Contestație decizie de concediere. Decizia 179/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.179/
Ședința publică din 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ "APELE ROMÂNE" - DIRECȚIA APELOR,cu sediul în I, str.-.-, nr.10, jud.I împotriva sentinței civile nr.1786/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul, cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 19.03.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.6430/121 din 21.09.2007 la Tribunalul Galați contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr.91 din 20.09.2007 emisă de intimata Administrația Națională,Apele Direcția Apelor solicitând admiterea contestației,constatarea nulității absolute a acesteia,reintegrarea în funcția deținută cu plata drepturilor bănești.
Prin decizia nr.91 din 20.09.2007 intimata Administrația Națională,Apele Direcția Apelor a dispus ca începând cu data de 20.09.2007 contestatorului - în funcția de director al Sistemului de Gospodărirea Apelor G să i se desfacă disciplinar contractul individual de muncă conform art.264 alin.1 lit.f din Codul muncii.
În motivarea deciziei s-a arătat că măsura a fost dispusă avându-se în vedere conducerea defectuoasă a întregii activități a și că au fost avute în vedere disp.art.9 alin.2 și 3 din Contractul colectiv de muncă nr.137/2006-2008 coroborat cu art.28 alin.2 din Statutul de organizare și funcționare a Administrației Naționale,Apele aprobat prin nr.HG1176/29.09.2005.
Prin întâmpinarea depusă intimata a solicitat respingerea ca nefondată a contestației formulate.
A susținut intimata că cererea contestatorului este inadmisibilă pe calea procedurală aleasă, decizia atacată fiind un act administrativ.
A arătat că emiterea deciziei s-a făcut în baza art.28 alin.2 din Statutul de organizare și funcționare al instituției aprobat prin nr.HG1176/2005 și respectiv prevederile art.9 alin.2 și 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2006-2007.
S-a susținut de intimată că potrivit art.28 alin.2 din nr.HG1176/2005 și art.9 alin.2 și 3 din Contractul colectiv de muncă, personalul de conducere din și ale unităților subordonate este numit,eliberat din funcție,destituit sau concediat de către Directorul în conformitate cu prevederile legale și ale acestui contract,respectiv și a directorului
A mai arătat că nulitatea invocată pentru lipsa cercetării disciplinare s-ar aplica dacă ar fi situația unei decizii de concediere pentru motive care țin de persoana salariatului,dar decizia contestată nu este o decizie de concediere pentru că temeiul de drept al emiterii deciziei nu este art.61 din Codul muncii, ci art.28 alin.2 din Statutul de organizare și funcționare al aprobat prin nr.HG1176/2005,pentru angajator neexistând obligația efectuării cercetării disciplinare.
Prin sentința civilă nr.1786 din 3.12.2007 s-a admis excepția nulității absolute invocate de contestator.
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.91 din 20.09.2007 emisă de intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior cu plata drepturilor salariale aferente de la 20.09.2007 până la reintegrarea efectivă.
A obligat intimata să plătească contestatorului suma de 5950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că excepția nulității absolute este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.91/20.09.2007 emisă de Adm."Apele Române"-Direcția Apelor,contestatorului, având funcția de director al Sistemului de Gospodărirea Apelor G, i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă.
Deși în cuprinsul acestei decizii se arată că temeiul de drept al emiterii acesteia îl reprezintă art 264 al 1 lit f din Codul muncii, sancțiunea disciplinară s-a aplicat fără efectuarea cercetării prealabile prevăzute în mod expres prin disp.art.267 Codul muncii.
Astfel, în conformitate cu disp.art.267 al 1 din Legea 53/2003, sub sancțiunea nulității absolute nicio măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări prealabile.
Nu poate fi primită apărarea intimatei în sensul că decizia este un act administrativ și s-a emis în temeiul prevederilor din Statutul de organizare și funcționare a "Apele Române"și din la nivel de unitate pe anii 2006-2007 întrucât contestatorul a fost angajat cu contract individual de muncă la unitatea pârâtă(filele 41-43 din dosarul instanței), nu se încadrează în categoria funcționarilor publici, astfel cum se arată în art.2 al 5 din Ordonanța nr.73/2005, iar în cuprinsul deciziei sunt invocate expres disp.art.264 Codul muncii, astfel încât măsura dispusă putea fi aplicată numai cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și a procedurilor prevăzute de Legea 53/2003.
Or, în speța de față, contestatorului i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, fără a se efectua cercetarea prealabilă, cercetare a cărei lipsă se sancționează cu nulitatea absolută a măsurii dispuse.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor, considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat s-a susținut de recurentă că instanța de fond nu a pus în vedere contestatorului să-și motiveze cererea formulată.
De asemenea, a mai arătat recurenta că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de inadmisibilitate invocată.
Instanța de fond, a susținut recurenta, în mod greșit a apreciat că cererea contestatorului este admisibilă pe calea procedurală aleasă, întrucât decizia atacată reprezintă un act administrativ.
Emiterea deciziei contestate s-a făcut în baza art.28 alin.2 din Statutul aprobat prin nr.HG1176/2005 și art.9 alin.2 și 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2006 - 2007 potrivit cărora personalul de conducere din și al subunităților sale estre numit, eliberat din funcție, destituit sau concediat de către directorul și că prin personal de conducere se înțelege și directorul
S-a mai arătat că nulitatea s-ar aplica dacă ar exista situația emiterii unei decizii de concediere pentru motive care țin de persoana salariatului, că decizia emisă nu este o decizie de concediere, că temeiul de drept al emiterii deciziei nu este art.61 din Codul muncii,ci art.28 alin.2 din Statutul aprobat prin nr.HG1176/2005.
Deci, a arătat recurenta, nu există pentru angajator obligația efectuării cercetării disciplinare.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii contestației formulate ca inadmisibilă.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă intimatul contestator a solicitat respingerea ca nefondată a contestației formulate.
A arătat că instanța de fond a reținut corect că contestatorul era angajat cu contract individual de muncă,iar decizia nr.91/20.09.2007 se bazează pe dispozițiile Codului muncii.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului,de dispozițiile legale aplicabile cauzei,de criticile formulate de recurentă,cât și de disp.art.304, art.9 și art.3041Cod procedură civilă,curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut corect că contestatorului îi sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii,el având încheiat contract individual de muncă (fila 28 fond) direct pe funcția de director sistem.
De altfel,chiar în contractul individual de muncă se face trimitere la dispozițiile Legii nr.53/2003 - Codul muncii.
Și decizia nr.91/20.09.2007 menționează că contestatorului i se desface disciplinar contractul individual de muncă în baza art.264 alin.1 lit.f din Legea nr.53/2003 - Codul muncii.
Deci decizia emisă este o decizie de concediere pe considerente disciplinare.
În atare condiții,la emiterea deciziei trebuiau avute în vedere dispozițiile obligatorii cu privire la efectuarea cercetării disciplinare prealabile, cuprinsul deciziei,etc.lipsa acestora atrăgând nulitatea absolută după cum chiar recurenta intimată menționează în motivele de recurs.
Dispozițiile invocate,art.28 alin.2 și art.9 alin. 2 și 3 din Contractul colectiv de muncă nu pot fi interpretate ca temei al sancțiunii disciplinare aplicate,ci se referă la competențele funcționale de emiterea deciziei de numire,destituire sau concediere,lucru care s-a și făcut de către directorul general al Administrației Naționale Apele Române -Direcția Apelor.
Ori în cauză există obligația pentru recurentă să efectueze cercetarea disciplinară prealabilă conform art.267 din Codul muncii.
Deci, contestația formulată nu poate fi primită ca inadmisibilă.
De altfel,instanța de fond admițând contestația reținând excepția nulității absolute deciziei emise implicit s-a pronunțat și asupra excepției inadmisibilității contestației formulate.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei intimate în sensul că contestatorul nu și-a motivat în fapt și în drept contestația întrucât acesta a invocat un singur motiv de nelegalitate - nerespectarea obligației de a se efectua procedura prealabilă.
Pentru toate aceste motive curtea constată că criticile formulate de recurenta-intimată nu se încadrează în disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă și întrucât nu sunt motive de aplicare a art.3041Cod procedură civilă,în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de intimată împotriva sentinței civile nr.1786/2007.
Conform art.274 Cod procedură civilă urmează a obliga recurenta-intimată să plătească suma de 4760 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestatorul intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ "APELE ROMÂNE" - DIRECȚIA APELOR, cu sediul în I, str.-.-, nr.10, jud.I împotriva sentinței civile nr.1786 din 3.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă recurenta intimată ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ "APELE ROMÂNE" - DIRECȚIA APELOR să plătească intimatului-contestator suma de 4760 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/04.06.2008
Tehnored./2 ex./06.06.2008
Fond:.-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 637/2009. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 343/2009. Curtea de... → |
|---|
