Contestație decizie de concediere. Decizia 197/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 197
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
Primarul orasului și Serviciul Public de Asistenta Sociala și Protectia Copilului N împotriva sentinței civile nr. 2658 din 19 XI 2009 Tribunalului Vaslui, intimat fiind .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentul Primarul orașului și avocat pentru intimat, lipsă fiind reprezentantul recurentului Serviciul Public de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Cons.jr. depune la dosar împuternicire avocațială a d-nei avocat - pentru a face dovada calității de reprezentant al recurentului Serviciul Public de Asistenta Sociala și Protectia Copilului N de a redacta si depune cererea de recurs. Precizează că are împuternicire de reprezentare doar pentru recurentul Primarul or.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului respinge excepția tardivității recursului invocată de prin întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Reprezentantul recurentului Primarul or. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Precizează că datorită crizei economice pe care unitatea administrativ teritorială o traversează din anul 2008, prin C:L: nr.8/30.06.2008 s-au desființat un număr de 6 posturi din organigrama Serviciului Public de Asistenta Sociala și Protectia Copilului
Astfel in baza acestei hotărâri, Primarul a emis dispoziția de încetare a contractului de muncă pentru cei 6 salariați, printre care si.
Susține că singura culpă a Primarului este că, din neștiință a semnat această dispoziție.
Instanța de fond a constatat nulitatea absolută dispoziției deoarece aceasta trebuia semnată de șeful Serviciului Public de Asistenta Sociala și Protectia Copilului
Apărătorul recurentului precizează că postul a fost desființat din motive neimputabile Primarului, fiind imposibila la acest moment reintegrarea intimatului pe postul deținut anterior emiterii dispoziției întrucât acesta a fost desființat din anul 2008.
Avocat pentru intimat solicită respingerea recursului ca nefondat.
Susține că intimatul contestatorul era subordonat ierarhic șefului Serviciului Public de Asistenta Sociala și Protectia Copilului, care potrivit prevederilor HG158/2003, are dreptul de încadrare sau concedierea personalului contractual. Intimatul nu era funcționar public motiv pentru care instanța de fond în mod corect a anulat dispoziția de încetare a contractului colectiv de muncă aceasta fiind semnată în mod nelegal de către Primar.
În concret, măsura desfacerii contractului individual de muncă al contestatorului putea fi dispusă doar de către șeful Serviciului Public de Asistenta Sociala și Protectia Copilului
Ca efect al nulității absolute a dispoziției atacate, instanța în mod legal a dispus reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior.
Față de celelalte motive invocate de recurentul Serviciului Public de Asistenta Sociala și Protectia Copilului N,apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr-, a contestat dispoziția 4065 emisă de Primarul orașului la data de 24.11.2008, solicitând reîncadrarea pe postul ocupat anterior și obligarea la plata drepturilor salariale de la data concedierii și până la data reîncadrării efective.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că această dispoziție este nulă absolut întrucât a fost emisă cu încălcarea prevederilor articolului 76 din Codul Muncii nefiind inserate elementele prevăzute de articolul 74 din Codul Muncii și nici nu a fost respectată procedura prealabilă prevăzută de articolul 64 din Codul Muncii.
Se mai arată că persoana care a semnat dispoziția, anume primarul, nu era îndrituită legal a dispune măsura concedierii, această persoană fiind șeful Serviciului public de asistență socială. La data emiterii deciziei, primarul nici nu era validat în funcție în urma câștigării alegerilor.
În drept,au fost invocate prevederile articolelor 64, 65 alineatul 2, articolul 70, 74, 76,78 din Codul Muncii.
Pârâtul Primarul orașului a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată. Se arată că serviciul în care desfășura activitatea reclamantul a fost reorganizat, desființându-se șase funcții contractuale, prin care și cea deținută de către contestator. Se mai arată că, nefiind cazul unei concedieri colective, nu exista obligație menționării în decizia de desfacere a contractului individual de muncă a elementelor prevăzute de articolul 74 din Codul Muncii. Primarul era în funcție întrucât a fost reales și legea nu prevede suspendarea atribuțiilor vechiului primar până la validarea noului primar.
Părțile au depus înscrisuri, în copie, contestatorul solicitând și proba cu interogatoriul.
Prin sentința civilă nr. 2658 din 19.11.2009, Tribunalul Vasluia admis excepția nulității absolute invocate de către contestator.
A admis contestația formulată de către în contradictoriu cu Primarul Orașului și Serviciul Public de asistență socială și protecția copilului.
A anulat Dispoziția 4065/24.11.2008 emisă de Primarul Orașului și a dispus reintegrarea reclamantului pe postul ocupat anterior.
A obligat Serviciul Public de asistență socială și protecția copilului a achita reclamantului salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul începând cu data de 19.11.2008 și până la data reintegrării efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul contestator a fost angajat prin transfer în anul 1994, când s-a înființat Serviciul public de asistență socială din cadrul Consiliului local, ocupând funcția de Administrator al Cantinei de ajutor social(fila 48).
Prin Hotărârea nr. 8/30 iunie 2008 Consiliului local (fila 20) s-a dispus reorganizarea Serviciului public de asistență socială prin desființarea a șase funcții contractuale. În urma acestei dispoziții, Primarul orașului a emis Dispoziția 4065/24 iunie 2008(fila 22) prin care a fost desfăcut contractul individual de muncă al reclamantului.
În conformitate cu prevederile articolului 137 din Codul d e procedură civilă, instanța va analiza prioritar excepția nulității absolute a Dispoziției 4065/24 iunie 2008, raportat la motivele de nulitate invocate de către reclamant.
Instanța observă că reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă ca urmare a reorganizării activității și nu ca urmare a unei concedieri colective, astfel încât nu erau necesare mențiunile prevăzute de articolul 74 din Codul muncii.
Referitor la persona îndrituită a dispune desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului contestator, instanța constată că Primarul orașului nu era persona în drept a dispune desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, salariat în cadrul unui serviciu public aflat în subordinea Consiliului local, decizia contestată fiind nelegală sub acest aspect.
Astfel, potrivit prevederilor art. 63 al.5 lit.e din Legea nr. 215 din 2001 privind administrația publică locală, primarul numește, sancționează si dispune suspendarea, modificarea, încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condițiile legii, doar pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al primarului, precum si pentru conducătorii instituțiilor publice si serviciilor publice de interes local.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 1 si 7 di HG nr. 15/2003 privind înființarea Serviciului Public de Asistență Socială, acest serviciu are personalitate juridică și funcționează în subordinea Consiliului local, iar încadrarea si concedierea personalului contractual din cadrul acestui serviciu se realizează de către șeful acestui serviciu, în condițiile legii.
Raportat la prevederile legale mai sus arătate, întrucât primarul este în drept a dispune încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu doar în cazul salariaților care fac parte din cadrul aparatului de specialitate al primarului si în cazul șefilor serviciilor publice, nu și în cazul salariaților care fac parte din cadrul serviciilor publice aflate în subordinea consiliului local cum e cazul de față - contestatorul fiind salariat în cadrul Serviciului Public de Asistență Socială aflat în subordinea Consiliului local, instanța retine că dispoziția nr. 4065/24.11.2008 prin care i s-a desfăcut contestatorului contractul individual de muncă este emisă de către o persoană neîndreptățită a lua o asemenea măsurii.
În concret, măsura desfacerii contractului individual de muncă al contestatorului putea fi dispusă doar de către șeful Serviciului Public de Asistență Socială.
Prin urmare, instața va admite excepția invocată întrucât măsura concedierii a fost dispusă de o persoană care nu avea îndrituirea legal aof ace.
, în temeiul prevederilor art. 78 din Codul Muncii instanța va dispune reintegrarea reclamantul pe postul ocupat anterior și va admite și capătul de cerere privind achitarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul până la reintegrarea efectivă a acestuia.
Instanța retine faptul că susținerile intimatului potrivit cărora nu poate fi dispusă repunerea în situația anterioară prin reîncadrarea salariatului în funcția deținută anterior, ca măsură subsecventă anulării deciziei de desfacere a locului de muncă, deoarece postul ocupat de către contestator fusese desființat prin reorganizare, instanța retine că, atâta timp cât contractul individual de muncă al contestatorului nu a încetat niciodată, măsura desfacerii sale fiind constatată a fi nelegală, reintegrarea sa în postul deținut anterior este urmarea firească si obligatorie a constatării nulității, legislația muncii neinstituind nici o exceptie în acest sens.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Primarul orașului și Serviciul Public de Asistență Socială și Protecția Copilului.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, este criticat, în primul rând, modul în care a fost soluționată excepția nulității absolute, instanța de fond dispunând anularea deciziei, în loc să constate nulitatea ei absolută.
Recurenții consideră că soluția de admitere a excepției este corectă, însă soluțiile pe care instanța le vede ca efecte a anulării dispoziției sunt incorecte.
Astfel, în apărările formulate, s-a arătat că instanța nu poate dispune reintegrarea pe postul ocupat anterior de contestator, întrucât acesta a fost desființat în baza reorganizării serviciului hotărâtă de Consiliul Local al orașului, în subordinea căruia se află. Obligația angajatorului de a proceda la reintegrarea contestatorului este o obligație imposibil de executat, iar instanța de judecată nu se poate substitui voinței organului care a hotărât reorganizarea.
De asemenea, trebuie cenzurată și soluția de obligare la plata salariilor indexate, majorate și reactualizatede la data de 19.11.2008, până la data reintegrării efective. Neputându-se îndeplini obligația de reintegrare, trebuie reapreciat și cuantumul despăgubirilor.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 78 alin.1 Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune "anularea" ei. Prin aplicarea regimului juridic al nulității actelor juridice de dreptul muncii, regim specific, derogatoriu de la regulile generale, decizia de concediere a intimatului a fost "anulată" de către prima instanță, așa cum prevede în mod expres Codul muncii, deși s-a reținut o cauză de nulitate absolută, procedurală, a deciziei emise de către un organ necompetent. Mai mult, efectele constatării nulității unui act juridic nu diferă de efectele anulării unui act juridic, iar formularea din dispozitiv, care nu-i prejudiciază în nici un mod pe recurenți, nu reprezintă o cauză de modificare ori casare a hotărârii.
În ceea ce privește "efectele anulării dispoziției nr. 4065/2008", Curtea constată că repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, prevăzută în art. 78 alin. 2 Codul muncii, reprezintă o aplicare particulară a principiului general al repunerii părților în situația anterioară emiterii unui act juridic anulat.
În cazul anulării concedierii pentru nerespectarea unei condiții procedurale, instanța de judecată nu a examinat și nici nu putea examina motivele care au determinat concedierea. În susținerea imposibilității executării dispoziției de reintegrare, recurenții invocă chiar motivul concedierii intimatului, respectiv desființarea locului de muncă ocupat de acesta. Altfel spus, recurenții nu menționează, în sprijinul imposibilității reintegrării intimatului, o desființare a locului de muncă ocupat de acesta, ulterioară încetării contractului individual de muncă, ci chiar hotărârea nr. 8/2008 a Consiliului Local care a stat la baza concedierii. Însă, nici instanța de fond și nici instanța de recurs nu pot stabili, în condițiile în care concedierea intimatului s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 65 Codul muncii, dar a fost anulată întrucât decizia a fost emisă de un organ necompetent, că au fost respectate condițiile de fond ale concedierii, în sensul că locul de muncă ocupat de intimat a fost desființat efectiv și întemeiat pe o cauză reală și serioasă. Neintegrarea intimatului pe postul deținut anterior concedierii ar echivala cu menținerea, în fapt, a motivului concedierii, deși dispoziția de concediere a fost anulată pentru nerespectarea unei condiții procedurale, nemaiputând fi examinată legalitatea și temeinicia ei. De asemenea, obligația de reintegrare nu poate reveni decât angajatorului, deși măsura concedierii a fost dispusă de un organ necompetent, iar despăgubirile prevăzute de art. 78 alin. 1 Codul muncii urmează a se calcula până la data reintegrării efective a intimatului, așa cum corect a dispus prima instanță.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primarul orașului și Serviciul Public de Asistență Socială și Protecția Copilului împotriva sentinței civile nr.2658 din 19.11.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 23 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored,
2 ex/10 03 2010
Tribunalul Vaslui - -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Cristina
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Completare carnet de muncă. Decizia 153/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
