă timp de 3 zile constituie abatere disciplinară gravă și se sancționează cu concedierea fără preaviz.
Or, în speță, reclamanta a absentat nemotivat de la locul de muncă în perioada 02.12.2008-16.12.2008.
Apărarea reclamantei în sensul că absența sa de la locul de muncă s-a datorat faptului că angajatorul nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul său individual de muncă, respectiv nu i-a asigurat transportul de la domiciliul său la locul de muncă, nu poate fi primită câtă vreme societatea nu și-a asumat, nici prin contractul individual de muncă încheiat cu reclamanta și nici prin Contractul Colectiv de Muncă pe Unitate, obligația de a-i asigura acesteia transportul de la domiciliul său la locul de muncă.
Având în vedere motivele expuse anterior și prevederile art. 61 lit. a, art. 263, art. 266-268 din Codul muncii, tribunalul a respins pretențiile reclamantei referitoare la anularea deciziei de concediere și repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia.
În privința drepturilor bănești aferente lunilor noiembrie-decembrie 2008 și ianuarie-februarie 2009, instanța de fond a apreciat că, potrivit art.154 Codul muncii și pontajelor prezentate de societate, reclamanta nu este îndreptățită să primească salariu pentru respectivele perioade, deoarece nu a prestat muncă în folosul societății pârâte, aflându-se inițial în concediu medical, iar apoi absentând nemotivat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat reclamanta să plătească societății pârâte suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reclamanta a formulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 562/26.05.2009 a Tribunalului C-S, solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs se susține că instanța de fond a ignorat apărarea reclamantei, referitoare la împrejurarea că a adus la cunoștința angajatorului că are o situație familială grea, fiind bolnavă, astfel încât nu se putea deplasa de la domiciliul său la locul de muncă în absența utilizării mijloacelor de transport asigurate de unitatea angajatoare.
Totodată, arată că măsura aplicată este abuzivă, deoarece nu au fost respectate dispozițiile legale ale art. 264 alin. 1 din Codul muncii privind dozarea sancțiunilor, astfel încât i s-a aplicat cea mai gravă sancțiune, respectiv aceea a desfacerii contractului individual de muncă.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că afirmațiile recurentei sunt fără suport și-n vădită contradicție cu starea de fapt reținută, în mod corect de către prima instanță, în considerentele hotărârii atacate.
Din cuprinsul contractului individual de muncă încheiat între părți și al contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, nu rezultă obligația angajatorului de a asigura transportul salariaților. Faptul că, într-o anumită perioadă de timp, pe anumite rute, intimata a asigurat transportul salariaților, constituie un act unilateral de dispoziție, care însă, prin aplicare repetată, nu se transformă într-un drept.
În drept, se invocă dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
La termenul din 11.11.2009, Curtea a invocat, din oficiu, excepția nulității deciziei de concediere nr. 4171/26.01.2009 prin raportare la prevederile art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de către reclamantă, precum și prin raportare la excepția nulității deciziei de concediere și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat în parte pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia nr. 4171/26.01.2009, emisă de SC " & " SRL T, reclamantei i s-a desfăcut contractul individual de muncă, conform art. 61 lit. a din Codul muncii, cu începere de la 6.01.2009, reținându-se că reclamanta, care a avut funcția de muncitor necalificat, a săvârșit următoarea abatere disciplinară: "acumularea a 3 (trei) zile absențe nemotivate în 6 (șase) luni", care reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1.31 din Regulamentul intern al societății și art. 6.7 -I din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate.
Art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii prevede că: "sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară".
Prezentarea în cadrul deciziei de sancționare a faptei ce constituie abatere disciplinară nu trebuie făcută în mod generic, fără elemente concrete. Totodată, descrierea concretă a acesteia trebuie cuprinsă, conform art. 77 din Codul muncii, în chiar textul deciziei de concediere, iar nu în alte înscrisuri.
Descrierea din cuprinsul deciziei de concediere contestate a faptei săvârșită de către reclamantă nu corespunde cerințelor menționate anterior, întrucât nu se arată datele calendaristice în care reclamanta ar fi lipsit nemotivat de la serviciu, astfel încât instanța, sesizată cu contestația pendinte, nu poate verifica temeinicia deciziei de sancționare disciplinară.
Având în vedere motivele expuse mai sus și dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii, Curtea va admite excepția nulității deciziei de concediere nr. 4171/26.01.2009, emisă de SC " & " SRL T ca fiind întemeiată și, în temeiul art. 78 alin. 1 și alin. 2 din Codul muncii, va anula decizia de concediere nr. 4171/26.01.2009, emisă de pârâta SC " & " SRL T, va dispune reintegrarea reclamantei în funcția avută la societatea pârâtă, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, cu începere de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă a reclamantei.
Din foile de pontaj electronic depuse la dosarul instanței de fond, rezultă că, în perioada 17.11.2008-28.11.2008, reclamanta a fost în concediu medical, astfel încât este îndreptățită la plata drepturilor salariale restante pe această perioadă.
Potrivit acelorași foi de pontaj, reclamanta nu a prestat activitate în perioada 2.12.2008 - 5.01.2009, astfel încât, față de prevederile art. 154 alin. 1 și alin. 2 din Codul muncii, nu este îndreptățită la plata drepturilor salariale pe această perioadă.
Având în vedere considerentele expuse anterior și dispozițiile art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantă ca fiind întemeiat în parte și va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că va admite acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâtei SC " & " SRL T în parte, va anula decizia de concediere nr. 4171/26.01.2009, emisă de pârâta SC " & " SRL T, va dispune reintegrarea reclamantei în funcția avută la societatea pârâtă și va obliga pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, cu începere de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă a reclamantei, precum și la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei pe perioada 17.11.2008-28.11.2008, urmând a menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
Față de prevederile art. 274 Cod procedură civilă și de soluția pronunțată în cauză, Curtea nu va acorda pârâtei-intimate cheltuieli de judecată în fond și în recurs, întrucât aceasta a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanta-recurentă împotriva sentinței civile nr. 562/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 547/-, în contradictoriu cu pârâta SC " & " SRL
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că:
Admite acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâtei SC " & " SRL T în parte.
Anulează decizia de concediere nr. 4171/26.01.2009, emisă de pârâta SC " & " SRL
Dispune reintegrarea reclamantei în funcția avută la societatea pârâtă.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, cu începere de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă a reclamantei, precum și la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei pe perioada 17.11.2008-28.11.2008.
Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /13.11. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./13.11.2009
Prim inst.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1500/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 201/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
