Contestație decizie de concediere. Decizia 1686/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1686/2008 -
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta "" - cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, nr. 216, județul B, împotriva sentinței civile nr. 422 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 18 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 20 noiembrie 2008.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 422 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata "" - O și în consecință s-a dispus anularea Deciziei nr. 45 din 14 aprilie 2007, de desfacere a contractului individual de muncă, și a Deciziei de concediere nr. 11 din 14 aprilie 2007, ambele emise de intimată, și s-a dispus reîncadrarea contestatorului în funcția avută anterior; intimata a fost obligată la plata tuturor drepturilor salariale, indexate și majorate, cuvenite contestatorului pentru perioada cuprinsă între 14 aprilie 2007 și până la data reîncadrării efective, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei, în favoarea contestatorului.
La adoptarea acestei soluții, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 45 din 14.04.2007 și a deciziei de concediere nr. 11 din 14.04.2007, s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă nr. - din 4.09.2002 a domnului - contestator în cauză - începând cu data de 13.09.2007, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, se poate dispune concedierea angajatului determinată de desființarea postului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive ce nu țin de persoana acestuia, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Analizând situația de fapt dedusă judecății, instanța reține că în cauză nu este îndeplinită condiția ca desființarea locului de muncă să fie efectivă. Astfel, chiar dacă din organigrama depusă în cauză de intimată ar rezulta contrariul, martorul a arătat că și în prezent ocupă postul de tranșator, ceea ce denotă că susținerile intimatei privind desființarea secției de tranșare nu își găsesc acoperirea în realitate.
Mai mult, din declarațiile aceluiași martor, instanța a reținut că la data concedierii contestatorul avea funcția de lider de sindicat, ceea ce conduce la incidența în cauză a prevederilor art. 223 alin. 2 Codul muncii, potrivit cărora pe toată durata exercitării mandatului, precum și pe o perioadă de doi ani de la încetarea acestuia, reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediați pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Prin decizia atacată intimata a încălcat și prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național pentru anii 2007-2010, art. 81, alin. 1, stabilind obligația unității de a avea în vedere anumite criterii imperative la desfacerea contractului individual de muncă pe motive ce nu țin de persoana salariatului, la lit. b) stipulându-se că măsura trebuie să afecteze în primul rând persoanele care nu au în întreținere copii. Or, din actele de la dosar și din declarațiile martorului amintit mai sus, rezultă că martorul nu avea copii în întreținere, în timp ce contestatorul avea un copil minor.
În consecință, pentru ansamblul considerentelor de fapt și de drept expuse mai sus, constatând că decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 45 din 14.04.2007 și decizia de concediere nr. 11 din 14.04.2007 au fost luate cu încălcarea prevederilor legale indicate, instanța a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs pârâta "" - O, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației formulată de petent.
În motivarea recursului se arată că potrivit organigramei pe anul 2007 "" - O, rezultă că postul ocupat de contestator a fost suprimat, ulterior nici o altă persoană având aceleași atribuții cu cele ale contestatorului nemaifiind angajată.
Din acest punct de vedere declarația martorului este neconcludentă, din nota de transfer intern nr. 3279/2006 rezultând că acesta ocupa postul de tranșator la Departamentul preparate și nu la secția de tranșare unde activa contestatorul, aspect neavut în vedere de instanță.
Mai arată că petentul a fost lider al sindicatului până în 2006, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 54/2003 precizând că acestora li se poate desface contractul de muncă pentru motive neimputabile lor, cu acordul scris al organului colectiv de conducere al organizației sindicale.
Acest acord însă nu putea fi cerut, întrucât la data concedierii petentului conducerea sindicatului mai era formată doar din două persoane - contestatorul și martorul audiat în cauză,celorlalți membri ai conducerii încetându-le contractele de muncă în perioada 2005 - 2006.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, art. 80 din Legea nr. 168/1999.
Prin notele de ședință depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele motive:
În mod corect a reținut instanța de fond din probele administrate în cauză, neîndeplinirea cerinței prevăzută de alin. 2 al art. 65 din Codul muncii, care prevede ca desființarea locului de muncă să fie efectivă.
Astfel, chiar dacă din organigrama depusă de recurentă ar rezulta desființarea postului, acest aspect este contrazis de martorul audiat în cauză, care declară să în urma desființării secției de tranșare, 4 din cei 50 de tranșatori au fost păstrați și transferați la secția de preparare, atribuțiile acestora fiind similare cu ale contestatorului.
Pe de altă parte, corect s-a reținut încălcarea de către recurentă a dispozițiilor art. 223 alin. 2 Codul muncii, aspectele invocate de aceasta privitor la conducerea sindicatului nefiind dovedite.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să o oblige pe recurentă la 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta "" - O împotriva sentinței civile nr. 422 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 27.11.2008
jud.fond. -
dact.
2 ex./27.11.2008
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1632/2008. Curtea... | Completare carnet de muncă. Decizia 153/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
