Contestație decizie de concediere. Decizia 1762/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1762/R-CM
Ședința publică din 24 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de intimata împotriva sentinței civile nr.818 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, a răspuns avocat pentru intimatul-contestator, în baza împuternicirii avocațiale nr.98/2009 emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual, lipsind recurenta-intimată.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta-intimată nu a depus la dosar Regulamentul intern la care face trimitere decizia de concediere nr.6428/28.10.2008.
Apărătorul intimatului-contestator solicită amânarea cauzei pentru lipsa relațiilor solicitate de la societatea recurentă.
Curtea constată că nu se mai impune amânarea cauzei pentru lipsa relațiilor de la recurenta-intimată, având în vedere că s-a mai acordat un termen de judecată în acest sens și lasă cauza la a doua strigare pentru a respecta ordinea listei de ședință.
La apelul nominal făcut la a doua strigare, a răspuns avocat pentru intimatul-contestator, în baza împuternicirii avocațiale nr.98/2009 emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual, lipsind recurenta-intimată.
Apărătorul intimatului-contestator depune la dosar chitanța de plata onorariului de avocat și arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatului-contestator solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu obligarea recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. cererea înregistrată la data de 14.11.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 6428/28.10.2008 emise de intimata "", solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acestei decizii, reintegrarea sa în postul deținut anterior concedierii, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale majorate, indexate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective, cât și obligarea intimatei la plata daunelor morale în sumă de 5000 lei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că a fost angajat al societății intimate în meseria de conducător auto-taxi, în baza contractului individual de muncă nr. -/2002 încheiat între părți. În această calitate a efectuat servicii taxi cu autoturismul înmatriculat sub nr. -, în baza licenței de execuție nr. - și a autorizației taxi nr. 756.
Astfel, pentru încasările zilnice emitea rapoarte fiscale pe care le depunea la secretariatul unității la fiecare sfârșit de lună, neexistând o condică de prezență pe care să o semneze zilnic.
A mai arătat contestatorul că la data de 15.08.2008 a găsit în cutia poștală adresa nr. 5175/09.08.2008 emisă de "" P, prin care i se comunica faptul că directorul societății "a fost informat" că începând cu data de 01.09.2008 nu s-a mai prezentat la locul de muncă, motiv pentru care i se solicita să se prezinte la sediul angajatorului în vederea clarificării situației, cel mai târziu până la data de 15.09.2008, în caz contrar se va proceda la desfacerea contractului individual de muncă pentru absențe nemotivate.
În ziua următoare primirii adresei nr. 5175/09.08.2008 s-a prezentat la sediul unității cu rapoartele fiscale ale încasărilor efectuate în luna respectivă (august), însă directorul societății i-a comunicat verbal că situația s-a rezolvat, fiind doar o încurcătură.
Cu toate acestea, la data de 01.10.2008 reprezentanții intimatei i-au ridicat autoturismul cu care își desfășura activitatea, pe motiv că i-a fost desfăcut contractul individual de muncă.
Ca urmare, contestatorul a formulat în scris către intimată o notificare, pe care a încercat să o depună personal la sediul societății, însă i-a fost refuzată primirea și înregistrarea, ulterior a depus-o în aceeași zi prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind vorba de notificarea din data de 14.10.2008.
La scurt timp după comunicarea acestei notificări, unitatea intimată și-a corectat adresa emisă în luna august 2008, schimbând doar numărul de înregistrare și data la care urma să se prezinte contestatorul la sediul unității, fiind vorba de convocarea nr. 6364/24.10.2008.
Prezentându-se la sediul societății, așa cum i se solicita, a stat de vorbă cu numita - persoana care a semnat convocarea - căreia i-a adus la cunoștință că a fost prezent la serviciu toată luna septembrie și a depus la secretariatul societății rapoartele fiscale pentru această lună. I s-a comunicat că se vor efectua verificări, iar situația se va rezolva.
Cu toate acestea, în data de 30.10.2008 a fost din nou chemat la sediul societății intimate, unde i s-a comunicat, sub semnătură, decizia de concediere nr. 6428/28.10.2008.
Contestatorul a mai susținut că decizia de concediere este nelegală, deoarece nu a lipsit nemotivat de la serviciu și, prin urmare, nu a săvârșit nicio abatere disciplinară, dovada în acest sens fiind rapoartele fiscale înregistrate la sediul unității și factura nr. -/30.09.2008 emisă pentru suma de 1200,73 lei.
De asemenea, decizia de concediere este nelegală și pentru că nu au fost respectate dispozițiile art. 267 Codul muncii, nefiind efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, iar în acest caz, sancțiunea este nulitatea absolută a măsurii respective.
Prin sentința nr.818/16.04.2009, Tribunalul Argeșa admis în parte contestația, a anulat decizia nr. 6428/2008 emisă de "", a dispus reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior concedierii și a obligat pe intimată la plata salariilor indexate, majorate, reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul.
Totodată, a respins cererea privind acordarea daunelor morale și a obligat intimata la 800 lei cheltuieli de judecată.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Contestatorul a fost angajatul intimatei "" P în meseria de conducător auto-taxi, în baza contractului individual de muncă nr. -/2002 încheiat între părți, pe perioada nedeterminată.
Prin decizia nr. 6428/28.10.2008 emisă de intimată s-a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre părți, în conformitate cu dispozițiile art. 61 lit. a) Codul muncii, începând cu data de 28.10.2008, pentru lipsa nemotivată de la locul de muncă începând cu data de 01.09.2008.
În conținutul deciziei de concediere s-a menționat că "cercetarea disciplinară prealabilă nu s-a putut efectua, deoarece, deși a fost convocat în scris conform scrisorii recomandate cu confirmare de primire/borderou din 24.10.2008, salariatul a refuzat să se prezinte la data, ora și locul fixat pentru a-și susține punctul de vedere, neinvocând un motiv obiectiv în acest sens".
S-a apreciat că neprezentarea salariatului la convocarea făcută fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancțiunea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile potrivit art. 267 alin. (3) Codul muncii, însă, în speță, neprezentarea contestatorului la cercetarea disciplinară prealabilă a fost determinată de motive obiective, ce au fost generate chiar de către angajator, care a încălcat prevederile legale referitoare la comunicarea către salariat a convocării.
Astfel, s-a reținut că singurul act din dosar care ar putea fi interpretat în sensul convocării este adresa nr. 6364/20.10.2008 (46), prin care contestatorului i s-a adus la cunoștință să se prezinte în termen de 5 zile calendaristice de la primirea înștiințării, dar nu mai târziu de 27.10.2008 "în vederea clarificării situației personale", întrucât din data de 01.09.2008 absentează nemotivat de la locul de muncă, însă, în cuprinsul său nu se menționează obiectul în legătură cu care urmează să fie cercetat contestatorul, prin sintagma "în vederea clarificării situației personale" neînțelegându-se acest lucru, nu i s-a indicat data exactă, precisă și ora convocării, pentru ca acest act să fie apreciat ca o convocare legală, în sensul dispozițiilor art. 267 alin. 2 din Codul muncii, în condițiile în care aceste dispoziții sunt imperative și trebuie respectate ad literam.
Prin urmare, emiterea convocării fără respectarea condițiilor legale mai sus menționate a avut ca efect lipsirea salariatului de posibilitatea a se apăra în faza de cercetare prealabilă disciplinară, fiind astfel încălcate dispozițiile imperative ale art. 267 alin. (1), (2) și (4) Codul muncii, încălcare ce atrage nulitatea absolută a actului de concediere emis de angajator.
Cu privire la temeinicia deciziei de concediere disciplinară nr. 6428/28.10.2008, instanța de fond a reținut că aspectele menționate de intimată în conținutul deciziei nu se sprijină pe probe care să dovedească realitatea celor reținute de angajator în sarcina salariatului.
S-a constatat că întregul material probator administrat în cauză (înscrisuri, declarații de martori, interogatoriu), contrazice susținerea intimatei privind lipsa nemotivată a contestatorului de la locul de muncă începând cu 01.09.2008.
Astfel, în declarația sa, martorul a declarat că a fost angajat al societății intimate în calitate de taximetrist în perioada 2003-2006, perioadă în care intimata nu deținea condică de prezență, singura obligație a angajaților fiind aceea de a depune la sfârșitul lunii o anumită sumă, cu titlu de taxă pentru activitatea de taximetrie desfășurată în luna respectivă.
Din rapoartele fiscale înregistrate la sediul unității și factura nr. -/30.09.2008 emisă pentru suma de 1200,74 lei (19) și bonurile fiscale pentru luna septembrie (51-57) depuse de intimată la dosarul cauzei rezultă că în luna septembrie contestatorul a fost prezent la locul de muncă.
De altfel, intimata a recunoscut la interogatoriu că nu există condică de prezență, însă a susținut că zilnic taximetriștii trebuiau să prezinte la sediul societății bonurile fiscale, aspect contrazis de declarația martorului, cât și de factura emisă de intimată la sfârșitul lunii septembrie (19).
Tribunalul a reținut că intimata, prin întâmpinarea de la filele 41-43, recunoscut că salariatul s-a prezentat la serviciu în cursul lunii septembrie 2008, însă pentru anumite zile din această lună s-au constatat încasări foarte mici.
În precizarea de la fila 42 intimata a susținut faptul că desfacerea contractului de muncă a fost determinată de absența contestatorului de la locul de muncă în perioada 01.09. - 09.09.2008, absență constatată prin solicitările repetate, prin stație, ale dispecerei, însă, la solicitarea instanței de a prezenta caietul de comenzi de la dispeceratul unității, reprezentanta intimatei a susținut că nu există un astfel de caiet, astfel că afirmațiile intimatei au fost apreciate ca fiind contradictorii, neconvingătoare.
Prin urmare, contestatorul nu a săvârșit abaterea disciplinară reținută în sarcina sa prin decizia contestată, acesta fiind îndepărtat în mod abuziv din postul deținut, fără a fi cercetat, astfel că decizia de concediere a fost apreciată de tribunal ca fiind nulă și netemeinică, motiv pentru care, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 78 Codul muncii.
Daunele morale solicitate de contestator au fost respinse, întrucât nu s-a făcut dovada unui prejudiciu nepatrimonial suferit de acesta.
În fine, în cauză s-a reținut incidența dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă cu privire la cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, intimata "", criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate astfel:
- În mod greșit s-a reținut încălcarea dispozițiilor legale privitoare la cercetarea disciplinară prealabilă.
Prin convocare salariatul a fost informat despre obiectul cercetării disciplinare, data, ora și locul întrevederii. Întrucât salariatul nu s-a prezentat la audiere, angajatorul a dispus sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare.
- Contrar celor reținute de instanța de fond, decizia de concediere a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 268 Codul muncii. Astfel, este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, sunt precizate prevederile din regulamentul intern care au fost încălcate, temeiul de drept al sancțiunii disciplinare, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța căreia îi va fi adresată contestația.
De asemenea, a fost menționat motivul pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară.
- Nu se poate justifica prezența la serviciu cu încasări de 20 sau 30 de lei pe zi iar din rapoartele fiscale rezultă că în cursul lunii septembrie, contestatorul a absentat mai multe zile.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Critica vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 267 alin. (2) din Codul muncii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este fondată.
Așa cum s-a reținut și de către tribunal, în convocarea salariatului la cercetarea disciplinară emisă sub nr. 6364/20.10.2008 a fost menționat intervalul de 5 zile având ca limită ziua de 27.10.2008, în care acesta să se prezinte la unitate pentru efectuarea cercetării disciplinare.
Contrar celor reținute la judecata în primă instanță, convocarea menționează și intervalul orar în care salariatul urmează să se prezinte la sediul unității, respectiv cel cuprins între orele 9 și 15.
Faptul că nu sunt precizate o dată și o oră exacte pentru prezentare la cercetarea disciplinară nu este de natură să atragă nulitatea măsurii luate de unitate pentru neefectuarea cercetării disciplinare.
Textul art. 267 alin. (2) Codul muncii utilizând termenii "data" și "ora" întrevederii a fost adoptat în vederea asigurării dreptului la apărare al salariatului în sensul ca acesta să cunoască hotărârea unității de a se efectua cercetarea disciplinară și situarea acestei cercetări în timp.
salariatului o perioadă și un interval orar în care se poate prezenta la cercetarea disciplinară unitatea nu a aplicat formal dispoziția legală, ci a respectat spiritul sau scopul acesteia dând practic salariatului posibilitatea să aleagă ziua și ora din intervalul precizat în care să se prezinte la unitate.
Convocarea precizează și obiectul cercetării disciplinare, respectiv absențele nemotivate începând cu data de 01.09.2008, despre care se arată între paranteze că reprezintă abatere disciplinară, ceea ce înseamnă că salariatul nu este convocat numai pentru clarificarea situației sale privind aceste absențe, cum greșit s-a apreciat.
Dacă din punct de vedere al conținutului convocarea este întocmită legal, din punctul de vedere al timpului lăsat la îndemâna salariatului pentru pregătirea apărării situația constituie o încălcare a prevederilor art. 75 alin. (3) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 nr. 2895/21/29.12.2006, aplicabil tuturor salariaților conform art. 241 alin. (1) lit. d) din Codul muncii.
Convocarea a fost primită de salariat în ziua de 24.10.2008, conform dovezii de la fila 48 din dosar, iar până în ziua de 27.10.2008 acesta nu avea la îndemână decât 3 zile pentru a-și pregăti apărarea, mai puțin cu două zile decât prevede contractul colectiv de muncă unic la nivel național menționat.
Situația constituie un caz de neprezentare din motive obiective la cercetarea disciplinară, pe care angajatorul trebuia să îl aibă în vedere deoarece îl cunoștea și, ca urmare, o nouă convocare trebuia să aibă loc.
Din acest motiv, neefectuarea cercetării disciplinare este imputabilă unității, astfel că s-a considerat corect că operează nulitatea măsurii de concediere conform art. 267 alin. (1) și (3) Codul muncii.
Câtă vreme s-a reținut și a rezultat din probele administrate nulitatea concedierii pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege, care operează atât în baza art. 267 alin. (1), cât și în baza art. 76 Codul muncii, analiza temeiniciei sancțiunii aplicate, respectiv a existenței abaterii disciplinare nu mai era necesară, astfel că nici critica legată de acest aspect nu se mai impune a fi examinată.
Pentru aceste considerente, reținând că la constatarea nulității deciziei de concediere instanța a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 267 alin. (1) și (3) Codul muncii, în baza art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și chitanța de plată a onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată P, cu sediul în P, 65B km 3, județul A, împotriva sentinței civile nr.818 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul, domiciliat în P, str. - B,.1,.D,.12, județul
Obligă pe recurenta-intimată să plătească intimatului-contestator 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./04.12.2009
Jud. fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 298/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 189/2010. Curtea de... → |
|---|
