Contestație decizie de concediere. Decizia 1728/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1728/R-CM
Ședința publică din 18 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de intimata BANCA DE EXPORT IMPORT A ROMÂNIEI - SA, împotriva sentinței civile nr. 576 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 11 2009, iar discuțiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. dosar -, contestatoarea a solicitat ca în contradictoriu cu intimata Banca de Expert Import a României - să se dispună anularea Ordinului nr.236 din data de 11.07.2008 al Președintelui Băncii de "Export - Import" a României -, reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior emiterii Ordinului nr.236/11.07.2008, adică acela de Director al Direcției și Control Intern al Băncii de Export-Import a României -, obligarea intimatei la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data 13.07.2008 și până la reintegrarea în funcție, precum și la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, contestatoarea a învederat instanței că a fost angajată la intimată în data de 8 august 2005, în funcția de Director al Direcției Juridice, cu perioada de probă de 90 de zile conform contractului individual de muncă nr.701/05.08.2005 și înscrierilor din carnetul de muncă. După expirarea acestei perioade de probă a fost definitivată în funcția de Director al Direcției Juridice și și-a desfășurat activitatea neîntrerupt în această funcție până în martie 2008 când s-a hotărât reorganizarea Direcției Juridice. În această perioadă a fost evaluată profesional și a obținut calificative de "bine" și "foarte bine".
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.58/29.02.2008 s-a procedat la reorganizarea structurilor interne de conducere a începând cu data de 03 martie 2008 și s-a stabilit ca începând cu această dată activitatea băncii să se deruleze prin 22 de Direcții/departamente.
În cadrul acestei organizări Direcția de audit și Control a fost desființată, o parte din atribuțiile acestei direcții au fost preluate de către Departamentul de audit, iar atribuțiile de control intern au fost transferate Compartimentului de Control din cadrul Direcției pentru conformitate și control general. Direcția Juridică a fost "desființată", iar atribuțiile Compartimentului de au fost preluate de Direcția pentru si Control General (nou creată).
Contestatoarea a mai arătat că în calitate de director prin fișa postului i-au fost stabilite în principal atribuții pe linia de conformitate, iar directorul adjunct răspundea direct de Compartimentul de Control. Prin adresa nr.1087/03.03.2008 i s-a comunicat că începând cu data de 03.03.2008, în urma reorganizării structurilor interne din în baza. nr.58/29.02.2008, încetează calitatea sa de Director în cadrul Direcției Juridice și începând cu această dată va ocupa "funcția de Director al Direcției pentru și Control Intern General". În cuprinsul adresei - formular model - era inserată sintagma "cu respectarea prevederilor legale referitoare la perioada de probă pentru o noua funcție".
De asemenea, a arătat că în data de 19.03.2008 a semnat actul adițional nr.126 din 06.03.2008 la, conform căruia intervenea schimbarea locului de muncă în cadrul Direcției de și Control Intern.
Prin adresa nr.284/19.05.2008, Președintele Executiv i-a solicitat prezentarea până la data de 30.05.2008, orele 10, demisiei în alb, urmând ca după trecerea unui termen de 90 de zile Președintele Executiv să aprecieze dacă demisia va produce sau nu efecte juridice.
Contestatoarea consideră că ordinul atacat este lovit de nulitate întrucât angajatorul a încălcat prevederile imperative privind "unicitatea perioadei de probă" prevăzute în art.32 alin.1 si 2 din Codul muncii, nu a debutat la același angajator într-o nouă funcție sau profesie, dimpotrivă atât funcția (Director) cât și profesia (jurist) au rămas, carnetul de muncă al subsemnatei, fișa postului din Direcția Juridică, precum și fișa postului din Direcția și Control Intern.
Mai mult, consideră că în speță nu s-a modificat niciunul din elementele contractului individual de muncă și în realitate a avut loc doar un transfer al unor atribuții ale Direcției Juridice care a fost "reorganizată".
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii contestației, arătând că potrivit art.283 din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
S-a mai arătat că se putea contesta clauza privind numirea în noua funcția de director al Direcției și Control General cu o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice pe toată durata existenței contractului.
De asemenea, intimata a invocat excepția inadmisibilității contestației, pe considerentul că inițiativa desfacerii contractului de muncă a aparținut exclusiv contestatoarei, astfel că acțiunea sa este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, intimata a susținut că motivele invocate de contestatoare în solicitarea de anulare a Ordinului Președintelui SA nr. 236/11 07.2007 sunt neîntemeiate, deoarece atribuțiile diferite ale celor două funcții de director al direcției Juridice și de director al Direcției și Control General au determinat instituirea a două perioade de probă diferite.
Față de aceste considerente, intimata a solicitat respingerea contestației și menținerea Ordinul Președintelui nr.236/11.07.2007, ca legal și temeinic.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.576/01.06.2009, a admis contestația, a dispus anularea Ordinului nr.236/11.07.2008 emis de intimată și reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior emiterii acestui ordin.
Intimata a fost obligată la plata către contestatoare a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, începând cu data de 13.07.2008 și până la reintegrarea în funcție, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.570 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Ordinul nr.236/11.07.2008 emis de intimata Banca de Expert Import a României - SA s-a dispus ca începând cu data de 13.07.2008 să înceteze, în temeiul art.31 alin.41și art.55 lit.c din Codul muncii, raporturile juridice de muncă ale contestatoarei, fără dreptul de preaviz conform disp. art.73 alin.1 din Codul muncii.
În considerentele ordinului de încetare a raporturilor juridice de dreptul muncii s-a reținut că salariata nu și-a exprimat acordul expres de voință cu privire la acceptarea unuia din locurile de muncă oferite de angajatorul său.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut că prin încheierea contractului individual de muncă nr.703 din 5.08.2005, contestatoarea a dobândit calitatea de salariată a intimatei Banca de Expert Import a României -, pe postul de director, atribuțiile fiind prevăzute în fișa postului, anexă la acest contract individual de muncă, pe o durată nedeterminată, iar angajarea s-a făcut pe o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice.
După expirarea acestei perioade de probă contestatoarea a fost definitivată în funcția de director în cadrul Direcției Juridice.
Prin încheierea actului adițional nr.126 din 6.03.2008 la contractul individual de muncă înregistrat sub nr.701/5.08.2005, contestatoarea a fost angajată în cadrul intimatei în funcția de director prin schimbarea locului de muncă, urmare a reorganizării activității băncii aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.58/29.02.2008 și noul său loc de muncă a fost stabilit în cadrul Direcției și Control Intern, cu o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice, conform reglementărilor legale în vigoare.
Conform dispozițiilor art.31 din Codul muncii, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere.
Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice.
Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la inițiativa oricăreia dintre părți.
Pe durata perioadei de probă salariatul se bucură de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă.
Potrivit art.32 din Legea nr.53/2003, actualul cod al muncii, pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă.
Prin excepție, salariatul poate fi supus la o nouă perioadă de probă în situația în care acesta debutează la același angajator într-o nouă funcție sau profesie ori urmează să presteze activitatea într-un loc de muncă cu condiții grele, vătămătoare sau periculoase.
Neinformarea salariatului anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă cu privire la perioada de probă, în termenul prevăzut la art.17 alin.(4), duce la decăderea angajatorului din dreptul de a verifica aptitudinile salariatului printr-o asemenea modalitate.
Din verificarea comparativă a contractului individual de muncă înregistrat sub nr.701/5.08.2005 încheiat între contestatoare și intimată și actul adițional nr.126/6.03.2008 la acest contract individual de muncă, instanța a reținut că prezenta contestatoare s-a obligat să presteze munca pentru și sub autoritatea angajatorului intimat în funcția de director. Prin semnarea actului adițional mai sus menționat a operat o modificare a contractului individual de muncă, astfel cum este reglementată prin disp. art.41 alin.3 lit.b Codul muncii, referitoare la elementul locul muncii, astfel încât în speță nu este incidentă excepția prev. de art.32 alin.2 Codul muncii, de la regula unicității perioadei de probă pe durata executării unui contract individual de muncă.
Cu alte cuvinte, contestatoarea nu putea fi supusă la o nouă perioadă de probă, întrucât aceasta nu a debutat în cadrul aceluiași angajator într-o nouă funcție sau profesie ci și-a păstrat-o pe cea inițială și nici nu urma să presteze activitatea într-un alt loc de muncă cu condiții grele, vătămătoare sau periculoase.
Tribunalul a constatat că în speță sunt incidente și disp. art.38 din Codul muncii, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Față de aceste considerente, luând în considerare și principiul stabilității și al bunei credințe ce trebuie să guverneze raporturile juridice de Codul muncii, în temeiul art.32 alin.1 și 2 din Codul muncii, instanța a admis contestația și a dispus anularea Ordinului nr.236/11.07.2008 emis de intimată.
Ca o consecință a anulării notificării scrise, la inițiativa angajatorului, a încetării contractului individual de muncă, în temeiul prevederilor art.31 alin.41rap. la art.78 alin.2 Codul muncii se-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior emiterii ordinului mai sus menționat.
În baza prevederilor art.78 Codul muncii, intimata a fost obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, începând cu data de 13.07.2008 și până la reintegrarea în funcție, iar în temeiul art.274 Cod procedură civilă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de contestatoare, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, intimata criticând-o pentru nelegalitate, sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- hotărârea nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse excepția tardivității introducerii contestației, față de dispozițiile art.283 al.1 lit.a și d din Codul muncii și excepția inadmisibilității contestației față de împrejurarea că, inițiativa desfacerii contractului de muncă a aparținut exclusiv contestatoarei, care nu a comunicat opțiunea pentru ocuparea unuia dintre posturile oferite de intimată;
- sentința tribunalului nu cuprinde motivele pe care se sprijină admiterea contestației pe fond, ci doar concluzia schimbării doar a locului de muncă al contestatoarei;
- hotărârea cuprinde motive contradictorii existând contradicție între respingerea excepției tardivității cu motivarea pe fond a hotărârii, deoarece dacă actul adițional este lovit de nulitate, cum stabilește implicit instanța de fond, atunci nulitatea trebuie să se constate de o instanță de judecată în termenul prevăzut de lege, respectiv art.283 lit.d din Codul muncii;
- instanța de fond confundă două elemente esențial diferite, respectiv felul muncii și locul muncii și crează confuzie cu privire la temeiul legal al admiterii contestației;
- pe fondul cauzei și potrivit art.3041Cod procedură civilă trebuie avut în vedere că, deși modificarea contractului de muncă al contestatoarei s-a făcut conform legii, situație reținută și de către tribunal, instanța nu a pus în discuție existența vreunui viciu de consimțământ al contestatoarei la modificarea felului muncii, cu condiția perioadei de probă, iar instanța deși nu era obligată, potrivit art.31 al.41din Codul muncii să motiveze nedefinitivarea salariatului pe funcția pe care a fost numit cu perioadă de probă, în confirmarea deciziei angajatorului vine Raportul de supraveghere încheiat ca urmare a controlului efectuat în perioada 26 - 31.01.2009 de Banca Națională a României la sediul;
- deși reconfirmarea contestatoarei pe post a fost legală și necesară, angajatorul a decis, în considerarea raporturilor de muncă desfășurate anterior, să ofere contestatoarei un post corespunzător pregătirii sale, fără a-i afecta drepturile salariale.
La primul termen de judecată contestatoarea, prin apărător, a invocat excepția nulității recursului, potrivit art.3021Cod procedură civilă, față de împrejurarea că acesta este semnat de Departamentului Juridic, care nu avea un mandat special în acest sens, dat de Președintele.
Această excepție a fost unită cu fondul la data soluționării recursului.
Recursul este nefondat.
Excepția nulității recursului este nefondată față de dispozițiile art.3021al.1 lit.d din Codul d e procedură civilă și de actele depuse la dosar de către intimată, respectiv fișa postului managerului departamentului juridic și atribuțiile acestuia, din care rezultă că semnează în numele băncii cererile de chemare în judecată, precum și căile ordinare și extraordinare de atac.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă este nefondat sub toate cele trei critici.
Prima critică privind nemotivarea respingerii excepțiilor tardivității și inadmisibilității contestației este nefondată pentru că, astfel cum rezultă din încheierea pronunțată de Tribunalul Sibiu, la data de 14.11.2008, în dosarul nr.-, aceste excepții au fost respinse, pentru motivele arătate în considerentele încheierii, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr.8 dată în Camera de Consiliu din 05.01.2009 prin care a dispus strămutarea dosarului de la Tribunalul Sibiu la Tribunalul Vâlceaa păstrat actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare, potrivit art.40 al.4 teza a II-a din Codul d e procedură civilă.
În aceste condiții, instanța de fond, după strămutarea cauzei, nu trebuia să se mai pronunțe asupra celor două excepții invocate.
Și cea de-a doua critică, privind nemotivarea admiterii pe fond a contestației, este nefondată față de considerentele avute în vedere de instanța de fond, considerente menționate pe larg de tribunal în motivarea sentinței recurate, paginile 7-9, și din care rezultă că părțile au convenit, prin act adițional, schimbarea locului muncii și nu funcției, iar în această situație, potrivit art.32 al.1 din Codul muncii, nu se putea stabili o nouă perioadă de probă.
S-a mai reținut că, în cauză, nu erau îndeplinite cerințele art.32 al.2 din Codul muncii, când, prin excepția de la alineatul precedent, se putea stabili o nouă perioadă de probă.
Și ultima critică, întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, privind cuprinderea în motivarea sentinței a motivelor contradictorii este nefondată pentru că, deși menționează în finalul motivării și dispozițiile art.38 din Codul muncii, instanța de fond nu constată nici direct și nici indirect nulitatea actului adițional.
Mai mult, sentința recurată nu se întemeiază, în drept, pe dispozițiile art.38 din Codul muncii, ci pe dispozițiile art.33 al.1 și 2 din Codul muncii și pe cele ale art.31 al.41și art.78 al.1 și 2 din Codul muncii.
Și cel de-al doilea motiv de recurs invocat, întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă este nefondat în condițiile în care instanța a reținut corect, pe baza interpretării legale a probelor administrate în cauză, că prin actul adițional încheiat de părți s-a convenit doar schimbarea locului muncii contestatoarei, iar în această situație nu trebuiau analizate eventualele vicii de consimțământ ale contestatoarei la încheierea actului adițional.
Celelalte susțineri ale intimatei, privind motivarea măsurii nedefinitivării contestatoarei pe funcția pe care a fost numită cu stabilirea unei noi perioade de probă, confirmarea ulterioară a acestei măsuri și oferirea de către intimată a unui alt post contestatoarei, nu pot avea relevanță juridică în cauză, față de situația de fapt stabilită de instanță și de temeiul juridic al admiterii contestației.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față ca nefondat, iar în baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga intimata recurentă la 1785 lei cheltuieli de judecată în recurs contestatoarei, la cererea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de intimata BANCA DE EXPORT -IMPORT A ROMÂNIEI, cu sediul în B, str.-.-, nr.15, sector 5, împotriva sentinței civile nr.576 din data de 01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată-contestatoare fiind -, domiciliată în comuna,-, județul Sibiu.
Obligă pe recurenta-intimată să plătească intimatei-contestatoare suma de 1.785 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.4/03.12.2009.
Jud.fond:.
St.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
| ← Conflict de muncă. Decizia 1578/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Contestație decizie de pensionare. Decizia 429/2008. Curtea de... → |
|---|
