Completare carnet de muncă. Decizia 153/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 153/2010
Ședința publică de la 01 FEBRUARIE 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Pop
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1395/LM/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind pârâta intimată " Trans" SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a înregistrat din partea pârâtei intimate " TRANS" SA D întâmpinare, din care instanța comunică un exemplar cu recurentul.
Instanța, reținând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, arătând că sunt probe la dosar din care rezultă că este îndreptățit să beneficieze de sporurile solicitate. Mai arată că societatea Trans a preluat arhiva T, care s-a divizat în 7 societăți, procesul verbal de predare-primire, cât și statele de plată fiind distruse de societatea Trans. De asemenea arată că în dosarul - la fila 17 exista cererea sa de angajare din care rezulta că în anul 1977 era angajat și ca taxator cu spor de gestiune de 50 %, probă care lipsește de la dosar, nefiind avută în vedere nici declarația martorului care beneficiază de acest spor.
Instanța, având în vedere înscrisurile dosarului și concluziile prezentate în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 413/97/24.01.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC Trans SA D, solicitând obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu sporurile de gestiune și de stres de care a beneficiat pe perioada 3.01.1977 - 6.05.1986 susținând în esență că deși a beneficiat de aceste sporuri, în carnetul de muncă nu au fost menționate, fapt constatat la data de 15.02.1995, când s-a pensionat și i s-a înmânat cartea de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1128/26.06.2008 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea reclamantului reținând că în perioada 3.01.1977 - 6.05.1986 petentul a fost încadrat în muncă la H - Autobaza 2 D în meseria de șofer, unitate care a fost desființată prin HG 1264/1990, fiind înființate în locul acesteia 11 societăți comerciale printre care și SC Trans SA Personalul angajat a fost preluat de către noile societăți însă aceste societăți comerciale au preluat doar dosarele de personal ale salariaților însă nu și statele de plată existente până la data transferului. Cum din dosarul de personal al reclamantului nu rezultă că acesta ar fi beneficiat de sporurile de gestiune și de stres în perioada menționată, aceste sporuri nefiind prevăzute nici de Legea 57/1974 și nici nu există acte primare de evidență cu sumele exacte și perioadele în care s-ar fi achitat, instanța a apreciat că pârâta nu are posibilitatea să-i elibereze reclamantului adeverința solicitată.
Prin decizia civilă nr. 34/19.01.2009 și încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. 47/R/CC/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de reclamantul, s-a casat sentința atacată și s-a dispus trimiterea spre rejudecare Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.
În considerentele hotărârii s-a menționat că, față de susținerile reclamantului și cererea în probațiune formulată precum și împrejurarea că pârâta a invocat în apărare existența unei arhive a fostei H cu statele de plată ale foștilor angajați, instanța de fond trebuie să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a stabili ce anume s-a întâmplat cu fosta arhivă a H, nepreluată de către societățile nou înființate, în condițiile în care legea prevede un anumit termen pentru păstrarea acestui tip de acte.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 1056/97/5.03.2009.
În conformitate cu îndrumările cuprinse în decizia de casare obligatorii pentru instanța de fond potrivit art. 315 cod procedură civilă, în rejudecare s-au solicitat de la pârâtă precizări suplimentare cu privire la arhivele fostei Întreprinderi de Transport Auto H.
Pârâta SC SA Daa rătat că Haf ost desființată la începutul anului 1991 prin HG nr. 1264 din 8.12.1990, iar în locul acesteia au luat naștere 11 societăți comerciale pe acțiuni în sectorul transporturi auto. și pasivul precum și contractele comerciale au fost preluate de societățile nou înființate, pe bază de protocol iar angajații au fost împărțiți între cele 11 societăți comerciale, care au preluat și dosarele de personal ale celor transferați.
Prin sentința civilă nr. 1395/LM/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu sporul de gestiune și de stres.
S-a disjuns precizarea de acțiune având ca obiect obligarea pârâtei SC SA la plata de despăgubiri și s-a format un nou dosar.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost încadrat în muncă la H Autobaza nr. 2 D în perioada 03.01.1977 - 06.05.1986, astfel cum rezultă din copia carnetului de muncă, seria - nr. -, prestând activitate în calitate de șofer.
Prin HG nr. 1264/1990, H s-a desființat, fiind înființate un număr de 11 societăți comerciale, printre care și SC Trans SA Personalul angajat la a fost împărțit între cele 11 societăți comerciale nou înființate, printre care și reclamantul. Din fișa de pensie rezultă că reclamantul a fost transferat în interes de serviciu în data de 15.01.1991. Conform precizărilor au fost preluate și dosarele de personal salariaților transferați, însă nu și statele de plată de la data angajării și până la data transferului.
În dosarul de personal al reclamantului, depus de pârâți la solicitarea instanței nu există nici un act care să ateste că acesta ar fi beneficiat de sporurile de gestiune și de stres în perioada 03.01.1977-06.05.1986. Sporurile solicitate nu sunt menționate nici în carnetul de muncă.
Martora, audiată în cauză care a lucrat la Autobaza 2 Călători D la compartimentul cadre, având ca atribuție de serviciu completarea carnetelor de muncă, a menționat că în perioada respectivă toate sporurile acordate prin efectul legii erau trecute în carnetul de muncă, însă nu cunoaște dacă reclamantul a beneficiat de sporurile de stres și gestiune.
Martorul a arătat că începând cu anul 1972 șoferii de autobuze au preluat și sarcinile de taxator, iar pentru această activitate beneficiau de un spor de 25 % din salariul de bază, evidențiat distinct pe statele de plată, precizând că reclamantul a beneficiat de acest spor de acest spor însă nu și de sporul de stres. Martorul a arătat că personalul a beneficiat de sporul de stres și sporul de gestiune, atribuit lunar și evidențiate în statele de plată, însă nu cunoaște dacă au fost reținute contribuțiile de asigurări de sănătate pentru aceste sporuri.
Prin urmare chiar dacă reclamantul ar fi beneficiat de sporul de gestiune în procentul arătat sau de sporul de stres, aceste sporuri au fost incluse în salariul de bază (salariul tarifar lunar), înscris în carnetul de muncă, iar evidențierea separată s-a făcut doar în statele de plată care nu sunt în posesia unității pârâte. Această stare de fapt ce concordă cu cele susținute de pârâtă prin întâmpinare.
Neexistând acte contabile de evidență din care să rezulte fără putință de tăgadă că reclamantul ar fi beneficiat de sporurile a căror recunoaștere se solicită, pârâta se află în imposibilitatea de a-i elibera petentului adeverința solicitată care să cuprindă sporul de gestiune și sporul de stres, refuzul eliberării acestui act fiind pe deplin justificat.
Dealtfel, reclamantul nu a făcut dovada cu nici un început de probă scrisă - adeverințe, acte contabile, state de plată, înscrisuri în carnetul de muncă, etc. din care să rezulte cu certitudine că ar fi beneficiat de astfel de sporuri.
Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii nu prevede posibilitatea acordării sporurilor de gestiune și de stres.
Așadar, în absența unor reglementări legale expuse, având în vedere că nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi beneficiat de sporurile de gestiune și de stres, precum și faptul că pârâții nu dețin acte în care să fie evidențiate aceste sporuri, s-a respinge acțiunea reclamantului.
Cu privire la precizarea de acțiune depusă la dosar de reclamant în data de 09.06.2009 prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1800 lei reprezentând diferența de pensie începând cu data de 26.01.1995 până la zi s-a dispus disjungerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, aducându-i critici de netemeinicie, întrucât instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate toate actele dosarului.
Intimata SC SA a depus întâmpinare în recurs, solicitând respingerea acestuia pentru următoarele considerente:
- sunt în imposibilitate faptică de a elibera o adeverință prin care să ateste sporurile pretinse de reclamant, întrucât ca urmare a desființării H intimata a preluat doar dosarele de personal ale angajaților, iar nu și statele de plată.
- Sporurile de gestiune și de stres nu erau cuprinse în contractele de muncă, ci, în măsura în care se acordau, doar în statele de plată
- din probele administrate nu reiese cu certitudine că reclamantul a beneficiat de sporuri, iar în caz afirmativ acestea ar fi fost incluse în salariul de bază
- Legea nr. 57/1974 nu prevede sporurile de gestiune și stres.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reținut că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamantul pretinde eliberarea unei adeverințe prin care să i se ateste că a beneficiat în perioada 3.01.1977-6.05.1986 de spor de stres și spor de gestiune.
Legea nr. 57 republicată din 29 octombrie 1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în vigoare în perioada pentru care reclamantul pretinde sporurile, prevedea următoarele sporuri la salariul tarifar: porul de vechime, sporul pentru muncă în condiții deosebite, sporul de șantier, sporul de șef de echipă, entru p. ersonalul p. care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, sporul pentru personalul care lucrează în schimbul de noapte.
Se constată astfel că legea nu prevede un spor pentru gestiune sau un spor de stres, iar aceste sporuri solicitate de reclamant nu sunt individualizate în carnetul de muncă și nu sunt dovedite prin vreun înscris depus la dosar.
Reclamantul ar fi avut posibilitatea de a dovedi primirea acestui spor și prin alte mijloace decât carnetul de muncă, respectiv prin înscrisuri care, completate cu declarații ale martorilor, să facă dovada certă a primirii efective a acestora. Însă din declarațiile martorilor audiați în cauză nu reiese cu certitudine acest lucru. Astfel, artora, care avea ca atribuție de serviciu completarea carnetelor de muncă, a menționat că în perioada respectivă toate sporurile acordate prin efectul legii erau trecute în carnetul de muncă, necunoscând nimic despre situația particulară a reclamantului.
Martorul a arătat că reclamantul a beneficiat de sporul de gestiune, însă nu și de sporul de stres. Martorul a arătat că personalul a beneficiat de sporul de stres și sporul de gestiune, evidențiate în statele de plată, însă nu cunoaște dacă au fost reținute contribuțiile de asigurări de sănătate pentru aceste sporuri. Astfel, declarațiile martorilor sunt contradictorii, iar persoana care se ocupa în unitatea respectivă cu completarea carnetelor de muncă a arătat că sporurile respective se treceau, în măsura primirii, în carnetul de muncă, iar martorul a declarat, dimpotrivă, că reclamantul primea aceste sporuri.
Față de declarațiile contradictorii ale martorilor și inexistența actelor contabile din care să reiasă primirea sporurilor pretinse, în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că a beneficiat de sporurile respective în perioada 03.01.1977-06.05.1986.
Înscrisurile invocate de reclamant prin recurs - filele 18,19 și 20 din dosarul -, în recurs, privesc un extras din Legea 130/1999, inaplicabilă în cauză întrucât privește o perioadă ulterioară celei în litigiu, precum și adeverința nr. 18/2006 emisă de SC SA D, care se referă la o parte din perioada în discuție, respectiv 01.01.1986-6.05.1986, dar din care nu reiese că reclamantul ar fi beneficiat de sporurile solicitate. Pentru perioada respectivă reclamantul a beneficiat de spor de vechime în muncă și adaos acord, fără alte sporuri evidențiate. Celelalte file invocate de recurent se referă la citații sau la înscrisuri care nu fac dovada primirii concrete a sporurilor.
La termenul de judecată din recurs din 1.02.2010 reclamantul a arătat că în dosarul - la fila 17 exista cererea sa de angajare din care rezulta că în anul 1977 era angajat și ca taxator cu spor de gestiune de 50 %, probă care lipsește de la dosar, însă la fila invocată se află, atât în dosarul de fond, cât și în cel din recurs, citații, reclamantul nefăcând vreo dovadă că a depus vreun astfel de înscris la dosar.
În ceea ce privește situația martorului, care a arătat că beneficiază de sporuri, instanța reține că nu se poate face dovada că reclamantul a beneficiat, la rându-i, de sporuri, doar prin faptul că unul dintre colegii săi de muncă a beneficiat de ele, fiind posibil ca această persoană să aibă evidențiat în carnetul de muncă sporurile sau să fi prezentat înscrisuri din care să reiasă primirea acestora. Fiind vorba de persoane diferite și cazuri diferite, nu se poate extrapola situația concretă a martorului și la cazul reclamantului.
(continuarea deciziei civile nr. 153/2010)
*****
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1395/LM/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. MP/10.02.2010
Jud.fond - I,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Mirela Pop
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 197/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1060/2010. Curtea... → |
|---|
