Contestație decizie de concediere. Decizia 160/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.160
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - - - PRIN LICHIDATOR - SRL, împotriva sentinței civile nr.427/18.09.2002 pronunțată în dosarul nr.3307/C/2001 al Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata procurist Al. lipsă fiind recurenta - - - PRIN LICHIDATOR - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
intimatei menționează că este soțul acesteia și depune la dosar copia procurii judiciare autentificată sub nr.162/14.01.2010.
Curtea aduce la cunoștința procuristului intimatei că nu s-a terminat procedura falimentului - -.
solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.427/18.09.2002 Tribunalul Galația admis în parte contestația formulată de contestatoarea, împotriva deciziei nr.30 din 17.05.2001 emisă de intimata - - în sensul că a modificat data desfacerii contractului de muncă, ca fiind 9.10.2001 data numirii lichidatorului - SRL
A obligat intimata prin lichidator la plata drepturilor salariale către contestatoare aferente perioadei cuprinse între data desfacerii contractului de muncă- 9.10.2001, sumă calculată cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii 25.06.2001 până la data plății efective.
A respins capetele de cerere privind reintegrarea contestatoarei în muncă și obligarea intimatei la efectuarea plăților compensatorii conform OUG 98/1999, ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația formulată contestatoarea s-a solicitat anularea deciziei nr. 30 din 17.05.2001 de desfacere a contractului de muncă emisă de intimata - -, reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale calculate de la data desfacerii contractului de muncă până la data numirii lichidatorului judiciar cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii precum și obligarea intimatei prin lichidator la efectuarea de plăți compensatorii conform OUG nr.98/1999.
În fapt, contestatoarea a arătat că a fost salariata unității intimate ocupând funcția de responsabil economic iar de la data angajării și până la data desfacerii contractului de muncă nu a avut nici o abatere disciplinară.
A mai arătat că restrângerea activității societății intimate, nu este reală și efectivă, pentru aceasta s-ar fi impus ca măsura să fi fost reglementată de un act normativ, Hotărâre de Guvern ori Hotărârea AGA.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată motivat de faptul că desființarea posturilor a fost efectivă și reală și a corespuns unei nevoi reale a societății, de asemenea precizează că începând cu data de 25.05.2001 s-a dispus deschiderea procedurii lichidării și a falimentului.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 30 din 17.05.2001 s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatoarei în baza art. 130 lit.a din Codul muncii, reținând-se restrângerea activității și desființarea unor posturi.
Intimata nu a depus la dosar organigrama și statul de funcții, Hotărâri ale Consiliului de Administrație care să dovedească o organizare a societății care să necesite disponibilizare de personal.
Potrivit disp. art. 75 din Legea nr. 168/1999 în cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligația ca până la prima zi de înfățișare să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă iar potrivit disp. art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească.
Prin adresa nr.55 din 17.07.2002, emisă de lichidator - SRL G s-a menționat că în data de 9.10.2001 s-a dispus deschiderea procedurii de lichidare judiciară a - -.
Față de capătul de cerere privind obligarea intimatei la efectuarea plăților compensatorii conform OUG nr.98/1999 cu modificările și completările ulterioare instanța a reținut că potrivit art. I pct. 39 din Legea nr. 312/2001 începând cu data de 22.06.2002 vor beneficia de plăți compensatorii personale disponibilizate prin concedieri colective din unitățile prevăzute în anexa nr.2 - Lista cuprinzând unitățile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională (), anexă în care societatea intimată nu se regăsește.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.30 din 17.05.2001 emisă de intimata - - în sensul că a modificat data desfacerii contractului individual de muncă, ca fiind 9.10.2001 data numirii lichidatorului - SRL G, a obligat intimata prin lichidator la plata drepturilor salariale către contestatoare aferente perioadei de la data desfacerii contractului de muncă până la 9.10.2001, sumă calculată cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii 25.06.2001 până la data plății efective, a respins capetele de cerere privind reintegrarea în muncă și obligarea intimatei la efectuarea plăților compensatorii conform OUG 98/1999, ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata - - prin lichidator - SRL G considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut ca dată a încetării contractului individual de muncă, data deschiderii procedurii judiciare respectiv 9.10.2001.
Instanța de fond a reținut că nu a depus la dosar organigrama și statul de funcții, hotărâri ale Consiliului de Administrație cu care să dovedească necesitatea disponibilizării personalului.
Instanța de fond nu a analizat toate probele administrate în cauză iar hotărârea nu este motivată.
În consecință a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestației ca nefondată.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 6, 7, 8, 9, 10 Cod procedură penală.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond prin decizia nr. 30/17.05.2001 emisă de recurenta - intimată - -, intimata contestatoare având funcția de responsabil economic, i-a încetat contractul individual de muncă conform art.130 lit.a din Codul muncii pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Față de obiectul determinat al cererii instanța de recurs constată că prima instanța a analizat toate probele administrate în cauză răspunzând criticilor formulate de intimată.
Astfel, potrivit art. 261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea instanței trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, simplă, concisă și fermă într-un cuvânt să aibă putere de convingere și să aibă o înlănțuire logică a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia pronunțată în dispozitiv.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că prin art. 6 din CEDO obligă tribunalele să-și motiveze hotărârile, dar această obligație nu trebuie înțeleasă în sensul că trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părților din proces.
Din moment ce art. 6 obligă jurisdicțiile să-și motiveze deciziile, dar nu și la a răspunde la fiecare argument care nici nu a influențat soluția litigiului, instanța națională nu a adaptat o decizie nemotivată ( Decizia din 28.03.2000, în cauza Jorgereie Leda contra ).
Și, în speță, apreciem că instanța de fond a analizat probele administrate în cauză, a răspuns criticilor formulate de intimata - recurentă, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în pronunțarea unei atare soluții.
Astfel, potrivit art. 130 lit.a din Legea nr. 10/1972 ( Codul muncii ) contractul de muncă poate fi desfăcut din inițiativa unității în cazul în care unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză ca urmare a reorganizării.
De asemenea, prin decizia nr. 30 din 17.05. 2001 contestată, începând cu data de 22.05.2001 s-a dispus concedierea intimatei în baza prev. art.130 lit. A din Codul muncii.
Recurenta potrivit art. 75 din Legea nr. 168/1999 avea obligația să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă, ori aceasta nu a depus nici organigrama și statul de funcții ale unității anterior și ulterior concedierii sau hotărâri ale Consiliului de Administrație cu care să dovedească reorganizarea societății și care să ducă la disponibilizări de personal cum corect a reținut și prima instanță.
Rolul instanței este de a interpreta și aplica legea nu de a cenzura dreptul societății recurente de a-și reorganiza activitatea, de a desființa compartimente neproductive sau de a-și dezvolta afacerile în domeniu prin înființarea altor sectoare productive.
Instanța are obligația de a verifica dacă recurenta a respectat condițiile prev. de art. 130 lit.a din Codul muncii.
Cum recurenta nu a făcut dovada desființării postului deținut de către intimata - contestatoare corect a apreciat instanța de fond că decizia de concediere este nelegală dar ținând cont de faptul că societatea a intrat în procedura de lichidare începând cu data de 9.10.2001 nu a mai dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior, în schimb a modificat data încetării raporturilor de muncă (9.10.2001) ca fiind data declanșării procedurii de lichidare (9.10.2001).
Față de toate considerentele mai sus expuse, se constată că în cauză nu sunt incidente disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere.
În consecință, în baza disp. art. 312 al.1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - -, împotriva sentinței civile nr.427/18.09.2002 pronunțată în dosarul nr.3307/C/2001 al Tribunalului Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02. 2010.
PREȘEDINTE Pt.jud.- aflat în delegație JUDECATOR
- cf.art.261 pct.2 pr.civ.
Președinte Curtea de Apel
Grefier
-
Red./26.02.2010
Dact./4 ex/ 3.03.2010
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 910/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1719/2008. Curtea... → |
|---|
