Completare carnet de muncă. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 153/R-CM
Ședința publică din 26 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.866 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant și consilier juridic pentru intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V, în baza împuternicirii nr.594/2008.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată.
Reprezentantul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr.3078/90/3.08.2007 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală-V, pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată să-i completeze carnetul de muncă sau să-i elibereze un document oficial care să dovedească faptul că în perioada anilor 1969 - 1991 trebuia să primească lunar, la salariul de care a beneficiat în calitate de șef de fermă vegetală - horticolă, un spor de toxicitate în cuantum de 8% din salariul cuvenit legal pentru personalul care a lucrat cu produse fitotoxice.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că pentru perioada dedusă judecății ar fi trebuit să beneficieze de sporul de 8 % menționat, spor care nu a fost însă acordat, cu toate că reclamantul a lucrat ca specialist în agricultură la unități teritoriale ale Direcției Generale pentru Agricultură a Județului
Reclamantul a invocat prin acțiune faptul că solicită să i se completeze carnetul de muncă în sensul celor menționate mai sus, deoarece urmărește ca ulterior să solicite Casei Județene de Pensii V să-i recalculeze drepturile de pensie în raport de sumele pe care ar fi trebuit să le primească cu titlul de spor de toxicitate.
La data de 1.10.2007 reclamantul a depus la dosar precizări ale acțiunii, prin care a învederat că solicită să se constate că ar fi trebuit să beneficieze de sporul de toxicitate de 8%.
Prin sentința civilă nr.866 din 17 octombrie 2007 a fost respinsă acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, așa cum rezultă din conținutul adeverinței nr.876/14.03.2007 eliberată de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V, reclamantul a fost angajatul pârâtei, în calitate de inginer agronom și șef de fermă în perioada 1.03.1968-1.04.1991, desfășurându-și activitatea în unități ale pârâtei pentru un stagiu total de 21 ani și 2 luni.
Pentru perioada dedusă judecății, reclamantul nu a beneficiat efectiv de acordarea sporului de toxicitate de 8% despre care a pretins că era îndreptățit să i se acorde.
Interesul formulării prezentei acțiuni este cel declarat chiar de reclamant în motivarea acesteia, respectiv acela de a i se recalcula ulterior drepturile bănești de pensie de către Casa Județeană de Pensii V, prin includerea în cuantumul veniturilor și a sporului menționat.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și asigurării sociale, în determinarea cuantumului drepturilor bănești de pensie se ține seama de veniturile efectiv încasate de către fostul angajat pe perioada desfășurării activității.
Dispozițiile art.28 alin.2 din aceeași lege prevăd că angajatorul calculează și virează lunar contribuția de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat, împreună cu contribuțiile individuale reținute de la asigurați.
De asemenea, angajatorul este obligat să depună lunar la casele teritoriale de pensii declarații nominale rectificative prin care indică toate viramentele datorate bugetului asigurărilor sociale în vederea luării în calcul la momentul stabilirii drepturilor de pensie a sumelor de bani cu care s-a contribuit pe parcursul stagiului de cotizare la bugetul asigurărilor sociale.
În lipsa depunerii declarațiilor nominale rectificative și a virării sumelor de bani datorate bugetului asigurărilor sociale, casele teritoriale de pensii nu pot calcula și nu pot acorda drepturi de pensie prin care să stabilească un alt cuantum al pensiilor pentru limită de vârstă.
Față de împrejurarea că pentru perioada 1969-1991 reclamantul nu a încasat efectiv sporul de toxicitate de 8% pentru care a formulat acțiunea în constatare, tribunalul a apreciat că acesta nu justifică un interes material și actual în raport de care să poată fi admisă acțiunea.
Potrivit dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cererea neputând fi, însă, primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Câtă vreme reclamantul are la îndemână calea realizării dreptului, acțiunea dedusă judecății nu poate fi primită.
În termen legal, reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru netemeinicie după cum urmează:
Deși în perioada anilor 1969-1991, recurentul-reclamant a lucrat cu produse toxice, instanța în mod greșit i-a respins acțiunea, reținând totuși că prin adeverința nr.876/2007, intimata ar fi recunoscut susținerile reclamantului. Mai arată recurentul că instanța nu a admis proba cu martori solicitată, prin care urmărea să dovedească faptul că a lucrat cu produse toxice.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a făcut referire la incidența Legii nr.19/2000, cu toate că reclamantul s-a pensionat în baza Legii nr.3/1977, iar Legea nr.19/2000 nu poate retroactiva.
În fine, susține recurentul că există un ordin emis în anul 1990, publicat în Monitorul Oficial nr.38 din 20.03.1990, care arată locurile de muncă periculoase înscrise la grupele I și II de muncă.
Analizând sentința recurată în raport de critica adusă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Este necontestat faptul că reclamantul a lucrat cu produse toxice, în calitatea sa de inginer agronom și șef de fermă la mai multe -uri, iar acest aspect rezultă din adeverința nr.876/14.03.2007, emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (fila 5 dosar fond).
Acest aspect fiind deci dovedit, nu mai era utilă soluționării cauzei administrarea probei cu martori pentru a proba acest aspect.
În ceea ce privește incidența Legii nr.19/2000, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a făcut referire la acest act normativ. Chiar dacă recurentul-reclamant s-a pensionat în temeiul Legii nr.3/1977, în prezent acest act normativ este abrogat, astfel că numai în temeiul Legii nr.19/2000 se poate face o eventuală recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, acesta fiind actul în vigoare la momentul recalculării. Acesta este de fapt și scopul promovării prezentei acțiuni, scop declarat de reclamant în chiar cuprinsul acțiunii: de a i se recalcula ulterior drepturile bănești de pensie de către Casa Județeană de Pensii V, prin includerea în cuantumul veniturilor și a sporului menționat.
Așa cum corect a reținut însă prima instanță, aceste sporuri nefiind efectiv încasate, pentru ele nu s-a virat contribuția de asigurări sociale, astfel că nu pot fi avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei.
În fine, apariția Ordinului nr.50/1990 privind încadrarea locurilor de muncă în grupele I și II de muncă nu are nici o relevanță în speță, de vreme ce, reclamantul nu a beneficiat de un spor de toxicitate în perioada 1969-1991 și ca urmare, un atare drept nu poate fi înscris în carnetul său de muncă.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și art.291 Codul muncii, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.866 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./29.02.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Paulina Ghimișliu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1686/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 317/2008. Curtea... → |
|---|
