Contestație decizie de concediere. Decizia 1777/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ,PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1777/R-CM
Ședința publică din 25 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr. 762/CM din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- contestatoare Din prin avocat G în baza împuternicirii avocațiale nr.39/2009, emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual, intimata prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar și intimata-chemată în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimata- chemată în garanție CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat G, pentru recurenta-contestatoare a depus la dosar borderou cu acte.
Reprezentanta intimatei a depus la dosar întâmpinare cu caracter de concluzii scrise.
Părțile prezente susțin că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat G, pentru recurenta-contestatoare invocă ca temei de drept art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și critică soluția instanței de fond cu privire la neacordarea tuturor cheltuielilor de judecată.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul obligării intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în scris.
Reprezentantul intimatei-chemată în garanție susține că unitatea sa nu are calitate procesuală pasivă și solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată la data de 03.03.2006, contestatoarea Din a solicitat anularea deciziei nr.40/31.01.2006, emisă de intimata "" Pitești, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, reintegrarea la locul de muncă și în postul pe care îl ocupa până la desfacerea contractului de muncă, înlocuirea măsurii cu una din sancțiunile prevăzute la art.264 pct.a-d, în condițiile în care se va reține culpa sa, plata drepturilor salariale pe toată perioada cuprinsă între momentul desfacerii contractului de muncă și momentul reintegrării în muncă, precum și plata integrală a drepturilor salariale începând cu februarie 2003 și până la data introducerii acțiunii, întrucât în acest interval de timp drepturile salariale i-au fost achitate parțial, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat de către contestatoare că a avut calitatea de angajată a intimatei din data de 21.02.1986 și până la 31.01.2006, când i s-a desfăcut contractul de muncă. La data de 05.09.1994 a dat naștere minorului Din, acesta prezentând o serie de afecțiuni medicale, motiv pentru care a fost încadrat în grupa de handicap grav conform certificatului nr.636/06.05.2005 și a necesitat o serie de intervenții chirurgicale și asistență permanentă. Pentru perioada reținută în decizia de desfacere a contractului de muncă a făcut dovada cu actele medicale invocate, necesitând îngrijiri medicale atât reclamanta, cât și fiul său.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, precum și cerere de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate A, susținând că acesteia îi revine obligația de a asigura asistența medicală atât a minorului cu handicap, cât și a mamei acestuia, conform dispozițiilor legale și a contractului ce-l are cu medicul de familie care a eliberat certificatele medicale.
Ulterior, intimata a chemat în garanție și Casa Județeană de Pensii A arătând că, contestatoarea a solicitat plata concediilor medicale restante din luna februarie 2003, iar aceste plăți se asigură din fondul de asigurări sociale, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Prin sentința civilă nr.518/CM/18.09.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție Casa Județeană de Pensii A și Casa de Asigurări de Sănătate
A fost admisă în parte contestația, în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.40/31.01.2006 și s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, fiind obligată intimata să-i plătească sumele de 1031,41 lei și 136,22 lei reprezentând diferențe drepturi bănești neîncasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A mai fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr.40/31.01.2006 emisă de intimata "" Pitești s-a dispus ca începând cu data de 01.02.2006 să înceteze contractul individual de muncă al contestatoarei, ce avea funcția de tâmplar în cadrul secției, conform prevederilor art.61 lit.a din Codul muncii și art.264 lit.f din Codul muncii, precum și ale art.25 alin.1 și 2 lit.f din M-
În cuprinsul deciziei s-a menționat că salariata Din, timp de 12 ani nu s-a mai prezentat la serviciu, prezentând certificate medicale îndoielnice, iar din luna 2005 și până în prezent nu justifică absențele de la serviciu, precum și faptul că în fața Comisiei de cercetare contestatoarea a refuzat să dea explicații.
A reținut tribunalul că decizia de desfacere a contractului de muncă nu îndeplinește condițiile reglementate de art.268 alin.2 lit.c Codul muncii, în sensul că nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariată în timpul cercetării disciplinare prealabile.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, lucrarea fiind întocmită de expertul, care a concluzionat că sumele din statele de plată sunt corect calculate conform legislației în vigoare, însă nu au fost calculate toate concediile medicale, rezultând diferențe de achitat în sumă de 1031,41 lei, aferente lunilor septembrie 2004-157,41 lei; aprilie 2005-116,16 lei, mai 2005-115,16 lei, septembrie 2005-107 lei, octombrie 2005-121 lei, 2005-108 lei, decembrie 2005-107 lei, ianuarie 2006-102 lei, februarie 2006-97 lei. De asemenea, expertul a regăsit o sumă neachitată în luna mai 2004 care, reactualizată are cuantumul de 136,22 lei.
Excepțiile invocate în cauză au fost apreciate ca fiind întemeiate, reținându-se că nici Casa Județeană de Pensii A și nici Casa de Asigurări de Sănătate A nu au calitate procesuală pasivă în calitate de chemate în garanție, întrucât angajatorul este cel care are obligația de a plăti prestația (indemnizația copil bolnav), iar plata acestora se suportă din contribuțiile de asigurări sociale datorate de angajator, potrivit dispozițiilor Legii nr.19/2000.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs contestatoarea și intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Contestatoarea a susținut că instanța nu a stabilit sumele de bani cuvenite acesteia de la momentul desfacerii contractului de muncă și până în prezent, precum și faptul că nu i-a acordat toate cheltuielile de judecată, respectiv onorariile de avocat și de expert.
Pârâta a criticat sentința sub următoarele aspecte:
În mod greșit prima instanță a apreciat că în decizia de concediere nu sunt trecute motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei, deși aceeași instanță reține că în mod corect în fața Comisiei de disciplină aceasta nu și-a făcut nici un fel de apărări.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimata a arătat că este neîntemeiată contestația, deoarece salariata nu a mai prezentat certificate medicale din luna octombrie 2005, acestea fiind depuse direct în instanță, iar pe de altă parte concediile medicale prezentate se referă la perioade mai mari decât cele permise de lege.
Prin decizia civilă nr.48/R-CM/2008, Curtea de Apel Piteștia admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În ceea ce privește recursul contestatoarei s-a reținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind sumele solicitate prin acțiune la pct.4, respectiv plata drepturilor salariale restante.
Referitor la recursul declarat de intimată s-a arătat că instanța de fond a apreciat greșit că decizia de concediere este nulă ca urmare a faptului că nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei, deoarece din cuprinsul deciziei de concediere rezultă că aceasta a refuzat să dea explicații cu ocazia cercetării disciplinare. În consecință, instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului.
S-a dispus ca instanța de fond să analizeze cu ocazia rejudecării dacă decizia de concediere respectă condiția reglementată de art.268 alin.2 lit.b din Codul muncii, în sensul indicării prevederilor din statut, regulament sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate de salariat.
Rejudecând cauza, prin sentința civilă nr.762/CM din 10 aprilie 2009, Tribunalul Argeșa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție Casa de Asigurări de Sănătate și Casa Județeană de Pensii A, respingând cererea de chemare în garanție ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă contestația și anulată decizia nr.40/31.01.2006 emisă de intimată, dispunându-se reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
Intimata a fost obligată să plătească contestatoarei sumele de 9725 lei reprezentând despăgubiri egale cu salariile cuvenite pe perioada 31.01.2006 - 29.11.2007 potrivit art.78 alin.(1) din Codul muncii, 1031,41 lei și 136,22 lei reprezentând diferențe drepturi bănești neîncasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 750 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând decizia de concediere, instanța a reținut că îndeplinește condițiile prevăzute de art.268 alin.2 lit.b din Codul muncii, în sensul că aceasta cuprinde prevederile din și pretins a fi încălcate de contestatoare, respectiv art.25 alin.1 și art.2 lit.f din și din Regulament.
Excepțiile invocate de chematele în garanție au fost admise pentru următoarele considerente:
Prin întâmpinarea formulată la data de 11.04.2006, intimata "" a chemat în garanție Casa de Asigurări de Sănătate A, cu motivarea că plata concediilor medicale acordate contestatoarei s-a făcut din fondurile și că acesteia îi revine obligația de a asigura asistența medicală a minorului cu handicap și a mamei, iar la data de 20.06.2006 a chemat în garanție Casa Județeană de Pensii A, cerere pe care a precizat-o ulterior atât în ceea ce privește cadrul procesual pasiv, indicând în calitate de chemat în garanție Casa Județeană de Pensii A, cât și prin indicarea motivelor de fapt și de drept. Astfel, intimata a susținut că plățile concediilor medicale se asigurau din fondul de asigurări sociale până la apariția nr.OUG158/2005, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.19/2000.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de Asigurări de Sănătate A, instanța a apreciat că este întemeiată, întrucât abia începând cu 01.01.2006 cotele de contribuții pentru concedii și indemnizații se achită la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, așa cum prevăd disp. art.4 alin.2 din nr.OUG158/2005, ori contestatoarea a beneficiat de concediu medical până în luna 2005. În consecință a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de Asigurări de Sănătate A, respingându-se cererea de chemare în garanție formulată împotriva acesteia.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii A s-a reținut că este întemeiată, întrucât contestatoarea avea calitatea de angajat pe durată nedeterminată și a beneficiat de concediu pentru îngrijirea copilului cu handicap pentru afecțiuni intercurente până la împlinirea vârstei de 18 ani, astfel că în cauză se aplică prevederile art.133 alin.2 lit.a din Legea nr.19/2000, așa cum a fost modificată și completată, potrivit cărora plata prestațiilor sociale se realizează de către angajator. Ca urmare a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii A, respingându-se cererea de chemare în garanție formulată împotriva acesteia.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că din cuprinsul deciziei contestate rezultă că motivul desfacerii contractului de muncă îl constituie absențele nejustificate ale contestatoarei de la serviciu, începând cu luna 2005 și refuzul de a da explicații în fața Comisiei de cercetare disciplinară. De asemenea, s-a menționat în preambulul deciziei că, contestatoarea nu s-a prezentat la serviciu timp de 11 ani, aducând certificate medicale "îndoielnice".
În ceea ce privește refuzul de a se apăra în fața Comisiei de cercetare disciplinară, instanța a reținut că la dosar nu există decât o convocare a contestatoarei la cercetarea disciplinară, nu și alte acte din care să rezulte că într-adevăr aceasta s-a prezentat în fața comisiei de disciplină și nu s-a apărat, așa cum a pretins intimata. Și în situația în care ar fi rezultat cele reținute de intimată, iar contestatoarea a fost convocată în acest scop și nu a dat curs acesteia, instanța a apreciat că nu s-a săvârșit o abatere disciplinară. Efectuarea cercetării disciplinare este obligația angajatorului, însă aceasta nu generează obligația angajatului de a se apăra. Acesta este un drept care nu poate fi transformat într-o obligație și prin neexercitarea sa se poate aprecia că salariatul a recunoscut implicit abaterile săvârșite.
Referitor la absența contestatoarei de la serviciu în perioada 2005 - ianuarie 2006, tribunalul a apreciat că aceasta este motivată, la dosar existând certificate medicale pentru perioada 2005 - februarie 2006. În adeverința nr.2406/31.01.2006 emisă de intimată și în adeverința nr.2792/15.09.2006 eliberată de chemata în garanție Casa Județeană de Pensii A, în baza datelor oferite de aceasta din urmă s- menționat că, contestatoarea a beneficiat de contravaloarea concediilor medicale și pe perioada 2005 - ianuarie 2006, ceea ce arată că intimata avea cunoștință de existența certificatelor din datele respective.
Cu privire la așa-zisul caracter îndoielnic al certificatelor de concediu medical, intimata avea posibilitatea fie de a se înscrie în fals împotriva lor, fie să sesizeze Casa Județeană de Pensii A potrivit art.6 alin.1 și 2 din Ordinul nr.399/2004 și Ordinul nr.974/2004, pentru a verifica corectitudinea acordării acestora. De altfel, intimata a primit aceste concedii și chiar a și plătit indemnizația aferentă acestora, iar situația contestatoarei îi era cunoscută, în sensul că aceasta are un copil minor ce prezintă grad de handicap accentuat, prezentând ca diagnostic atrezie de esofag, esofagoplastie cu colon transvers, reflux gastro-esofagian, stenoză la nivelul anostomozei cervicale, instabilitate pshică, afecțiuni ce presupun spitalizare periodică, însoțitor și pot da și chiar au și dat naștere la diferite complicații, așa cum rezultă din actele medicale de la dosarul cauzei și pentru care contestatoarea, potrivit art.121 alin.1 lit.b din Legea nr.19/2000, beneficiază de concediu și de indemnizație pentru îngrijirea copilului până la 18 ani.
În consecință, instanța a constatat că nu s-a săvârșit de către contestatoare nicio abatere disciplinară, contestația fiind întemeiată și admisă în baza art.78 din Codul muncii, în sensul anulării deciziei nr.40/31.01.2006 și reintegrării contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
Întrucât din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat de expert contabil în primă instanță a rezultat că, contestatoarei nu i s-au achitat concediile medicale pe luna mai 2004 în cuantum de 136,22 lei și pentru lunile septembrie 2004, aprilie 2005, mai 2005, august-decembrie 2005, ianuarie 2006, în cuantum de 1031,41 lei, în temeiul dispozițiilor art.269, art.161 alin.4 și art.78 Codul muncii, intimata a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 9725 lei reprezentând despăgubiri egale cu salariile cuvenite pe perioada 31.01.2006 - 29.11.2007, precum și sumele de 1031,41 lei și 136,22 lei - diferențe drepturi bănești neîncasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În baza art.274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 750 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.762/CM/10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen recurs contestatoarea Din, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea succintă a recursului, contestatoarea arată că hotărârea este nelegală întrucât instanța nu a acordat toate cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat.
Recursul nu este încadrat în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, însă din conținutul criticii rezultă că s-ar viza dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a legii.
Examinând critica formulată se constată că este întemeiată, iar recursul este fondat.
Astfel, deși în toate fazele procesuale contestatoarea a solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu i-au fost acordate în integralitate.
Cu chitanțele depuse în recurs (10, 11, 12, 13, 14) contestatoarea a făcut dovada că a efectuat cu procesul și alte cheltuieli, în afara celor acordate de instanțe, chitanțe ce reprezintă onorariu de avocat.
Întrucât s-au nesocotit dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, potrivit cu care "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată", recursul este fondat și în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va fi admis. Pe cale de consecință modifică în parte sentința în sensul că obligă pe intimata "" și la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. - fi menținută în rest sentința.
Conform dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, obligă pe intimată să plătească suma de 600 lei cheltuieli de judecată contestatoarei reprezentând onorariu de avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatoarea, domiciliată în, sat, nr.103, județul A, împotriva sentinței civile nr.762/CM din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimate fiind "", cu sediul în Pitești,--4, județul A și chematele în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A, cu sediul în Pitești,-, județul A și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A, cu sediul în Pitești, str. -, nr.38, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pe intimata "" și la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Menține în rest sentința.
Obligă pe intimata "" A să plătească contestatoarei Din suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.8/14.12.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1713/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 104/2009. Curtea de... → |
|---|
