Contestație decizie de concediere. Decizia 1648/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1648
Ședința publică de la 26 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Dorina Stoichin
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.1046 din 05.11.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta contestatoare asistată de avocat și intimata SC SA prin consilier juridic -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru recurenta contestatoare, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței, anularea deciziei nr.456/15.08.2008, reîncadrarea pe postul avut anterior, precum și plata drepturilor bănești începând cu luna august 2007 și până la data reîncadrării, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic -, pentru intimata SC SA, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Olt .
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1046 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că petenta a fost salariata pârâtei pe postul de inginer la Departamentul marketing vânzări și prin decizia contestată i s-a desfăcut contractul individual de muncă în baza art.65 (1) și art.67
La baza emiterii deciziei de concediere a stat Hotărârea Consiliului de Administrație nr.15/27.-07.2007, prin care s-a aprobat desființarea a 26 posturi, fără încărcare ocupațională, ca urmare a comasării unor activități din cadrul secțiilor de producție, de întreținere, precum și din cadrul compartimentelor funcționale.
Motivele acestei concedieri au fost situația economico-financiară de recesiune prin care a trecut societatea, situație generată de devalorizarea Euro, reducerea pieței interne, accentuarea concurenței, creșterea prețului la energie și gaz metan. Situația precară invocată de pârât a condus inițial la o concediere colectivă prin care s-a urmărit stabilizarea situației economice a pârâtei, situație care neredresându-se a condus la necesitatea reducerii unor noi posturi printr-o concediere individuală, concediere ce a privit și persoana contestatoarei. Astfel, postul de inginer la departamentul marketing vânzări ocupat de contestatoare a fost desființat în mod real și efectiv, așa cum reiese din organigrama depusă la dosarul cauzei. Inițial, pârâta, în temeiul încercării de redresare a situației financiare a încheiat cu sindicatul un act adițional la contractul colectiv de muncă prin care s-a modificat grila de salarizare, situație generată de dificultățile economice invocate și în decizia contestată.
Contestatoarei i s-a oferit salariu de categorie specială, respectiv 1.300 lei pe care l-a refuzat, apreciind ca improprie acțiunea pârâtei de micșorare a grilei de salarizare.
Față de această situație, pârâta a procedat la restrângerea activității și s-a optat pentru desființarea postului contestatoarei.
Din organigrama depusă la dosar de pârâtă s-a constatat că la Secția marketing, înainte de măsura disponibilizării existau 16 posturi, ia după aceasta 14 posturi, de asemenea la nivelul unității existau 1309, iar după redimensionare 1283 posturi. Astfel, s-a apreciat că reducerea postului a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.
Susținerea contestatoarei că decizia de desfacere a contractului de muncă este nelegală, deoarece data desfacerii contractului de muncă este retroactivă nu poate fi reținută, având în vedere că situația de fapt ce impune desființarea postului s-a menținut, iar prin cea de-a doua decizie s-a înlăturat doar o neregularitate privind viza de legalitate, aspect ce rezultă chiar din art.1 al celei de a doua decizii.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de contestatoare, privind concedierea colectivă, s-a reținut, că în cauză este o concediere individuală a unui număr de 26 salariați, așa cum a rezultat din Hotărârea nr.15/27.07.2007 aflată la dosar, precum și din copia organigramei pârâtei, act care evidențiază compartimentele afectate de măsura disponibilizării individuale și numărul de salariați ce au vizat această operațiune.
Contestatoarea a formulat recurs împotriva acestei sentințe, pe care o consideră nelegală, solicitând modificarea acesteia și pe fond admiterea contestației și obligarea intimatei să o reîncadreze pe postul deținut, cu plata drepturilor și cheltuielilor de judecată.
Critică sentința pentru interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și aplicarea greșită a legii, respectiv prevederile CCM pe societate nr.5/177/10.01.2007, art.57 CM, cât și pentru aprecierea greșită a probatoriului administrat.
Consideră că motivul real al concedierii a fost refuzul său de a accepta reducerea salariului, așa cum de altfel s-a și precizat prin decizia 359/24.07.2007 și nu reducerea activității datorate dificultăților economice, așa cum a reținut greșit instanța de fond.
Susține că au fost interpretate greșit și prevederile art.57 CCM, în sensul că a refuzat nejustificat diminuarea salariului său cu privire la respectarea procedurii prealabile concedierii, de a fi încunoștințată în scris de concediere în caz că nu acceptă noul salariu, cât și emiterea celor două decizii la intervale, pentru care efectele primei decizii nu sunt valabile, fiind anulată de cea de-a doua, așa încât decizia ar însemna să retroactiveze. De asemenea, precizează că nu a fost respectat în acest fel dreptul de preaviz, așa încât nu a beneficiat de acest drept și nici nu a putut beneficia de ajutorul de șomaj.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală și va fi modificată.
Sunt întemeiate criticile privind aprecierea greșită de către instanța de fond a motivului concedierii contestatoarei ca fiind necesitatea reducerii postului său ca urmare a dificultăților economice, deoarece intimata nu a făcut dovezi în acest sens, că se confruntă cu serioase dificultăți economice sau transformări tehnologice ce ar constitui o cauză reală și serioasă de desființare a locului de muncă al contestatoarei, pentru a fi aplicabile prevederile art.65 CM, invocat drept temei al concedierii.
De asemenea, deși decizia de concediere contestată, precizează data 25.07.2007, hotărârea CA prin care s-a dispus desființarea celor 26 posturi din cadrul secțiilor de producție, nr.15/27.05.2007, a fost emisă cu două zile mai târziu, pe 27.05.2007, deci, drept temei al concedierii a fost invocat această hotărâre ce încă nu fusese adoptată, mai cu seamă că și această hotărâre a fost adoptată de CA, fără aprobarea AGA, așa cum se susține în întâmpinare.
Dar, cu privire la dificultățile economice concrete și reale nu s-a făcut nici un fel de dovadă, din raportul semestrial pentru anul 2007 din 16.08.2007, depus în extras în recurs, rezultă că pentru semestrul I 2007 "Nu sunt evenimente în derulare, schimbări economice, tranzacții care să determine reducerea veniturilor din activitatea de bază. Societatea este bine cotată pe piața externă, exportul reprezentând peste 90 % din cifra de afaceri."
Mai mult, susținerea intimatei că este culpa contestatorului pentru neacceptarea noului salariu diminuat, constituie de fapt cauza concedierii, textul invocat de acesta pentru neacceptarea noului salariu, art.57 (1) din CCM, este eronat interpretat în sensul diminuării lui, pentru că schimbările salariului nu se referă la diminuare așa cum este prohibită de art.165 CM, ci se referă doar la creșterile salariale precizate în art.56 din CCM.
Dar, din economia probelor administrate de intimată, care a avut sarcina probei, rezultă și alte încălcări ale legii de către angajator, în sensul că nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor ce-i reveneau înainte de concediere, conform art.68- 72 Cm, așa încât concedierea contestatorului este lovită de nulitate în conformitate cu prev. art.76 CM.
În consecință, Curtea apreciază întemeiate criticile formulate și în baza art.312 pr.civ. va admite recursul, va modifica sentința și va admite contestația, dispunând reintegrarea contestatoarei, pe postul deținut anterior concedierii, cu plata drepturilor salariale, de la data concedierii, până la reintegrarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.1046 din 05.11.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Modifică sentința, în sensul că admite contestația și anulează decizia nr.456/15.08.2007 emisă de intimată și dispune reintegrarea contestatoarei cu plata drepturilor bănești cuvenite contestatoarei, de la concediere până la reintegrare pe postul deținut anterior.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
15.04.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Dorina Stoichin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2085/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2000/2008. Curtea... → |
|---|
