Conflict de muncă. Decizia 1644/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.1644
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier: - -
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SRL prin administrator, împotriva sentinței civile nr.2055/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă depunând împuternicirea avocațială, avocat, iar pentru intimata reclamantă, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurenta pârâtă, susținând oral motivele invocate în cererea de recurs și criticând soluția instanței de fond, care a constatat nulitatea deciziei de concediere, emisă în baza art.262 lit.f Codul muncii, ca fiind netemeinică și nelegală, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Depune concluzii scrise.
Avocat pentru intimata reclamantă, solicită în principal respingerea recursului ca inadmisibil având în vedere prevederile art.312 alin.3 pr.civ. raportat la solicitarea recurentei de a casa sentința, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Tribunalului Mehedinți, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 2055/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost dmisă în parte contestația formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
Instanța a constatat nulă decizia nr.2 din 30.08.2007 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate la data plății.
S-a dispus ca drepturile să fie acordate pe perioada 01.07.2006-3 noiembrie 2008.
Pentru a se pronunța astfel,prima instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata societății SC SRL în funcția de gestionar începând cu data de 01.06.2005, astfel cum s-a stabilit în mod irevocabil prin sentința nr. 942/CM/20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-.
Prin decizia nr.2 emisă la 30.08.2007 i s-a desfăcut contractul de muncă al reclamantei în temeiul art.264 lit f Codul muncii începând cu 01.05.2006.
Decizia emisă de pârâtă este nelegală având în vedere că a fost emisă pe durata în care reclamanta a fost gravidă cu nerespectarea art.60 (1) lit c Codul muncii.
La data de 01.05.2006, data concedierii starea de graviditate a reclamantei era evidentă, având în vedere că minora s-a născut la data de 20.06.2006. De asemenea, la data concedierii reclamanta se afla în incapacitate temporară,de muncă stabilită prin certificat medical situație stabilită în mod irevocabilă prin sentința nr. 942/CM/2007.
S- reținut de asemenea, că decizia fost emisă cu încălcarea disp. art.267 Codul muncii, în sensul că nu s-a dispus efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Corespondența purtată cu reclamanta în sensul că era convocată la sediul pârâtei pentru a justifica absențele nemotivate era întocmită la data de 12 aprilie 2007, în timp ce concedierea a avut loc începând cu data de 01.05.2006.
S-a mai reținut că reclamanta nu a solicitat reintegrarea în muncă, astfel că despăgubirile vor fi acordate până la data de 03. 11.2008, data pronunțării sentinței.
Referitor la cererea reclamantei prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata indemnizație pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani, s-a reținut că există autoritate de lucru judecat, având în vedere că prin sentința 942/CM /2007, s-a respins această cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Învederează astfel, că în mod greșit s-a apreciat că decizia este nelegală, deoarece reclamanta nu a depus la sediul societății nici un act medical care să ateste că este gravidă și nu a adus la cunoștință administratorului societății faptul că nu se mai prezintă la serviciu, fiind în concediu medical.
A încercat să atenționeze reclamanta că lipsește nemotivat, iar prin adresa nr.19 din 12.04.2007 i-a pus în vedere să depună documente pentru a justifica absențele nemotivate, dar aceasta a refuzat orice dialog cu societatea.
Intimata formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului în principal ca inadmisibil, deoarece nu au fost indicate nici unul din cazurile de casare prev. de art.304 pr.civilă, iar în subsidiar ca nefondat, decizia nr.2 din 30.08.2007 fiind lovită de nulitate, deoarece a fost emisă în perioada în care contractul său individual dem uncă era suspendat în conformitate cu art.50 din, fiind în concediu medical.
Intimata a invocat inadmisibilitatea recursului raportat la solicitarea recurentei de a se admite recursul și de a se casa sentința și la dispoz. art.312 al.3 pr.civilă,
Curtea constată a fi nefondată această excepție, întrucât împrejurarea că recurenta în cuprinsul cererii de recurs nu indică motive de casare, nu conduce la concluzia inadmisibilității recursului, instanța de recurs având posibilitatea ca în raport de motivele de fapt și de drept arătate să stabilească dacă recurentul înțelege să invoce motive de casare sau de modificare.
Din cuprinsul acestor motive rezultă clar că, recurenta invocă aplicarea greșită de către prima instanță a dispoz. art.60 lit.c din și a dispozițiilor în temeiul cărora a constatat nulă decizia de concediere, critică ce vizează modificarea hotărârii în temeiul dispoz. art.304 pct.9 pr.civilă.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat pentru următoarele considerente
Așa cum rezultă din interpretarea dispoz. art.58 din Codul muncii, concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului și poate fi dispusă pentru motive care țin de persoana salariatului sau pentru motive care nu țin de persoana acestuia.
Art.61 reglementează cazurile în care angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, iar la art.62, 63, 64 sunt reglementate condițiile de formă și procedura ce trebuie urmată pentru a se emite decizia de concediere.
Potrivit art.61 lit. a din în temeiul căruia recurenta a emis decizia de concediere, angajatorul poate dispune concedierea salariatului dacă acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Pentru a putea face aplicarea acestor dispoziții, angajatorului îi revenea în primul rând obligația de a verifica dacă există interdicții cu caracter temporar dintre cele prevăzute la art.60 din Codul muncii, când concedierea salariaților nu poate fi dispusă și în al doilea rând, să respecte procedura reglementată expres de art.63 din Codul muncii privind cercetarea prealabilă a cărei neefectuare atrage sancțiunea nulității absolute prevăzută de art.267.
Printre cazurile în care angajatorul nu poate dispune concedierea salariatului este cel prevăzut la lit.a a art.60 și vizează perioada incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical și cel prevăzut la lit. caa celuiași articol și vizează perioada în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoștință de acest fapt.
Recurenta, la emiterea deciziei de concediere a încălcat aceste dispoziții, deoarece în perioada menționată în cuprinsul deciziei -01. mai 2006- așa cum rezultă din înscrisurile depuse în dosarul de fond, reclamanta se afla atât în incapacitatea temporară de muncă, fiind în concediu medical în perioada 07 aprilie 2006-30 iunie 2006 și se afla într-o stare avansată a sarcinii.
De asemenea, Curtea constată că decizia a fost dată și cu încălcarea dispozițiilor art.63 din Codul muncii privind cercetarea prealabilă, în condițiile în care reclamanta, prin scrisoare recomandată a învederat angajatorului că se află în incapacitate de muncă,recomandată care nu a ajuns însă la societate, nu din vina acesteia ci din vina societății care nu s-a prezentat la Oficiul poștal pentru a ridica acest mandat, expirând perioada de păstrare.
Ca urmare, nu se poate reține că reclamanta nu s-a prezentat la convocarea angajatorului pentru ca acesta din urmă să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile în temeiul dispoz. art.267 al.3.
Mai mult decât atât, se poate observa că decizia de sancționare nr.2/30.08.2007 a fost emisă cu mult peste termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei - mai 2006-, termen reglementat expres de art.268.
În raport de aceste precizări, Curtea constată că hotărârea primei instanțe nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 pr.civilă și drept consecință, în temeiul dispopz. art.312 C:pr.civilă va respinge recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SRL prin administrator, împotriva sentinței civile nr.2055/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud. - -
Tehn./Ex.2/30.04.2009
/ și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1548/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1661/2009. Curtea... → |
|---|
