Contestație decizie de concediere. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 171/
Ședința publică de la 19 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarat de contestator și de către intimații - SA - Membru Grup B prin - SA Sucursala B împotriva sentinței civile nr. 1258/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. 1017/M/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 februarie 2008, partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 19 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1258/2007, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A admis in parte contestatia formulata de contestatorul -,domiciliat in mun.B,str.- - nr.38-5,.B,.1,jud.B,in contradictoriu cu intimatele SA,cu sediul in mun.B,- nr.239,sector 1,B si SA-Zona,cu sediul in mun.B,str.- nr.15 B,jud.
A obligat pe intimate sa plateasca in solidar contestatorului suma de 592 RON,cu titlu de drepturi salariale restante,aferente perioadei de preaviz.
Obliga pe intimate sa plateasca in solidar contestatorului suma de 3933,68 RON,reprezentand contravaloarea bruta actualizata a 546 de ore suplimentare,efectuate in perioada iunie 2003-mai 2006,suma ce va fi actualizata in continuare,prin aplicarea indicelui de inflatie,incepand cu luna aprilie 2007 si pana la data platii efective.
A obligat pe intimate sa plateasca in solidar contestatorului suma de 3396 RON,reprezentand contravaloarea a trei salarii medii nete,conform prevederilor CCM la nivel de.
A obligat pe intimate sa plateasca in solidar contestatorului suma de 1000 RON,cu titlu de cheltuieli de judecata.
A respins restul pretentiilor contestatorului.
A respins cererea intimatelor de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecata,ca nedovedita
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajatul B-Sucursala B,in calitate de conducator auto.
Prin Decizia nr.107 din data de 16.05.2006 emisa de intimata s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al contestatorului,in baza art.65 si art.66 din Codul muncii.
In aceasta decizie s-a retinut faptul ca,motivul concedierii il reprezinta desfiintarea postului ocupat de salariat,respectiv a postului de sofer,din cadrul sectiei Servicii Interne,ca urmare a reorganizarii activitatii Zonei B,conform programului de reorganizare a,aprobat prin Hotararile Consiliului de Administratie al din data de 07.06.2005 si din data de 09.08.2005.
Examinand decizia contestata,din punct de vedere formal, instanta constata ca aceasta nu este lovita de nulitate absoluta,deoarece contine toate elementele obligatorii prevazute de Codul muncii,respectiv:
-motivarea in fapt si in drept a concedierii;
-mentiunea potrivit careia preavizul nu se acorda in natura,astfel incat se va achita salariatului o indemnizatie egala cu salariul de baza si celelate drepturi pe durata preavizului;(este adevarat ca decizia nu contine si durata preavizului,dar aceasta rezulta cu certitudine din dispozitiile art.48 din CCM la nivelul,fiind de 60 de zile,in cazul contestatorului-fila 63-vol.I);
-mentiunea referitoare la faptul ca,datorita desfiintarii tuturor posturilor din cadrul sectiei,criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere nu se pot aplica;
-mentiunea potrivit careia nu exista in cadrul societatii posturi vacante compatibile cu pregatirea salariatului,astfel incat nu i se poate oferi acestuia un alt loc de munca.
In consecinta,primul petit al actiunii nu este intemeiat.
In subsidiar,contestatorul a solicitat la petitul 2 al actiunii,anularea deciziei contestate, ca fiind nelegala si netemeinica,emisa cu nerespectarea prevederilor legale si a Contractului colectiv de munca.
Din statele de personal depuse de intimati la dosar,state existente inainte de concediere si dupa concediere(filele 111-128-vol.1) rezulta cu claritate faptul ca toate posturile de sofer autoturism din cadrul Sectiei Servicii Interne au fost desfiintate.
Aceasta desfiintare a postului contestatorului,dar si a altor salariati,a avut la baza urmatoarele acte,aflate la filele 133-150-vol.I din dosar:
-Hotararile Consiliului de Administratie a Bd in 07.06.2005 si 09.08.2005;
-Planul Social din data de 21.04.2005 intre si,prin care partile au convenit faptul ca,in vederea cresterii competitivitatii societatii pe plan international si a dezvoltarii pe termen,este necesara reorganizarea acesteia,prin reducerea unui numar de posturi si incetarea unor contracte individuale de munca dintre si Salariati;
-Proiectul de concediere colectiva din aprilie 2006.
In consecinta,concedierea contestatorului a fost dispusa de intimata in mod legal,cu respectarea dispozitiilor art.65 alin.2 Codul muncii,decizia contestata nr.107din data de 16.05.2006 nefiind susceptibila de anulare.
In ceea ce priveste petitul 3 privind plata catre contestator a unor despagubiri egale cu salariile indexate,majorate si reactualizate cu indicele de inflatie si alte drepturi de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei si pana la data pronuntarii hotararii,instanta il va respinge,avand in vedere respingerea petitelor 1 si 2,in virtutea principiului de drept "accesorium sequitur principalem".
Potrivit art.50 alin.1 CCM la nivelul,"la concediere din motive care nu tin de persoana salariatului,angajatorul ii plateste,functie de vechimea acestuia,o indemnizatie minima de concediere.de trei salarii medii nete."
Alineatul 4 din acelasi articol dispune ca "prevederile domeniului vizat in prezentul articol se completeaza cu prevederile Planului Social insusit de parti".(fila 78-vol.I)
Punctul 4 din Planul Social prevede ca,in cazul plecarilor non-voluntare,angajatii vor primi ".12 salarii(medii brute)".
In consecinta,sustinerea reclamantului este intemeiata,acesta avand dreptul atat la cele 3 salarii medii nete prevazute de CCM la nivelul,si de cele 12 salarii medii brute,prevazute de Planul Social.
Deoarece intimata a acordat contestatorului contravaloarea a 12 salarii medii brute,avand in vedere dispozitiile Planului Social,instanta apreciaza ca petitul 4 al actiunii este intemeiat,urmand sa le oblige pe parate sa plateasca contestatorului suma de 3396 lei,reprezentand contravaloarea a trei salarii medii nete,conform art.50 din CCM la nivel de,conform expertizei efectuate in cauza.(fila 7-vol.II)
In ceea ce priveste petitul 5 din actiune,privind obligarea intimatelor la plata integrala a drepturilor salariale,reprezentand sporuri(vechime in munca,in petrol si spor de lucru peste program),precum si bonuri de masa in cuantum de 7,15 RON,corespunzatoare perioadei de preaviz de 60 de zile lucratoare,instanta constata ca acesta este intemeiat in parte,pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste plata drepturilor salariale pe perioada de preaviz(exceptand bonurile de masa),contestatorul arata ca a incasat doar indemnizatia egala cu salariul de baza,nu si celelate drepturi salariale,reprezentand sporuri.
Intimata nu a depus la dosar dovada achitarii drepturilor salariale pe perioada de preaviz,pentru ca instanta sa poata verifica sustinerile contestatorului.
Deoarece acesta din urma recunoaste ca a primit o indemnizatie egala cu salariul de baza,fara sporurile aferente,iar intimatele,carora le revine sarcina probei in litigiile de munca,nu au facut dovada achitarii sporurilor,instanta va obliga pe intimate sa plateasca contestatorului doar aceste sporuri la salariul de incadrare(2 salarii-perioada de preaviz a fost de 2 luni),conform calculului efectuat de expert,adica suma de 592 RON(296 lei X 2).(fila 9-vol.II)
Deoarece contestatorul nu a fost la lucru in perioada de preaviz,acordandu-i-se acesta in natura,el nu are dreptul la tichete de masa.
Prevederile art.69 din CCM la nivelul,precum si ale art.118 alin.1 Codul muncii,potrivit carora salariatii pot efectua munca suplimentara,numai la solicitarea angajatorului,instanta retine ca,desi nu s-a dovedit in cauza cererea expresa a angajatorului privind efectuarea de ore suplimentare,in masura in care insa acestea sunt efectiv prestate de catre reclamanta,acestea trebuie platite.
In consecința,deoarece s-a dovedit in cauza efectuarea de ore suplimentare,instanța le va obliga pe intimate sa plătească reclamantei suma de 3933,68 RON, reprezentand 546 ore suplimentare in cuantum actualizat.
Cererea referitoare la actualizarea sumei acordate conform indicelui de inflație este întemeiata, având in vedere prevederile art.1082 si art.1073 civ.deoarece prin neplata drepturilor de natura salariala s-a creat contestatorului un prejudiciu constând in lipsa de folosința a banilor.
Astfel,pentru perioada martie-aprilie 2006,contestatorul a beneficiat de tichete de masa,iar,din interpretarea dispozițiilor Legii nr.142/1998,rezulta ca nu i se poate acorda si diurna,pentru zilele in care a beneficiat de aceste tichete.(filele 12,45-vol.II)
de toate considerentele de fapt si de drept arătate anterior,instanța va admite in parte contestația,va obliga pe intimate sa plătească in solidar contestatorului suma de 592 RON,cu titlu de drepturi salariale restante,aferente perioadei de preaviz,va obliga pe intimate sa plătească in solidar contestatorului suma de 3933,68 RON,reprezentând contravaloarea actualizata a 546 de ore suplimentare, va obliga pe intimate sa plătească in solidar contestatorului suma de 3396 RON,reprezentând contravaloarea a trei salarii medii nete,conform CCM la nivel de si va respinge restul pretențiilor contestatorului.
Împotriva cestei sentințe a formulat recurs reclamantul în termen, motivat.
În motivele de recurs, sentința este criticată pentru următoarele:
1. Decizia de concediere nu conține elementele obligatorii prevăzute de art. 74(1), 65(1), 70(2) lit.d Codul muncii, iar măsura dispusă nu este reală.
2. Despăgubirile pe acre trebuie să le primească recurentul sunt de 16.023 lei, drepturi salariale, conform expertizei.
3. În mod greșit nu i s-au acordat contravaloarea tichetelor de masă.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii pretențiilor în integralitate.
Împotriva sentinței a formulat recurs și pârâta - SA în termen, motivat.
În motivele de recurs se invocă următoarele:
1. Sentința este greșită sub aspectul acordării drepturilor salariale cuvenite perioadei de preaviz.
2. În mod greșit s-au acordat drepturile salariale reprezentând ore suplimentare, neexistând dovezi cu privire la acestea. Foile de parcurs nu sunt ștampilate de unitate.
Pentru munca peste program unitatea acordă spor la salariu.
3. Cu privire la acordarea de către instanță a trei valori nete pe, în conformitate cu art. 50 din CCM, se susține că instanța de fond nu a valorificat în mod întemeiat expertiza care menționa că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile de cumulare matematică a celor două sume.
Față de recursul promovat de recurentul reclamant, - SA Zona Baf ormulat întâmpinare susținând respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Prin întâmpinarea formulată de recurentul contestator față de recursul - SA se susține respingerea ca nefundat a recursului intimatei.
Cu privire la recursul formulat de contestatorul instanța reține că nu este fondat.
Măsura restructurării postului reclamantului a avut la bază programul de reorganizare aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație al SA din data de 7.06.2005 și 9.08.2005, program pe care instanța de judecată nu are competența de a-l cenzura. Este atributul exclusiv al conducerii fiecărei societății comerciale, de a aprecia măsurile care se impun a fi luate pentru eficientizarea activității și o buna organizare a acesteia, potrivit scopului și obiectului de activitate. Au fost respectate astfel dispozițiile art. 65 din Codul muncii, și întrucât prin desființarea posturilor de șofer, s-au avut în vedere toate posturile, inclusiv al reclamantului, astfel că măsura luată, nu a avut în considerare, persoana reclamantului, ci postul în sine. Acest lucru este confirmat prin înscrisul de la fila 39 dosar recurs, în care sunt desființate posturile de șofer, inclusiv al reclamantului și se procedează la externalizarea activității de mentenență - pază.
A fost respectată așadar condiția privind caracterul real și serios al restructurării, care așa cum am arătat mai sus, s-a întemeiat pe o hotărâre a consiliului de administrație, abilitat în acest sens.
În ceea ce privește critica legată de nulitatea deciziei nr. 107 din 16.05.2006, din analiza acesteia, rezultă că au fost respectate dispozițiile imperative prevăzute de art. 268 din Codul muncii, astfel că nu operează nulitatea absolută invocată de reclamant.
Cu privire la motivul de recurs invocat de contestatorul prin care se solicită acordarea sumei de 16.023 lei cu titlu de drepturi salariale, conform expertizei, instanța constată că pentru perioada de preaviz, la fond s-a dispus corect cu privire la sumele acordate.
S-a recunoscut de către contestator că a primit o indemnizație egală cu valoarea salariului de bază pentru perioada de preaviz însă fără sporurile acordate de drept de unitate pentru disponibilizare și față de acestea dispozițiile instanței de fond este corectă, deoarece se fundamentează pe concluziile raportului de expertiză care cuantifică sporurile cuvenite lunar pentru preaviz la suma de 296 lei.
Acordarea drepturilor salariale pe perioada preavizului constituie un motiv de critică și pentru recursul formulat de - SA. Se susține că s-au calculat aceste drepturi conform art. 3 din decizia de concediere, iar instanța de fond a acordat de două ori aceleași drepturi.
Se constată însă că instanța de fond a acordat exact totalul sporurilor ( 15% spor vechime, 5% spor petrol, 10% spor ) calculate de expert la Obiectivul III din expertiză reprezentând suma de 296 lei /lună x 2 luni durata preavizului = 592 lei diferențe drepturi salariale aferente perioadei de preaviz pentru care există dovada plății către contestator.
Prin urmare, pentru aceste considerente acest motiv de recurs invocat de - SA va fi respins. Acordarea unor drepturi suplimentare peste această sumă așa cum pretinde recurentul contestator în motivele de recurs ar încălca dispozițiile art. 3 din decizia de concediere care a fost menținută de instanță drept pentru care și acest motiv de recurs va fi respins.
Pe de altă parte, în recursul la obiecțiuni, expertul precizează că foile de parcurs folosite ca dovadă a orelor suplimentare au ștampila a intimatei deci aceasta are cunoștință de acestea.
Cu privire la acordarea contravalorii bonurilor de masă, instanța constată recursul contestatorului nefondat.
În mod corect a apreciat instanța de fond faptul că bonurile de masă nu se acordă decât în condițiile în care angajatul prestează efectiv activitate în cadrul unității angajatoare, lucru care în cauză nu s-a realizat.
Cu privire la soluționarea pretențiilor contestatorului constând în plata diurnei pentru deplasări, se constată că în mod corect a interpretat instanța de fond dispozițiile Legii 142/1998 constatând că nu pot fi acordate și tichete de masă și diurnă pentru zilele în care șoferii se fală în delegare sau detașare, aceste zile neconsiderându-se ziler lucrate.
Pentru aceste considerente recursul contestatorului va fi respins.
Cu privire la recursul - SA instanța reține neîntemeiată critica referitoare la acordarea drepturilor salariale reprezentând ore suplimentare.
Aceste ore suplimentare lucrate în zilele de odihnă, sărbători legale și alte zile libere se pot dovedi cu price mijloace de probă cum s-a procedat și în speță
( martori, înscrisuri).deoarece aceste drepturi sunt distincte și nu se confundă cu orele suplimentare.lucrate în timpul programului normal de lucru, în cadrul zilelor lucrătoare. În consecință, au fost corect acordate.
Cu privire la motivul de recurs formulat de recurenta - SA față de acordarea a trei salarii nete pe în conformitate cu art 50 din CCM, instanța constată dispozițiile instanței de fond corecte.
Potrivit art. 6 din decizia de concediere, indemnizația de concediere va fi acordată în conformitate cu art 50 din CCM completate cu prevederile Planului Social.
Conform planului Social art 4 completat prin prevederile amendamentului din 9.01.2006 indemnizația de concediere se stabilește în funcție de vechimea în.
Pentru vechimea sa, conform expertizei f-8 vol. II dosar Tribunal, contestatorul, pe lângă drepturile dispuse în decizia de concediere mai beneficiază de 3 salarii medii nete pe conform art. 50 din CCM.
Trebuie remarcat că amendamentul la Planul Social încheiat în 13.09.2006 într SA și Sindicatul care prevede că" voința comună a părților la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin 1 din CCM și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din CCM" nu se aplică în cauză deoarece a intervenit după decizia de concediere a contestatorului.
În consecință și acest motiv de recurs este nefondat.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă instanța va respinge ambele recursuri și va dispune restituirea cauțiunii plătită pentru susținerea cererii de suspendare a executării dispozițiilor sentinței de fond, către recurenta - SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurentul reclamant și de recurenta - SA B împotriva sentinței civile nr. 1258/2007 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 500 RON achitată conform recipisei de consemnare la CEC nr. -/1 din 29.01.2008 și depusă la casa de valori a instanței pentru dosar - al Curții de APEL BRAȘOV.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 19 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red AP 13.03.2008
Dact AG 21.03.2008/ 2 ex
Jud fond T /,
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1022/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1494/2008. Curtea... → |
|---|
