Contestație decizie de concediere. Decizia 1645/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - contestație decizie concediere -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1645
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier: - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1823/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat -, iar pentru intimata pârâtă, consilier juridic -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, consilier juridic -, depune la dosar relațiile solicitate de instanță prin încheierea de repunere pe rol a cauzei, un exemplar fiind comunicat părții adverse pentru observare.
Avocat - nu solicită un nou termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților.
Avocat - pentru recurenta reclamantă, criticând soluția instanței de fond, care a încălcat dispozițiile art. 77 și art. 74-76 din Codul muncii, deși decizia emisă atrage sancțiunea nulității absolute deoarece nu cuprinde motivele care determină concedierea, durata preavizului, lista locurilor de muncă disponibile și termenul avut la dispoziție pentru a ocupa un loc vacant de muncă, de asemenea instanța a încălcat dispozițiile art. 65 alin. 1 și 2 din Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, reală și serioasă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței Tribunalului O l t, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic - pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, concedierea fiind individuală, pe motivul comasării unor activități, criteriul fiind postul cu cea mai mică încărcare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 1823/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta, împotriva deciziei fără număr și dată emisă de pârâta SC SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petenta a fost salariata pârâtei pe postul de operator- turnător, iar prin decizia nr. 255 din data de 30.06.2008 i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 65 și art. 67 Cm.
La baza acestei măsuri a stat desființarea locului de muncă ocupat de petentă ca urmare a comasării unor activități din cadrul compartimentelor funcționale, conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 13/04.06.2008. Din această hotărâre s-a reținut că la nivelul pârâtei s-a aprobat reducerea a 28 posturi, prin concedieri individuale.
Comparând organigramele societății înainte și după reorganizare, s-a reținut că în cadrul pârâtei din 1034 posturi au rămas 1006 posturi. Desființarea postului ocupat de petentă a fost impusă de necesitatea reorganizării activității cu scopul de a îmbunătăți activitatea societății, pârâta având acest drept potrivit art. 40 alin. 1 lit. a muncii.
Apărarea petentei în sensul că la emiterea deciziei contestate nu au fost respectate condițiile de formă prevăzute de art. 74 muncii, nu s-a putut reține deoarece în cauză a avut loc o concediere individuală potrivit art. 65 Cm, impusă de desființarea locului de muncă ocupat de petentă. Din analiza deciziei se apreciază că nu există cauze de nulitate a acesteia deoarece cuprinde mențiuni atât cu privire la cauza ce a determinat desființarea locului de muncă cât și cu privire la inexistența locurilor de muncă vacante.
În ceea ce privește susținerea petentei în sensul că a fost nominalizată pe baza unui criteriu subiectiv și discriminatoriu, nu s-a putut reține având în vedere faptul că la data de 02.07.2008 petenta a luat la cunoștință de posibilitatea de a continua activitatea în cadrul pârâtei ca turnător, ca urmare eliberării unui post prin demisia unui salariat, ofertă pe care a refuzat-o (fila 26 dosar). Pe cale de consecință s-a dovedit faptul că la nominalizarea petentei nu au fost avute în vedere criterii subiective atâta timp cât s-a optat pentru rechemarea acesteia în vederea continuării activității pe un post de aceeași natură, iar aceasta a refuzat fără nici o justificare oferta societății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 74-76 Codul muncii întrucât: decizia a fost emisă fără respectarea cerințelor de formă obligatorii reglementate de art. 74 din Codul muncii. Aceasta nu este motivată în drept, simpla arătare a împrejurării că desființarea postului de operator turnător este urmare a restrângerii de activitate a intimatei - fără a se arăta care sunt cauzele și necesitatea reorganizării activității și desființării unor posturi - nu constituie o arătare a motivelor care determină concedierea.
Lipsa menționării motivelor care determină concedierea - element esențial, ca și condiție de formă, atrage sancțiunea nulității absolute a concedierii astfel efectuate, întrucât a fost dispusă cu nerespectarea procedurii prev. de art. 77 din Codul muncii.
S-a mai arătat că decizia nu cuprinde lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul pe care salariatul l-a avut la dispoziție pentru a opta pentru un alt loc de muncă vacant, în condițiile art. 64 din Codul muncii.
Contrar celor menționate în preambulul deciziei contestate, la nivelul unității existau locuri de muncă vacante iar unitatea avea obligația să prezinte o listă a acestora, să menționeze eventualul refuz al salariatului de a opta pentru ocuparea unuia dintre locurile vacante.
Nu are relevanță că, după emiterea deciziei de concediere i s-a oferit contestatoarei un post de turnător.
Recurenta a mai menționat că prima instanță, în mod eronat, a menționat că dispozițiile art. 74 fac referire numai la concedierile colective, atâta timp cât doctrina și practica judiciară au stabilit că ele trebuie respectate și în situația concedierilor individuale care nu țin de persoana salariatului, art. 74 lit. d din Codul muncii instituind în mod direct, o condiție de formă iar indirect, o condiție de fond extrinsecă pozitivă, fiind o normă de trimitere la art. 64 numai pentru a nu mai reitera conținutul acesteia.
De altfel, motivarea primei instanțe este contradictorie deoarece, pe de o parte, se susține că nu se aplică condițiile de formă cerute de art. 74 Cod muncii deoarece este vorba despre o concediere individuală și nu una colectivă iar, pe de altă parte, se susține că, de fapt, decizia cuprinde menșțiuni atât cu privire la cauza ce a determinat desființarea locului de muncă cât și cu privire la inexistența locurilor de muncă vacante.
S-a mai arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea și cu încălcarea dispozițiilor art. 65 alin. 1 și 2 din Codul muncii.
Astfel, din cuprinsul deciziei de concediere nu rezultă caracterul efectiv, real și serios al concedierii. Înscrisurile depuse la dosar nu demonstrează caracterul său obiectiv și serios ci, dimpotrivă, existența criteriilor nelegale, personale și discriminatorii: "salariata a fost nominalizată și ca urmare a existenței suspiciunii determinată de transferul soțului la o firmă concurentă".
Respingând această apărare, instanța de fond a ignorat împrejurarea că decizia petentei își produsese efectele din data de 30 iunie 2008 iar, la data de de 2 iulie 2008, când salariatul a făcut cererea de încetare a activității, acesta având deja făcută nota de lichidare, nemaiavând calitatea de salariat.
La dosar s-au depus: delegații avocațiale, timbru judiciar, adresa nr. 1975/31 martie 2009 emisă de intimată, proces verbal nr. 3. 870/4 iunie 2008 întocmit, de asemenea, de intimată.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, decizia contestată vizează concedierea individuală recurentei petente din postul de operator - turnător, dispusă pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
De menționat că dispozițiile cuprinse în Secțiunea a 6 - aac apitolului V, titlul II din Codul muncii sunt aplicabile atât concedierilor colective cât și celor individuale și numai dispozițiile art. 74 lit. c (referitoare la menționarea criteriilor de stabilire a ordinii de proprități, conform art. 69 alin. 2 lit. d), vizează situația concedierilor colective, nefiind aplicabile cauzei de față.
Sub acest, se va substitui motivarea instanței de fond, după cum urmează: Din conținutul deciziei de concediere rezultă că aceasta cuprinde mențiunile obligatorii prev. de art. 74 Cod (text ce se aplică atât concedierilor individuale cât și celor colective):a)motivele care determină concedierea - "desființarea postului de operator turnător, acesta fiind postul cu activitatea cea mai redusă și a cărui desființare se impune ca urmare a restrângerii de activitate a ";b)durata preavizului "15 zile lucrătoare, începând cu data de 10 iunie 2008, conform art. 73 din Codul muncii ";d)lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64 - "societatea nu dispune de locuri vacante în vederea rerdistribuirii salariatului".
Mențiunile cuprinse în decizia contestată sunt considerate suficiente, nefiind necesară și nici obligatorie o motivare amplă, respectiv, menționarea cauzelor reorganizării, necesitatea acestei măsuri, existența motivelor întemeiate care au avut ca urmare necesitatea desființării unor posturi.
De asemenea, așa cum a stabilit și instanța de fond, din organigrama depusă la dosarul cauzei (fila nr. 19, dosar fond) și din statul de funcții depus la fila nr. 42 dosar fond, rezultă că desființarea locului de muncă a fost efectivă, acesta fiind suprimat din structura angajatorului după data de 1 iulie 2008, numărul de 1034 de posturi existente anterior reorganizării, fiind redus la 1006 posturi.
Deși din procesul verbal întocmit la data de 4 iulie 2008, depus la filele nr. 21 - 27 din dosarul de recurs, rezultă că unitatea angajatoare nu are deosebite dificultăți finanaciare, cauza concedierii este considerată ca fiind una reală și serioasă, aceasta având caracter obiectiv, fiind impusă de nevoile reale ale unității, de necesitatea creșterii eficienței economice prin măsuri tehnologice, de conservare a resurselor și de utilizarea rațională a forței de muncă, fără a putea fi apreciată ca fiind subiectivă ori că ar fi doar un pretext pentru îndepărtarea unor salariați.
În același timp, menționarea că "salariata a fost nominalizată și ca urmare a existenței suspiciunii determinată de transferul soțului la o firmă concurentă" nu are relevanță, atâta timp cât concedierea s-a făcut pentru motive neimputabile salariatei iar postul ocupat de aceasta a fost considerat că îndeplinește condiția stabilită în ședința de lucru a Consiliului de Administrație din data de 4 iunie 2008, și anume "post fără încărcare, ca urmare a comasării unor activități din cadrul compartimentelor funcționale ale societății".
Pe de altă parte, deși din actele dosarului nu rezultă că petenta a avut posibilitatea să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, motivându-se de către unitate că nu existau locuri vacante în unitate la acea dată, nu este de ignorat (chiar și numai pentru aprecierea bunei credințe a angajatorului), împrejurarea că în prima zi după desfacerea contractului de muncă, i s-a oferit recurentei posibilitatea continuării activității în aceeași unitate, în aceeași meserie, ca urmare a încetării contractului de muncă al unui alt salariat, petenta refuzând această ofertă ( a se vedea în acest sens, înscrisurile depuse la filele nr. 23 și nr. 26 din dosarul de fond).
Față de cele arătate anterior, nefiind îndeplinite condițiile art. 304, 304/1 cod. pr. civ. și, întrucât în cauză nu există motive de ordine publică ce ar putea fi invocate și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 cod. pr. civ. Curtea urmează ca, în baza art. 312 cod. pr. civ. să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.1823/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, contestație decizie de concediere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 2 ex./ 4 mai 2009
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 685/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 148/2010. Curtea de... → |
|---|
