Contestație decizie de concediere. Decizia 1801/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1801/R-CM
Ședința publică din 26 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de intimata ROMÂNIA. împotriva sentinței civile nr.848/CM din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 24 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când în urma deliberării s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 26.05.2008, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea eciziei nr.2510/11.04.2008, ca nelegală și netemeinică, eangajarea sa pe poziția și cu drepturile avute anterior încetării contractului individual de muncă, bligarea pârâtei la plata daunelor materiale provocate prin desfacerea abuzivă a contractului de muncă constând în contravaloarea tuturor drepturilor bănești care i s-ar fi cuvenit pentru perioada dintre data desfacerii contractului de muncă și data reîncadrării efective, precum și la plata sumei de 60.000 RON reprezentând daunele morale provocate prin decizia contestată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatoarea a susținut că a fost angajata intimatei din data de 24.10.2005, deținând funcția de Manager Departament - iar în urma activității prestate a fost rapid promovată în cadrul companiei. Din toamna anului 2007, o parte a conducerii intimatei a început să îi reproșeze faptul că " nu este suficient de cu angajații din subordinea sa", "nu le aplică sancțiuni", este "prea prietenă cu ei", etc., astfel că s-au făcut presiuni asupra sa, pentru aod etermina să părăsească, prin demisie, compania.
A mai susținut în continuare că prin decizia nr.1147/14.03.2008 conducerea intimatei a dispus suspendarea contractului său de muncă pe durata cercetării disciplinare prealabile, iar ulterior a fost emisă decizia nr.2510/11.04.2008, prin care i s-a fost desfăcut contractul individual de muncă.
Contestatoarea arată că această decizie este nelegală întrucât: s-au încălcat flagrant prevederile art. 268 alin.4 din Codul muncii, decizia nefiindu-i comunicată personal, ci la domiciliul său din orașul Curtea de A; i-a fost încălcat dreptul la apărare, fiindu-i refuzată o elementară pregătire a apărării, convocarea la audiere fiind primită cu mai puțin de 48 de ore înainte de data și ora fixate pentru audiere, iar pârâta a refuzat stabilirea unei alte date; nu sunt prezentate prevederile din Regulamentul de ordine interioară care să constituie abatere disciplinară gravă și pentru care sancțiunea să fie desfacerea contractului individual de muncă; contrar prevederilor art. 268 alin.1 din Codul muncii coroborat cu art.1432(1) din Legea nr.31/1990, decizia atacată este dată și semnată de Directorul Magazinului, iar nu de persoana care are dreptul de a reprezenta legal pe angajator.
Totodată, contestatoarea a susținut că ecizia nr.2510/11.04.2008 este netemeinică întrucât constatarea faptelor a fost făcută prin referatul nr. 1148/15.03.2008 al lui, iar mai întâi, pe data de 14.03.2008, este începută cercetarea disciplinară și a fost suspendată; ulterior, la data de 15.03.2008 este redactat, înregistrat și adus la cunoștința conducerii referatul prin care a fost acuzată de săvârșirea anumitor fapte, iar celelalte rețineri din decizie sunt nefondate și nu justifică sancționarea sa disciplinară.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea contestației, întrucât contestatoarea a fost sancționată disciplinar cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă pentru încălcarea normelor de disciplina muncii în cadrul societății, constând în neîndeplinirea sarcinilor de serviciu și a celorlalte sarcini trasate de către directorul de magazin.
Pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul a avut în vedere referatul nr.1148/15.03.2008 al lui, șef departament produse de uz casnic în cadrul, prin care conducerea societății a fost sesizată cu privire la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, declarațiile scrise ale salariaților, manager raionul bricolaj - mobilă în cadrul departamentului -, manager raion auto - camping în cadrul departamentului - -, manager raion sport - jucării, manager raion menaj în cadrul departamentului - raportul final al comisiei de cercetare disciplinară;
Contestatoarea a săvârșit mai multe abateri disciplinare, fiecare dintre acestea fiind de natură să determine aplicarea unei sancțiuni, respectiv: nu a dat dovadă de un bun management al resurselor umane ale departamentului produse de uz casnic; lipsa de autoritate față de subordonați în sensul nerespectării de către aceștia a autorității șefului lor ierarhic superior, astfel încât în cadrul ședințelor de departament a ajuns să fie agresată verbal de aceștia, nereușind să-i controleze; lipsa organizării și transmiterii sarcinilor de serviciu către managerii de raion în cadrul raioanelor menaj din magazinele angajatorului, în calitatea sa de responsabilă fila menaj (grup produse menaj); nu a pregătit catalogul non-alimentar pentru 2 cărui dată limită era 18.02.2008; nu anticipa operațiunile din magazin, în vederea pregătirii acestora, motiv pentru care totul se făcea în ultimul moment; nu a pregătit negocierile cu furnizorii pentru produsele de menaj pentru anul 2008;
Decizia nr. 2510/11.04.2008 a fost adoptată în strictă conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității și ale Regulamentului intern, precum și cu prevederile legislației muncii, sancțiunea nefiind aplicată în mod subiectiv.
Angajatorul a respectat și condițiile formale cerute de lege pentru emiterea deciziei de sancționare, astfel cum acestea sunt impuse de art.268 din Codul muncii, inclusiv termenele legale în materie, fapt ce conduce la concluzia că decizia emisă de angajator este perfect legală;
Contestatoarea, legal convocată pentru efectuarea cercetării disciplinare, a refuzat să se prezinte la data la care a fost convocată de angajator, solicitând amânarea cercetării pentru ca avocatul acesteia să poată lua cunoștință de documentele interne ale angajatorului, cerere ce i-a fost încuviințată, însă aceasta a refuzat să se prezinte și la cea de-a doua convocare a angajatorului, fără a comunica angajatorului vreun motiv obiectiv în acest sens;
Pentru acordarea daunelor morale condiția esențială este aceea a întrunirii elementelor esențiale ale răspunderii civile delictuale, însă în cauza de față aceste elemente nu sunt întrunite cumulativ, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea delictuală a angajatorului.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1181/CM/03.11.2008, a dmis în parte contestația, a anulat decizia nr. 2510/11.04.2008 emisă de către intimată, numai în parte, în sensul că s-a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate, cu cea a sancțiunii prevăzută de art. 264 alin.1 lit. d) din Codul muncii, respectiv reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună.
A dispus reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior concedierii și a obligat pe intimată să plătească contestatoarei drepturile salariale majorate, indexate, actualizate de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă, drepturi ce vor fi reduse proporțional cu sancțiunea aplicată.
A respins cererea contestatoarei vizând acordarea daunelor morale și a obligat pe intimată la cheltuieli de judecată în cuantum de 2500 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, atât contestatoarea, cât și intimata
Prin decizia civilă nr. 258/R-CM/17.02.2009 Curtea de Apel Piteștia admis recursurile declarate și a casat sentința atacată trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
S-a reținut în esență că tribunalul a omis a analiza în ce constă nerespectarea de către contestatoare a obligațiilor sale în calitate de angajat, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.
Rejudecând cauza după casare, Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.848/CM/04.05.2009 a dmis în parte contestația formulată și a anulat decizia nr.2510/11.04.2008 emisă de intimata SC SA.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
S-a respinge cererea privind daunele morale.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că la data de 11.04.2008 intimata a emis Decizia nr.2510 (filele 7-10) prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei, începând cu data de 11.04.2008, în temeiul art.88 lit.e din Contractul colectiv de muncă, art.55 lit.c, art.61 lit.a și art.264 alin.1 lit.f din Codul muncii.
Referitor la faptul că decizia nu i-a fost comunicată personal se reține că acesta nu este un motiv de nulitate absolută față de prevederile art. 268 alin.4 din Codul muncii.
De asemenea, s-a susținut de către contestatoare că decizia nu este motivată în drept, în sensul că nu sunt indicate prevederile din Regulamentul de ordine interioară care, cumulat să precizeze că faptele de care este acuzată constituie abatere disciplinară gravă, iar sancțiunea pentru săvârșirea abaterii respective este desfacerea contractului individual de muncă.
Cu privire la această susținere, s-a reținut că decizia contestată cuprinde mențiunile privind prevederile din regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat (fila 9), așa cum prevăd dispozițiile art. 268 alin.2 lit.b din muncii. Dacă aceste dispoziții erau sau nu aplicabile, este o chestiune ce ține de temeinicia deciziei contestate, și nu de legalitatea ei.
Referitor la efectuarea cercetării disciplinare prealabile s-a reținut că, într-adevăr, convocarea în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile i-a fost înmânată contestatoarei la data de 07.04.2008, așa cum rezultă din confirmarea de primire depusă de intimată la dosarul cauzei (fila 32), audierea acesteia urmând să aibă loc la data de 10.04.2008.
În raport de prevederile art.75 alin.1.3 din Contractul colectiv de muncă și art.76 din Codul muncii, instanța a reținut că nerespectarea de către intimată a termenului de 5 zile prevăzut de dispozițiile art.75 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național atrage nulitatea absolută a cercetării disciplinare prealabile și pe cale de consecință nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al contestatoarei.
Pe fondul cauzei s-au avut în vedere mai multe abateri săvârșite de contestatoare: 1) până la data de 14.03.2008, nu a dus la îndeplinire instrucțiunile stabilite de șeful ierarhic superior în data de 05.02.2008, cu termen de realizare de o lună, care prevedeau luarea de masuri în vederea îmbunătățirii managementului echipei de subordonați; 2) nu a pregătit catalogul non-alimentar pentru 2 cărui dată limită era 18.02.2008; 3) nu a anticipat operațiunile din magazin, în vederea pregătirii acestora, motiv pentru care totul se făcea în ultimul moment; 4) nu a pregătit negocierile cu furnizorii pentru produsele de menaj pentru anul 2008, fiind încălcate astfel normele de disciplina muncii prevăzute de art.XVII paragraful 1 din Regulamentul intern, art.XXII paragraful 2 alin.(2) din Regulamentul intern, art.22 din contractul colectiv de muncă și art.23 lit.b) din contractul colectiv de muncă.
Cu privire la prima abatere, s-a constatat că nu a fost depus la dosarul cauzei niciun înscris din care să rezulte că reclamantei i-au fost date asemenea sarcini și care au fost acelea, precum și termenul de realizare al acestora. Singur, referatul întocmit de numitul, de departament - (filele 25-26), nu poate constitui o dovadă în sensul că acele sarcini i-au fost date efectiv contestatoarei.
De asemenea intimata nu a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei că nu ar fi fost pregătit de contestatoare catalogul non-alimentar pentru 2 cărui dată limită ar fi fost 18.02.2008, și negocierile cu furnizorii pentru produsele de menaj pentru anul 2008.
Din răspunsurile la interogatoriu ale contestatoarei (filele 92-93 și fila 97 verso), rezultă că aceasta și-a îndeplinit atribuțiile ce-i reveneau până la momentul suspendării contractului individual de muncă.
Din contractul individual de muncă, rezultă că într-adevăr aceasta a fost angajată în funcția de șef raion, iar în decizia de desfacere a contractului individual de muncă se menționează că aceasta ocupa funcția de șef adjunct de departament, fără a exista un înscris care să ateste că acesteia i s-a schimbat felul muncii, însă în contestația formulată aceasta recunoaște că deținea funcția de manager departament --în formare.
Cu privire la absența fișei postului ocupat de contestatoare s-a reținut că reclamanta nu a fost sancționată pentru încălcarea unor atribuții cuprinse în această fișă, ci a unor atribuții trasate de superiorul său.
Or, în lipsa acesteia instanța nu poate verifica care erau atribuțiile reale ale contestatoarei, dacă aceasta avea atribuțiile despre care intimata susține că nu și le-a îndeplinit corespunzător, și în plus nu se poate stabili dacă sarcinile date de conducere erau sau nu conforme cu atribuțiile sale de serviciu, așa cum erau stabilite potrivit fișei postului, indiferent dacă aceasta ocupa efectiv funcția de șef raion sau șef adjunct de departament.
În temeiul art.78 și art.269 alin.1 și 2 din muncii, instanța a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii și obligarea intimatei să-i plătească acesteia drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
În ceea ce privește cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata sumei de 60.000 lei, reprezentând daune morale, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât în cauza de față nu s-a făcut nicio dovadă cu privire la prejudiciului moral suferit, astfel că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale a angajatorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata SC t SA.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a constatat decizia de sancționare ca nulă, reținând că nu s-au respectat de către intimată prevederile Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2007-2010, potrivit cărora trebuia convocată la cercetarea disciplinară cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de efectuarea acesteia. Practica instanțelor, cât și literatura de specialitate sunt de acord însă că angajatorul are obligația de a emite convocarea cu 5 zile lucrătoare înainte pentru a se evita abuzul salariaților de a refuza primirea și a bloca procedura cercetării disciplinare prealabile.
Pe fondul cauzei intimata a demonstrat instanței de fond că au fost săvârșite de către contestatoare faptele menționate în decizia de desfacere a contractului de muncă.
Prin săvârșirea acestor fapte contestatoarea a încălcat dispozițiile cuprinse în fișa postului, regulamentul intern și Contractul colectiv de muncă, care prevăd obligația salariaților de a efectua întocmai și la timp sarcinile de serviciu care le revin cu maximă diligență și pricepere, precum și de a respecta instrucțiunile date de șefii ierarhic superiori și normele de disciplină a muncii.
Din răspunsurile la interogatorii ale contestatoarei a rezultat faptul că aceasta a avut cunoștință de sarcinile primite și menționate în decizie, însă a refuzat să le îndeplinească, motiv pentru care justificat a fost sancționată.
Față de motivele arătate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii contestației formulate.
În drept, recursul a fost motivat pe disp.art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de intimată este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs, privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile, se constată că, într-adevăr, potrivit art.75 alin.1-3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 "Sub sancțiunea nulității absolute nici o sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Pentru cercetarea abaterii disciplinare și propunerea sancțiunii, angajatorul constituie o comisie. Din comisie va face parte, fără drept de vot, în calitate de observator, și un reprezentant al organizației sindicale al cărui membru este salariatul cercetat.
Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte. Convocare va indica cel puțin motivul, data, ora și locul întrevederii."
Potrivit art.76 din Codul muncii "Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută".
Pe de altă parte, potrivit art.241 alin.1 lit.d din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară în cazul Contractului colectiv de muncă la nivel național.
Din cele arătate rezultă că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de dispozițiile art.75 alin.3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național atrage nulitatea absolută a cercetării disciplinare prealabile.
Pe de altă parte, potrivit art.267(1) din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură cu excepția celei prevăzute la art.264 alin.1 lit.a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, convocarea în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile i-a fost înmânată contestatoarei la data de 7 aprilie 2008, așa cum rezultă din confirmarea de primire depusă de intimată la dosarul cauzei, iar audierea acesteia urma să aibă loc la data de 10 aprilie 2008.
La data de 10 aprilie 2008, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat de Comisia de cercetare disciplinară, a fost transmisă prin fax o adresă din partea avocatului contestatoarei prin care solicită amânarea audierii acesteia pentru o dată ulterioară, întrucât nu a avut timp pentru primirea documentelor necesare.
Intimata a înaintat avocatului contestatoarei prin fax o comunicare, fixându-i un nou termen pentru desfășurarea cercetării disciplinare prealabile a doua zi, la data de 11 aprilie 2008.
Nici în această situație nu a fost îndeplinit termenul de 5 zile de la data primirii convocării pentru cercetarea prealabilă, situație în care contestatoarea nu s-a putut prezenta pentru a-și efectua apărările.
Cum Decizia nr.2510 de desfacere a contractului de muncă a fost emisă de intimată la data de 11 aprilie 2008 cu nerespectarea termenului de 5 zile lucrătoare pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, termen imperativ prevăzut de Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, în mod corect instanța de fond a reținut că această cercetare disciplinară nu s-a efectuat, ceea ce atrage nulitatea deciziei emise de intimată.
Avându-se în vedere că decizia de desfacere a contractului este nulă, nu se mai impune reanalizarea fondului cauzei și a motivelor invocate în acest cadru, sentința instanței de fond fiind astfel legală și temeinică, iar recursul declarat împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata ROMÂNIA. împotriva sentinței civile nr.848/CM din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat,-,.3,.A,.27, sector 2,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
EM/ 4 ex./04.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1504/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 268/2010. Curtea de... → |
|---|
