Contestație decizie de concediere. Decizia 1818/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1818/R-CM
Ședința publică din 27 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de intimata SC MUNTENIA SA Pitești, Muntenia nr.1, județul A, împotriva sentinței civile nr.1054/CM din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 20 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2009, contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr.38/30.01.2009 emisă de intimata " MUNTENIA", reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea societății intimate la plata despăgubirilor corespunzătoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat de către contestatoare că decizia prin care a fost concediată a fost emisă cu rea-credință și fără să existe o bază legală, societatea neavând niciodată probleme financiare, așa cum se susține în decizie. Nu a existat din partea angajatorului o propunere pentru un alt loc de muncă. Mai mult, a fost concediat și soțul său, acesta fiind salariatul aceleiași societăți.
La data de 28.05.2009, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, invocând în primul rând excepția tardivității formulării, susținând că aceasta a fost promovată la data de 09.03.2009, iar data comunicării deciziei a fost 03.02.2009, fiind depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației pentru următoarele considerente:
- rin p. decizia nr.38/30.01.2009 s-a dispus încetarea contractului individual de munca al contestatoarei, în temeiul art.65 alin.1 si 2 din Codul muncii;
- motivul concedierii a fost acela al desființării postului ocupat de salariată, respectiv a postului de barman, ca urmare a dificultăților economico-financiare cu care se confruntă societatea și a necesitații privind reducerea cheltuielilor de personal, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.52/26.01.2009;
- conform acestei hotărâri au fost desființate opt posturi specifice activității de alimentație publică din cadrul Restaurantului Internațional și concediat personalul aferent cu data de 01.02.2009, iar realizarea evenimentelor deja contractate din restaurant se va face cu personalul calificat din cadrul restaurantului Muntenia;
- upă cum rezultă din conținutul aceleiași hotărâri nu au fost desființate numai posturile contestatoarei și al soțului său, ci au fost desființate opt posturi specifice activității de alimentație publică din cadrul Restaurantului Internațional;
- desființarea posturilor este efectivă și serioasă, ea impunându-se din necesități evidente privind îmbunătățirea activității prin restructurarea sectorului și nu disimulează realitatea;
- desființarea locului de muncă are la bază o cauză serioasă, întrucât dificultățile economice sunt grave, iar investițiile și reorganizarea activității sunt necesare în scopul eficientizării activității, îmbunătățirii condițiilor de la locul de muncă si creșterii profitului;
- în conținutul art.3 al deciziei nr.37/30.01.2009 este prevăzut faptul că în conformitate cu prevederile art.79 alin.4 din încheiat la nivel de societate pe anii 2008-2010, salariatul avea dreptul la un preaviz care nu a fost acordat, întrucât acestuia i-a fost plătită o indemnizație egală cu salariul de bază pe o lună avut la data desfacerii contractului individual de munca;
- valoarea indemnizației de concediere care a fost plătită salariatului cu respectarea prevederilor art.79 alin.4 și 5 din a fost de 2.040 lei.
- instanța nu are competența de a analiza oportunitatea deciziei în sine sau politica de personal a societății, dar poate verifica dacă angajatorul a acționat în mod rezonabil și reducerea numărului de posturi este singura soluție.
La același termen de judecată, 28.05.2009, intimata a formulat și cerere reconvențională, solicitând obligarea contestatoarei la restituirea sumei de 1.620 lei, aceasta reprezentând valoarea indemnizației de concediere ce i-a fost plătită potrivit dispozițiilor art.79 alin.4 și 5 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.1054/CM din 22 iunie 2009, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a admis contestația și a anulat decizia nr.38/30.01.2009 emisă de intimată, cu consecința reintegrării contestatoarei pe postul avut anterior concedierii.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei drepturile salariale actualizate, indexate și majorate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
Prin aceeași sentință a fost admisă cererea reconvențională formulată de intimată și obligată contestatoarea să restituie acesteia suma de 1.620 lei, reprezentând indemnizația de concediere.
Intimata a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatoarea a devenit angajatul intimatei din data de 28.09.1972, în meseria de ospătar, după cum reiese din mențiunile din carnetul de muncă al acesteia.
Prin decizia nr.38/30.01.2009 emisă de intimată s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale contestatoarei, potrivit art.65 alin.1 și 2 din Codul muncii.
Potrivit art.65 alin.2 din Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, nemaifiind regăsit în organigrama acestuia.
Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, fiind independentă de buna sau reaua credință a angajatorului.
Astfel, instanța a analizat organigramele societăți intimate înainte și după emiterea deciziei de concediere a contestatoarei. Potrivit organigramei aprobată de Consiliul de Administrație la data de 24.11.2008, la Restaurantul Internațional exista un total de 12 posturi, din care 1 post de conducere și 11 de execuție. Posturile de execuție vizau următoarele funcții: șef sală restaurant, barman, bucătar, ospătar, solist vocal și muncitor necalificat.
În organigrama aprobată de Consiliul de Administrație la data de 30.01.2009, la Restaurantul Internațional mai existau doar două posturi, dintre care una de conducere și una de execuție. În ceea ce privește postul de execuție, acesta vizează numai funcția de administrator, aceasta fiind nou creată față de organigrama precedentă, nefiind regăsită nicio altă funcție specifică pentru un restaurant. Mai mult, se menține funcția de director al unui restaurant în condițiile în care acesta nu mai are nici un fel de subordonat, cu excepția unui administrator.
Cu toate că, scriptic, toate posturile de execuție au fost desființate, s-a făcut dovada de către contestatoare că intimata are contractate organizarea de evenimente. S-a invocat de către angajator că, potrivit Hotărârii nr.52/26.01.2009, realizarea serviciilor contractate s-ar face cu personal calificat din cadrul Restaurantului Muntenia. Aceasta ar presupune, practic, aducerea unui alt personal dintr-o altă unitate cu același specific (alimentație publică) și cu aceleași angajamente pentru organizarea de evenimente.
Tribunalul a apreciat, date fiind argumentele expuse, că desființarea postului contestatoarei nu a fost una reală și serioasă. Mai mult, angajatorul a dispus concedierea, chiar dacă pentru motive neimputabile lor, atât contestatoarei cât și soțului acesteia, angajat la rândul său al aceleiași societăți intimate.
Pentru aceste considerente, în baza art.78 alin.1 din Codul munciis -a dispus anularea deciziei contestate, iar potrivit alin.2 al aceluiași text legal, reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior concedierii și obligarea intimatei să-i plătească acesteia drepturile salariale actualizate, indexate și majorate și celelalte drepturi de care ar fi beneficia, de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
Cererea reconvențională formulată de intimată a fost admisă cu motivarea că, potrivit art.5 din decizia nr.38/30.01.2009, angajatorul a plătit contestatoarei suma de 1.620 lei cu titlu de indemnizație de concediere. Întrucât prin prezenta hotărâre se dispune reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior, se impune ca aceasta să restituie suma încasată, altfel ajungându-se la o îmbogățire fără justă cauză.
Împotriva sentinței civile nr.1054/CM/22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, intimata " MUNTENIA" care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- greșit instanța de fond a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art.74 alin.1 lit.d raportat la art.64 din Codul muncii, deși decizia de concediere a fost emisă cu respectarea disp. art.65 alin.1 și 2 Codul muncii și disp. art.79 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2008-2010;
Conform art.64 alin.2 Codul muncii angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina muncii pentru motivele prevăzute la art.61 lit.c și d, precum și în cazul în care contractul a încetat de drept în temeiul art.56 lit.f Codul muncii, această situație nefiind prevăzută și pentru art.65 alin.1 și 2 din Codul muncii.
Arată în continuare intimata că au fost îndeplinite toate condițiile legale atunci când s-a luat măsura emiterii deciziei de concediere individuală, iar societatea a luat în considerare reorganizarea întregii societăți, nu numai a unei subunități.
Instanța a încălcat și principiul adevărului - art.129 alin.5 Cod procedură civilă -, prin aceea că nu a solicitat înscrisuri pentru clarificarea situației de fapt, dar nu a luat în considerare nici pe cele existente în dosar.
De asemenea, a fost încălcat și principiul rolului activ al judecătorului, întrucât instanța avea obligația de a ordona, din oficiu, probele pe care le considera necesare și de a pune în dezbaterea părților orice împrejurare de fapt sau de drept care ar putea conduce la dezlegarea cauzei, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare - art.129 alin.4 Cod procedură civilă.
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, intimata arată că instanța de fond a dat o motivare străină de natura pricinii, după care precizează că a dovedit că s-a aprobat o nouă organigramă, că se confruntă cu greutăți financiare, iar desființarea locului de muncă a fost efectivă, având cauze reale și serioase.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce preced:
Astfel, așa cum bine a reținut și instanța de fond, măsura concedierii contestatorului dispusă prin decizia ce face obiectul prezentei cauze este lovită de nulitate absolută.
Potrivit dispozițiilor art.74 alin.(1) lit.d din Codul muncii, "decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să cuprindă în mod obligatoriu lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art.64."
Art.64 Codul muncii, la care se face trimitere, reglementează propunerea unor alte locuri de muncă, în situația în care concedierea se dispune pentru inaptitudine fizică sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat pentru necorespundere profesională (art.61 lit.c și d), precum și în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate (art.56 lit.f).
Atunci când angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante, el are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale și/sau, după caz, capacității de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.
Art.64 din Codul muncii nu are deci în vedere situația concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului (desființarea locului de muncă - fie că este vorba de o concediere individuală sau de una colectivă), ceea ce nu înseamnă însă că într-o atare situație angajatorul nu are obligația propunerii altor locuri de muncă vacante sau de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă.
O asemenea soluție ar fi ilogică și contrară dispozițiilor legislației muncii.
Nu este posibil, ca în cazul concedierii pentru inaptitudine fizică și/sau psihică, ori necorespundere profesională să se ofere un alt loc de muncă ori, după caz, să se intervină la agenția pentru ocuparea forței de muncă, iar pentru desființarea locului de muncă, motiv care nu ține de persoana salariatului, să nu se procedeze la fel.
Oricum, dispozițiile Codului muncii se completează cu cele ale Legii nr.76/2002 privind asigurările de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
Conform art.79 din acest act normativ, în cazul unor restructurări care pot conduce la modificări substanțiale ale numărului și structurii profesionale a personalului, angajatorii au obligația de a înștiința agențiile pentru ocuparea forței de muncă în vederea adoptării unor măsuri pentru combaterea șomajului și pentru prevenirea efectelor sociale negative ale acestor disponibilizări.
Atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară, s-a apreciat că în pofida formulării limitative a art.64 alin.1 și 2, dispozițiile sale trebuie aplicate și în situațiile vizate de art.65 alin.1, întrucât relațiile de muncă se bazează și pe principiul bunei-credințe și a garantării dreptului la protecție împotriva șomajului, cât și pe principiul nediscriminării în raporturile de muncă.
În consecință, la emiterea deciziei nr.38/30.01.2009 au fost încălcate dispozițiile art.74 alin.1 lit.d raportat la art.64 din Codul muncii.
Cum potrivit dispozițiilor art.76 din Codul muncii "concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută", nu se mai impune a fi analizate celelalte critici formulate în recurs, care vizează netemeinicia sentinței.
De altfel, și din acest punct de vedere hotărârea instanței de fond este legală, întrucât, cu probele administrate nu s-a făcut dovada reducerii efective a postului ocupat de către contestatoare, iar la baza măsurii concedierii nu a stat o reorganizare și o restrângere reală impusă de nevoile societății.
Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, în speță nefiind aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, iar sentința atacată cuprinde motivele de fapt și de drept reținute de tribunal și acestea nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, în litigiu neoperând prevederile art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă.
Pentru toate aceste motive, în baza art.291 Codul muncii raportat la art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de intimata " MUNTENIA" împotriva sentinței civile nr.1054/CM din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata " MUNTENIA", cu sediul în Pitești, Muntenia nr.1, județul A, împotriva sentinței civile nr.1054/CM din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, intimată-contestatoare fiind, domiciliată în Pitești, B-dul -, -b,.E,.1, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
,
Red.
Tehnored.
Ex.4/08.12.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 70/2010. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 68/2008. Curtea de... → |
|---|
