Contestație decizie de concediere. Decizia 1719/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 1719

Ședința publică de la 28 Martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă

JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea

JUDECĂTOR 3: Doina Vișan

Grefier - -

xxxx

Pe rol, judecarea recursului declarat de intimații PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.5071 din 10 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoarea, având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata contestatoare, lipsind recurenții intimații PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen și întâmpinarea de la dosar formulată de intimata contestatoare, după care;

Curtea, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Intimata, depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței -Secția contencios Administrativ la data de 23.05.2007 reclamanta a chemat in judecată Primăria respectiv primarul solicitând să fie obligat la reintegrarea in funcția avută cu obligarea la plata despăgubirilor calculate de la 01.01.2007, obligarea la plata de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acțiunii a arătat că primarul comunei i-a interzis accesul in primărie respectiv la biroul său, împiedicându-o să-și desfășoare activitatea și încălcându-i astfel dreptul la muncă prevăzut de Constituție.

In perioada 1994 - 28.12.2006 a desfășurat activitate in cadrul primăriei fiind funcționar cu atribuții de serviciu privind problemele de asistentă socială, ajutor social.

La 28.12.2006 i s-a transmis verbal faptul că nu mai are voie să intre in primărie, respectiv in biroul unde își desfășura activitatea.

In drept iși întemeiază cererea pe dispozitiile Codului muncii și art. 38 din Constitutie.

In dovedirea acțiunii a solicitat proba cu martori și interogatoriu.

A depus la dosar cererea înregistrată sub nr. 908/2.04.2007.

La data de 26.06.2007 reclamanta a formulat o cerere prin care a solicitat declinarea competentei in favoarea Tribunalului Dolj -secția Conflicte de Muncă, deoarece este personal contractual.

Prin încheierea din 26.06.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj -secția Contencios Administrativ și Fiscal in dosar nr- s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea Secției Conflicte de Muncă.

Dosarul a fost înregistrat sub nr-.

Reclamanta a depus la dosar la data de 17.09.2007 o precizare de acțiune prin care a invocat nulitatea absolută a măsurii luată de primar conform art. 278 alin 1 din codul muncii deoarece nu s-a realizat convocarea la cercetarea disciplinară in cazul in care s-ar fi constatat că a săvârșit o abatere disciplinară sau cercetare prealabilă in cazul necorespunderii profesionale.

A mai depus la doar copii xerox de pe următoarele acte: adresele nr. 2258/2007, 1462/2007.

Instanța a efectuat adresă la primăria pentru a înainta copii de pe carnetul de muncă, contract individual de muncă, fișa postului reclamantei, să comunice dacă s-a emis decizie de concediere, iar in caz afirmativ să o înainteze împreună cu actele care au stat la baza emiterii deciziei.

La data de 12.10.2007 primarul comunei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.

In motivarea întâmpinării a invocat faptul că reclamanta a dat dovadă de incompetentă profesională, nu și-a însușit noțiunile de procesare a datelor pe calculator, a săvârșit abateri de la conduita profesională, a întocmit acte fictive pentru beneficiari Legii 416/2001 de la care percepea venituri necuvenite, a atribuit ajutoare umanitare in schimbul primirii de bani și a participat împreună cu soțul său (paznic la depozitul de produse balastiere achiziționate de către ANL pentru reconstrucția caselor sinistraților) la fraudarea a 10000 mc produse balastiere.

A depus la dosar copii xerox de pe următoarele acte: dispoziția nr. 1215/27.06.2007 privind suspendarea raporturilor de muncă, fișa postului, adresa nr. 1462/2007, declarația de la o beneficiară a ajutorului social care a pretins și a primit bani in schimbul întocmirii actelor pentru plata suplimentară nejustificată.

La data de 29.10.2007 reclamanta a solicitat nulitatea absolută a deciziei nr.1215/27.06.2007 conform art. 278 alin 1 din codul muncii.

A motivat cererea prin faptul că pârâta s-a aflat in confuzie totală cu privire la încadrarea suspendării raporturilor de muncă care poate interveni in anumite situații -art. 49 - 52 codul muncii și nu art. 61 lit. d cum se menționează în decizie, articol care reglementează concedierea.

Nu s-a indicat termenul de contestare și instanța competentă să o soluționeze.

Pârâta a depus la dosar fișa postului și carnetul de muncă al reclamantei.

Prin sentinței nr.5071 din 10 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a constat că prin dispoziția nr. 1215/27.06.2007 emisă de primarul comunei s-a dispus suspendarea raporturilor de muncă a doamnei, funcționar in cadrul aparatului propriu al primăriei până la însușirea cunoștințelor de procesare a datelor pe calculator conform art. 61 lit. d codul muncii.

Instanta a constat că această dispozitie nu indeplineste conditiile de formă prevăzute de codul muncii sub sanctiunea nulitătii absolute.

Astfel, desi decizia este intemeiată pe dispozitiile art. 61 lit. d care reglementează concedierea salariatului in cazul necorespunderii profesionale, s-a dispus suspendarea raporturilor de muncă până la însușirea cunoștințelor de procesare a datelor pe calculator, fără ca această suspendare să se incadreze in dispozitiile art. 52..

Din dispozitia emisă de Primarul Com. nu se poate determina ce s-a dorit de fapt, suspendarea contractului individual de muncă ca sanctiune disciplinară sau concedierea pentru necorespundere profesională.

Astfel a admis in parte contestatia si a anulat dispozitia nr. 1215/27.06.2007 emisă de intimată.

S-au avut in vedere disp. art. 76. care reglementează nulitatea absolută a concedierii dispusă fără respectarea procedurii prevăzută de lege.

A dispus reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior, conform art 78 al. 2..

A obligat intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pe perioada 27.06.2007 până la reintegrarea efectivă, conform art. 78 al. 1..

In ceea ce priveste capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata drepturilor bănești cuvenite contestatoarei pe perioada 01.01.2007 -27.06.2007, instanta l-a constat intemeiat si l-a admis in baza art. 166., deoarece contestatoarea a făcut dovada refuzului intimatei să o primească la muncă pe această perioadă cu martorii audiati in cauză, iar intimata nu a dorit administrarea de probe, deși i s-a pus in vedere de instanță.

A respins capătul de cerere privind daunele morale ca neintemeiat, prin admiterea actiunii, respectiv reintegrarea si obligarea la drepturile bănesti cuvenite, instanta a considerat că s-a dispus repunerea părtilor in situatia anterioară si s-a reparat prejudiciul suferit de aceasta.

Totodată instanta a luat in considerare faptul că anularea dispozitiei nu s-a făcut ca urmare a analizării temeiniciei măsurii, ci ca urmare a neindeplinirii conditiilor de formă prevăzute de lege.

In baza art. 274.civ.Cod Penal a obligat intimata să plătească suma de 121 cheltuieli de judecată către contestatoare, reprezentând cheltuieli de transport.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea recursului a susținut că a efectuat că efectuat procedura cercetării prealabile în ședința cu salariații primăriei iar contestatoarei aducându-i-se la cunoștință verbal,dar din motive necunoscute,salariatul care trebuia să facă și în scris,a omis.

A mai susținut recurentul că intimata a săvârșit abateri grave respectiv a folosit falsul în acte pentru a-și însuși bani necuveniți,a scutit pe unii dintre beneficiarii Legii nr.416 de efectuarea orelor de muncă sau îi înlocuia cu alții care erau scutiți de efectuarea acestor ore.

Recurentul a mai susținut că intimata a fost solicitată în scris pentru evaluarea pe teme de asistență socială și procesarea datelor pe calculator prin adresa nr.1462/ 11 06 2007,a refuzat să se prezinte deși 2 ani a avut biroul dotat cu mobilier și aparatură.

Recurentul a depus la dosar lista de avans chenzinal aferent lunilor ianuarie 2006,februarie 2006,martie 2006,aprilie 2006,mai 2006,iunie 2006,octombrie 2006,noiembrie 2006,decembrie 2006.

La data de 05 03 2008 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală.

Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:

Potrivit art. 268 alin 1 codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

2 al aceluiași articol prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.

Dispoziția nr.1215/27 06 2007 emisă de recurentă nu cuprinde aceste mențiuni obligatorii astfel că instanța de fond în mod corect a constatat că este lovită de nulitate absolută.

Instanța de fond în mod corect a reținut și faptul că prin dispoziția emisă s-a dispus suspendarea raporturilor de muncă fără să țină seama de dispozițiile art.264 alin.1 lit.b codul muncii care prevede că suspendarea contractului individual de muncă pentru săvârșirea de abateri disciplinare se poate dispune pe cel mult 10 zile și nu pe o perioadă nedeterminată așa cum în mod greșit a procedat recurenta.

Suspendarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului se poate dispune ca sancțiune disciplinară dar cu respectarea dispozițiilor art.264 alin.1 lit.b codul muncii sau în cazurile prevăzute de art.52 codul muncii.

Motivele invocate de recurentă în cererea de recurs referitoare la abaterile săvârșite de intimata contestatoare, privesc fondul cauzei dar instanța a soluționat contestația pe excepție iar art.137 Cod procedură civilă prevede că în acest caz,analizarea fondului este de prisos.

Față de aceste aspecte,Curtea urmează ca în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul formulat de recurent,ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de intimatul PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.5071 din 10 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoarea, având ca obiect contestație decizie de concediere.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Martie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.jud.

Președinte:Mihaela Mitrancă
Judecători:Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea, Doina Vișan

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 1719/2008. Curtea de Apel Craiova