Contestație decizie de concediere. Decizia 1896/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8492/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1896/
Ședința publică de la 25 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaROMÂNIA SRLîmpotriva sentinței civile nr.6220 din data de 09.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24590/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentaROMÂNIA SRL,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 19.03.2009 depusă la dosar-fila 22 și intimatul,personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 16.03.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimat către reprezentantul legal al recurentei.
Recurenta ROMÂNIA SRL, prin avocat, având cuvântul, arată că a solicitat cauza la amânare în vederea acordării unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării formulate de către intimat.
Curtea, după deliberare, față de data depunerii la dosar a întâmpinării de către intimatul în cauză - 16.03.2009, apreciază că recurenta avut timp suficient de a lua cunoștință de conținutul acesteia, sens în care, dispune lăsarea pricinii la ordine.
La reluarea pricinii, respectiv la ordine, se prezintă recurentaROMÂNIA SRL, prin avocat și intimatul, personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 20.03.2009 depusă la dosar-fila 23.
Recurenta ROMÂNIA SRL, prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia depune la dosar adresa nr.711 din 21.11.2008 ce emană de la Clinica Medicală "", ca urmare a solicitărilor societății recurente, duplicatul acesteia fiind comunicat intimatului prin avocat.
Totodată, recurenta prin avocat, mai depune la dosar o rectificare a motivelor de recurs deduse judecății, cu privire la numărul hotărârii criticate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 pr.civ. încuviințează pentru recurentă proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acestei probe la termenul de azi.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită lăsarea cauzei la a treia strigare pentru a lua cunoștință de conținutul adresei depuse la termenul de azi de către societatea recurentă.
Curtea, dispune lăsarea pricinii la a treia strigare.
La a treia strigare a cauzei, părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta ROMÂNIA SRL, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că intimatul în cauză, a fost angajatul societății și în decursul acestei colaborări, s-au ivit o serie de conflicte ca urmare a tulburărilor comportamentale ale acestuia, astfel încât, societatea la data de 19.05.2008, a înțeles să dispună efectuarea unui raport de expertiză medicală, dată la care Centrul Medical "" a emis o fișă medicală din care rezultă că intimatul poate să își desfășoare activitatea, însă, s-a făcut o mențiune în sensul că acesta suferă de tulburări neuropsihice.
Față de această împrejurare, s-a formulat prezenta cerere și la prima zi de înfățișare la instanța de fond, când intimatul prezent nu a vrut să ia cunoștință de întâmpinarea formulată de către societate, s-a solicitat emiterea unei adrese către centrul medical pentru a se face o detaliere a acestor tulburări de care intimatul suferă, dat fiind faptul că centrul medical nu a dorit să răspundă societății în ce constau aceste tulburări.
Având în vedere această situație, solicită a se observa că decizia emisă de societate este temeinică și legală, întrucât recurenta a respectat toate dispozițiile legale, iar instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a dispus anularea acestei decizii.
Mai mult decât atât, arată că intimatul în cauză, a fost reintegrat în postul de analist și în continuare acesta prezintă aceleași tulburări în raporturile de muncă.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul constatării temeiniciei și legalității deciziei emise de către societatea recurentă.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, arată că primul element vizează temeiul de drept ce se impune a fi menționat de către societate, respectiv, dispozițiile art.304 pct.8 pr.civ. și față de această împrejurare, solicită a se observa că în cauză nu sunt aplicabile prevederile acestui articol, deoarece nu se poate pune problema că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a interpretat greșit actul dedus judecății sau a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În raport de această situație, consideră că instanța de fond a dat o hotărâre legală și temeinică în raport de materialul probator administrat în cauză și în baza fișei întocmite de mediul specialist în medicina muncii care a considerat că intimatul în cauză este de muncă.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că, în cauză, nu este vorba de tulburări psihice; în realitate, problema societății este aceea că intimatul este de muncă și prin înscrisul depus la termenul de azi ce emană de la Clinica Medicală "" se poate constata clar că intimatul este să își desfășoare activitatea, nefiind făcută nici o mențiune cu privire la suprasolicitările acestuia.
Așa fiind, potrivit dispozițiilor art.61 lit."c" din Codul Muncii, inaptitudinea salariatului trebuie să fie de natură să nu îi permită acestuia desfășurarea activității. În plus, trebuie avut în vedere faptul că intimatul este un specialist în informatică iar societatea recurentă dorește să se dispenseze de acesta, dată fiind implicarea sa în toate activitățile societății.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
Recurenta ROMÂNIA SRL, prin avocat, având cuvântul în replică, solicită a se observa că avocatul ales al intimatului a recunoscut că acesta a înțeles să intre în problemele interne ale societății; solicită a se avea în vedere și mențiunile din fișa de aptitudini.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul în replică, solicită a se observa că angajatorului nu îi sunt necesare alte detalii, care să fie trecute în fișa de aptitudini, ci trebuie să cunoască numai dacă salariatul acesteia este sau nu de muncă.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6220 din data de 09.10.2008, pronunțată în dosarul nr.24590/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata România; a dispus anularea deciziei nr. HR 764/30.05.2008 și reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă; a obligat intimata la plata despăgubirilor bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat, de la data încetării contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă; a respins cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale, ca neîntemeiată; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Contestatorul a fost salariatul societății intimate, în funcția de analist, iar prin decizia nr. HR 764/30.05.2008, emisă de intimată, s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă, începând cu data de 30.06.2008, în baza art. 61 lit. c) din Codul Muncii, cu respectarea termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare.
În motivarea deciziei, s-a reținut că salariatul a manifestat în mod constant o atitudine de insubordonare și de contestare a deciziilor conducătorilor ierarhici, dovedindu-se incapabil de a se supune regulilor unei organizații. Faptele recente ale contestatorului au făcut obiectul unei proceduri de cercetare disciplinară, care, prin prisma suspiciunilor cu privire la existența problemelor psihice ale salariatului, determinate de comportamentul acestuia, s-au soldat doar cu emiterea unui avertisment. În cadrul procedurilor de evaluare medicală anuală de medicina muncii, salariatul a participat la o evaluare psihologică și la una psihiatrică, recomandarea medicilor fiind aceea de evitare a suprasolicitărilor neuropsihice.
Față de aceste împrejurări și întrucât postul de analist este caracterizat de un înalt nivel de suprasolicitare neuropsihică, angajatorul a considerat că sănătatea salariatului ar fi fost prejudiciată în mod radical și ireversibil de continuarea activității pe postul respectiv și, cum nu au fost identificate locuri de muncă vacante care să corespundă capacității stabilite de medicul de medicină a muncii, s-a solicitat sprijinul Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă și s-a dispus concedierea salariatului.
În raport de dispozițiile art. 61 lit. c) din Codul Muncii, Tribunalul a reținut că inaptitudinea fizică/psihică constituie motiv de concediere pentru motive ce țin de persoana salariatului numai dacă nu îi permite acestuia îndeplinirea atribuțiilor corespunzătoare locului de muncă ocupat. În plus, legea stabilește că această inaptitudine trebuie constatată prin decizia organelor competente de expertiză medicală.
Or, în cauză, singurul act medical pe care s-a sprijinit decizia de concediere a fost fișa de aptitudini nr. 334/21.04.2008, eliberată de Bucharest Medical, din care rezultă că, la data de 19.05.2008, salariatul a fost considerat din punct de vedere medical, fiindu-i recomandat doar să evite suprasolicitarea neuropsihică.
A mai stabilit prima instanță că decizia de concediere este nelegală, întrucât concluzia medicului de medicina muncii în sensul că salariatul este din punct de vedere fizic și psihic pentru locul de muncă ocupat nu constituie motiv valabil pentru încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 61 lit. c) din Codul Muncii, cu atât mai mult cu cât un astfel de aviz nu reprezintă o decizie a organelor competente de expertiză medicală.
Fiind vorba de o inaptitudine fizică și/sau psihică a salariatului este exclusă culpa acestuia, cu toate că, ignorând această realitate, angajatorul face vorbire în cuprinsul deciziei de concediere de atitudinea de insubordonare a contestatorului și de incapacitatea sa de a se supune regulilor unei organizații, aspecte care țin de un comportament culpabil, ce poate constituie temei al unei eventuale sancțiuni disciplinare.
Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 și 78 din Codul Muncii.
A mai reținut prima instanță că, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului, în temeiul art. 269 din Codul Muncii, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite a angajatorului, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția. În cauză, însă, chiar dacă s-a făcut dovada calității de salariat și a faptei ilicite constând în concedierea nelegală și netemeinică, nu a fost probată existența celorlalte condiții.
Mai mult decât atât, s-a apreciat că, prin repunerea în situația anterioară, contestatorul va primi o satisfacție echitabilă, prin reintegrarea în postul deținut anterior și plata unor despăgubiri egale cu drepturile de care ar fi beneficiat dacă nu era concediat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, pârâta România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, aceasta a arătat, în esență, următoarele:
Intimatul reclamant a manifestat în mod constant o atitudine de insubordonare (constând în încălcarea evidentă și recunoscută a ordinelor, respectiv trimiterea de documente cu soluții tehnice direct către client, deși i se interzisese în mod expres și categoric să facă acest lucru) și de contestare a deciziilor conducătorilor ierarhici.
Faptele de indisciplină au făcut obiectul unei proceduri de cercetare disciplinară, la finalul căreia bănuielile cu privire la starea psihică a salariatului au îndreptățit societatea să considere că, deși faptele de indisciplină săvârșite, analizate pur obiectiv, sunt de natură să justifice concedierea salariatului, este posibil ca aceste fapte să fie consecința unor probleme de ordin psihic ale acestuia. O atare situație, a susținut recurenta, a fost interpretată în favoarea intimatului, la acel moment aplicându-se sancțiunea avertisment scris.
Totodată, angajatorul a solicitat salariatului să se prezinte la evaluarea anuală de medicina muncii, recomandarea medicilor din data de 19.05.2008 fiind una de evitare a suprasolicitării neuropsihice. Prin urmare, având în vedere și specificul postului ocupat de intimat, recurenta a procedat la încetarea contractului de muncă din motive medicale.
A mai susținut recurenta că atitudinea conflictuală și irațională a salariatului s-a manifestat inclusiv în fața comisiei de cercetare disciplinară, iar buna-credință a România rezultă mai ales din faptul că salariatul nu a concediat disciplinar, cum s-ar fi impus în baza actelor de indisciplină săvârșite de acesta, ci a fost sancționat numai cu avertisment, prin prisma suspiciunilor cu privire la problemele psihice, care i-ar fi redus/afectat discernământul.
În plus, angajatorul a îndeplinit toate procedurile prevăzute de lege, acordând salariatului toate drepturile la încetarea contractului individual de muncă.
Recurenta a mai arătat că și-a îndeplinit obligația de a efectua expertiza medicală, iar din fișa de aptitudini eliberată de Clinica în data de 19.05.2008 rezultă că salariatul prezintă simptome neuropsihice de natură să-i afecteze capacitatea de desfășurare a activităților specifice postului pe care îl ocupa, acela de analist.
Prin urmare, decizia de concediere se bazează pe o expertiză medicală, respectiv pe expertizele medicale efectuate de Centrul Medical în contextul examenului de medicina muncii anual la care a fost supus intimatul reclamant. În ce privește rezultatul expertizării psihologice, acesta nu este de inaptitudine, dar nici textul de lege nu prevede o inaptitudine de muncă absolută pentru a exista motiv de concediere, ci are în vedere numai o incapacitate relativă, care se apreciază in concreto, între altele în raport de postul ocupat de salariat, de obiectul de activitate al angajatorului, de atribuțiile concrete ale postului, de exigențele concrete ale mediului de lucru sau de orice alte aspecte care caracterizează un raport de muncă specific.
A mai arătat recurenta că a încercat să obțină de la Centrul Medical raportul complet rezultat în urma expertizei și nu doar fișa de aptitudini, care oferă mult prea puține detalii medicale cu privire la desfășurarea expertizei, și la rezultatul acesteia, însă, cu toate eforturile depuse, Centrul Medical nu a eliberat acest raport, motivat de faptul că informațiile sunt confidențiale.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse la dosar corespondența nr. HR-1224/12.11.2008 adresată de România și răspunsul la această adresă, înregistrat cu nr. 711/21.11.2008.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că acesta nu este incident în cauză și, în plus, recurenta nu a indicat în motivarea căii de atac care este actul dedus judecății denaturat de către instanța de fond și nici în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic dedus judecății. În plus, se reține că textul legal evocat nu își găsește aplicarea în cazul în care se apreciază că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor.
În mod corect prima instanță a reținut că angajatorul a dispus concedierea salariatului în temeiul art. 61 lit. c) din Codul Muncii, astfel încât susținerile recurentei privind săvârșirea în mod repetat a unor abateri disciplinare de către intimatul contestator este lipsită de relevanță. Fiind vorba de o inaptitudine fizică și/sau psihică, este exclusă culpa salariatului în luarea măsurii concedierii.
De asemenea, pentru verificarea legalității și temeiniciei deciziei de concediere este lipsită de semnificație și buna-credință sau reaua- credință a angajatorului. Atitudinea psihică a recurentei a fost analizată de prima instanță prin prisma celui de al treilea petit, concluzia fiind în sensul că, în cauză, nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor răspunderii patrimoniale a angajatorului, între elementele care lipsesc fiind și vinovăția.
Curtea constată că instanța de fond a interpretat corect materialul probator administrat în cauză și a dat o justă interpretare și aplicare dispozițiilor legale incidente, care au fost corect identificate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 76 din Codul Muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, iar în conformitate cu prevederile art. 77 din același Cod, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de faptsau de dreptdecât cele precizate în decizia de concediere.
Prin urmare, în mod just prima instanță a analizat legalitatea concedierii prin prisma dispozițiilor art. 61 lit. c) din Codul Muncii, indicate de angajator ca temei de drept al concedierii în chiar cuprinsul deciziei de concediere cu nr. HR 764/30.05.2008.
Potrivit textului legal evocat, angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care, prin decizia organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, ce nu îi permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Așadar, inaptitudinea trebuie stabilită de organele competente de expertiză medicală, prin decizie, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Or, în cauză, intimatul contestator nu a fost supus unei asemenea expertize, ale cărei concluzii să se concretizeze într-o decizie, iar fișa de aptitudini nr. 334/21.04.2008, eliberată de Bucharest Medical nu poate înlocui expertiza cerută de lege.
Mai mult decât atât, din cuprinsul menționatei fișe de aptitudini,semnată de medicul de medicina muncii,în care se menționează atât profesia/funcția, cât și locul de muncă al intimatului, rezultă că intimatul este de muncă. Recomandările formulate de medic, în sensul evitării suprasolicitărilor neuropsihice nu sunt de natură a modifica avizul medical - " " - și nu justifică "bănuiala angajatorului cu privire la existența unor probleme psihice ale salariatului".
Curtea constată că aprecierea capacității de muncă a salariatului nu s-a făcut în mod generic, absolut, astfel cum susține recurenta, ci in concreto, prin raportare la locul de muncă ocupat.
În conformitate cu dispozițiilor art. 61 lit. c) din Codul Muncii, inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului de a îndeplini atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat nu poate fi apreciată de angajator, care să decidă că postul ocupat este caracterizat de un nivel de stres ce nu poate fi suportat de salariat și care este de natură să îi afecteze grav sănătatea, atâta timp cât o astfel de concluzie nu rezultă dintr-o decizie a organelor competente de expertiză medicală și nici chiar din înscrisul în care sunt consemnate constatările și observațiile medicului de medicina muncii care a efectuat controlul medical periodic.
Cum din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că menținerea salariatului pe postul ocupat este contraindicată medical, iar din înscrisul nou depus în recurs nu se desprinde o altă concluzie, Curtea reține că prima instanță în mod corect a constatat nelegalitatea și netemeinicia deciziei de concediere.
În ce privește drepturile de care intimatul a beneficiat potrivit deciziei de concediere, cu respectarea legislației în vigoare, se reține că acestea nu au făcut obiectul vreunei contestări.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea ca obliga recurenta căzută în pretenții să plătească intimatului suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului, conform chitanțelor nr. 18/20.03.2009 și 17/26.02.2009 (filele 31 și 32 din dosarul instanței de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentaRomâniaîmpotriva sentinței civile nr.6220 din data de 09.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24590/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul .
Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Judecător
- - - - - -
GREFIER
Red./tehnored.
2.ex./23.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 1171/2008. Curtea de Apel... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2137/2009. Curtea... → |
|---|
