Contestație decizie de concediere. Decizia 198/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 198/2010
Ședința publică de la 11 FEBRUARIE 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâta " R " B împotriva sentinței civile nr. 520 din 9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă avocat în calitate de reprezentantă a reclamantului intimat, lipsă fiind pârâra recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că pârâta recurentă a înregistrat la dosar o cerere prin care depune următoarele înscrisuri: fișa postului, chestionar datat 20.11.2008, declarația din 20.11.2008 a reclamantului intimat și declarația dată de la data de 31.10.2008, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta reclamantului.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și în copie factura și chitanța prin care s-a achitat de către reclamant suma de 1267,35 lei - onorariu de avocat.
Reprezentanta reclamantului intimat precizează că nu are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului formulat de pârâta " R " B ca neîntemeiat și menținerea dispozițiilor instanței de fond ca legale și temeinice, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Învederează în esență că dispoziția instanței de anulare a deciziei de concediere este legală, întrucât reclamantul și-a respectat întocmai atribuțiile cuprinse în fișa postului, anunțând directorul magazinului cu privire la lipsa constatată, deși nu avea atribuții de gestiune, aspect ce poate fi sesizat și din reclamantului aflat la fila 20 dosar recurs. Mai precizează că declarația șefului de raion depusă de recurentă este de înlăturat față de cele întâmplate în intervalul septembrie-10 octombrie, iar faptul că nu aveau atribuții de gestiune rezultă și din recursul formulat în cauză.
Instanța, față de înscrisurile depuse la dosar și concluziile prezentate în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin contestația precizată înregistrată la acest Tribunalul Sibiu sub nr. 4845/85/22.11.2008, contestatorul a chemat în judecată pe intimata SC R SA B,solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
-anularea deciziei nr. 632 din 25.11.2008 emisă de intimat
-încetarea contractului individual de muncă prin demisie începând cu data de 21.11.2008
-obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Din motivarea acțiunii se reține că decizia emisă de intimată reprezintă un act abuziv, motiv pentru care în principal se solicită constatarea nulității absolute -întrucât au fost încălcate dispozițiile art.268 alin.2 lit."a" Codul muncii respectiv -lipsă descrierea faptei și dispozițiile art.268 (2) lit."b" Codul muncii.
Pe fondul cauzei -contestatorul arată că nu a săvârșit nici o abatere disciplinară întrucât conform fișei postului avea ca îndatoriri de serviciu -urmărire,coordonarea,aranjarea mărfurilor în raft,verificarea acestora -astfel că lipsa în gestiune de 505 pachete bere nu îi poate fi imputată,neavând atribuții de gestiune.
În drept se invocă dispozițiile art.61,62,264-268;289,285,287,291 Codul muncii și art.274
Intimata solicită respingerea contestației întrucât contestatorul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale prevăzute în fișa postului,astfel că lipsa în gestiune a celor 505 pachete de bere îi este imputabilă șefului de raion (întâmpinare.30-31).
Prin sentința civilă nr. 520/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus, contestația a fost admisă în parte. S-a dispus anularea deciziei atacate, s-a respins în rest contestația și a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1267,35 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul este angajatul societății din 16.06.2008 îndeplinind funcția de șef raion, iar la data de 21.11.2008 prin decizia nr.632/2008 s-a dispus concedierea în condițiile art.61 lit."a" Codul muncii (copie de muncă -23-28,decizia 632/2008 6 ).
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat în termen contestație solicitând în principal constatarea nulități absolute a măsurii dispuse de angajator.
Analizând decizia contestată sub aspectul condițiilor de fond prevăzute de art.268 Codul muncii -sub sancțiunea nulității -instanța a constatat că nici unul din motivele invocate nu subzistă întrucât intimata descrie în mod detaliat fapta reținută și sancționată raportat la referatul din 31.10.2008 indicând totodată prevederile din apreciat a fi încălcate de salariat -astfel că prevederile art.268 (2) lit."a" și "b" din Codul muncii au fost respectate.
Pe fondul cauzei din probatoriu administrat -înscrisuri și declarații de martori -instanța a constatat că fapta reținută și sancționată de angajator nu poate fi imputată contestatorului întrucât conform fișei postului șeful de raion nu are atribuții de gestiune a mărfurilor ci doar de coordonare,urmărire a modului de aranjare a mărfurilor,de consultare a soldului scriptic de mărfuri și nu în ultimul rând obligația de a sesiza directorul magazinului sau șeful serviciului comercial în situația constatării unor ambalaje goale pe rafturi (fișa postului).
Că nu are atribuții de gestiune șeful de raion - s-a reținut și din lipsa încheierii între părți a unui contract de garanție în numerar -ce este obligatoriu în situația angajaților cu funcții de gestiune.
Mai mult de atât fostul director al magazinului -domnul -audiat în cauză ca martor a declarat că "asupra lipsei celor 505 pachete bere contestatorul l-a anunțat și a sesizat verbal iar apoi prin e-mail firma de pază care conform contractului încheiat cu societatea avea obligația să elucideze orice lipsă constatată întrucât se arată în continuare un agent de pază asistă la recepția mărfurilor și o supervizează, iar angajații de pază care nu sunt angajații societății SA B au acces în magazin și în depozit.
În fine, lipsa unei prevederi exprese privind atribuțiile de gestiune a șefului de raion s-a constatat a fi dovedită și prin nota de lichidare -întocmită de angajator unde nu se reține nici un debit în sarcina contestatorului.
Față de starea de fapt prezentată,raportat la probatoriul administrat în cauză a rezultat că intimata nu a făcut dovada vinovăției contestatorului cu privire la minusul de gestiune -reprezentat prin cele 505 pachete bere, astfel că măsura dispusă privind concedierea în condițiile art.61- lit."g" Codul munciis -a reținut a fi netemeinică și nelegală totodată.
Întrucât contestatorul nu a solicitat reîncadrarea și nici plata despăgubirilor prevăzute de art.78 Codul muncii,instanța în condițiile art.129 (6) s-a pronunțat numai asupra a ceea ce s-a cerut.
Solicitarea contestatorului privind încetarea raporturilor de muncă prin demisie a fost respinsă, dat fiind faptul că nu s-a făcut dovada existenței unei cereri adresată angajatorului în sensul dispozițiilor art.79 Codul muncii, de-altfel acest capăt de cerere nici nu a mai fost susținut.
Pentru considerente expuse în condițiile art.78 Codul muncii, contestația astfel cum a fost formulată și precizată a fost admisă în parte în sensul anulării deciziei nr.632 din 25.11.2008 emisă de intimată.
Conform dispozițiilor art.274 intimata a fost obligată să-i plătească contestatorului suma de 1267,35 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta " R " B, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamant.
În expunerea de motive arată că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și anume înscrisurile, declarațiile de martor și chestionarul.
În cauză nu are relevanță faptul că reclamantul avea sau nu atribuțiuni de gestiune a mărfurilor, ori dacă între părți există ori nu contract de garanție în numerar pentru gestiune. Fapta imputată acestuia nu este reprezentată de lipsa în gestiune, ci de neîndeplinirea atribuțiunilor prevăzute în fișa postului.
Astfel, susține recurenta, reclamantul nu a urmărit depozitarea în bune condițiuni a celor 505 pachete bere, nu a consultat soldul scriptic al mărfii și nu a urmărit existența fizică a stocurilor și a sesizat cu foarte mare întârziere șeful ierarhic superior despre lipsa celor 505 pachete cu bere.
Deliberând asupra recursului de față funcție de criticile formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Contestatorul a fost angajatul intimatei " R " B în calitate de șef raion, la data de 21.11.2008 contractul individual de muncă încetându-i conform prevederilor art. 61 lit.a Codul muncii.
Sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă i-a fost aplicată contestatorului prin decizia nr. 632/25.11.2008, care are la bază referatul nr. 3144/31.10.2008 întocmit de șeful Serviciului Comercial Magazin Sibiu, din care rezultă că în urma inventarului din data de 20.10.2008 s-a constatat un minus de 505 pachete bere. S-a concluzionat că salariatul nu și-a respectat atribuțiile stabilite conform fișei postului, săvârșind o abatere prin încălcarea prevederilor art. 18 pct.1 Cap. III din Regulamentul intern al societății, în sensul că nu și-a îndeplinit atribuțiile ce îi revin conform fișei postului, precum și sarcinile transmise pe linie ierarhică la timp, cu responsabilitate, competență, eficiență, corectitudine și conștiinciozitate.
Instanța de fond a dispus anularea deciziei de sancționare, apreciind că în mod eronat fapta a fost reținută în sarcina contestatorului și sancționată de angajator, în condițiile în care acesta nu avea atribuții de gestiune a mărfurilor, fapt care în mod evident rezultă din fișa postului și din lipsa unui contract de garanție în numerar care să fi fost încheiat între părți.
Acest fapt nu este contestat de către societatea intimată, care însă, susține prin considerentele recursului de față, că nu i-a aplicat contestatorului sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă pentru acest fapt, respectiv pentru lipsă în gestiune, ci pentru neîndeplinirea atribuțiunilor prevăzute în fișa postului.
În acest sens, chiar dacă susținerile nu se regăsesc în conținutul deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă și nici în referatul care a stat la baza acesteia, societatea recurentă arată că angajatul nu a urmărit depozitarea în bune condițiuni a celor 505 pachete bere.
Astfel, la data de 15.10.2008, angajata îl anunță pe directorul magazinului că a descoperit că lipsesc din stocul magazinului 505 pachete bere, articol care, reprezentând aproximativ doi paleți, a fost lipsă și la inventarul din luna august 2008.
Societatea recurentă apreciază că lipsa celor 505 pachete bere se datorează faptului că angajatul contestator nu a urmărit depozitarea acestora în bune condițiuni, nu a consultat soldul scriptic de mărfuri și nu a urmărit existența fizică a stocurilor și a sesizat cu foarte mare întârziere șeful ierarhic superior despre lipsa pachetelor.
Conform fișei postului, contestatorul avea atribuții în sensul urmăririi depozitării mărfurilor, în funcție de specificul lor, în zona de depozit ce i-a fost repartizată și alimentării în permanență a rafturilor de prezentare și vânzare de mărfuri. De asemenea, acesta avea obligația consultării soldului scriptic de mărfuri, urmăririi existenței fizice a stocurilor și sesizării directorului de magazin sau șefului serviciului comercial d e existența unor ambalaje goale pe rafturi. În cazul în care s-a ajuns la concluzia că mărfurile au fost furate, angajatorul întocmește lista acestora pe care o predă la contabilitate.
Din declarațiile martorilor și rezultă faptul că, în perioada în care contestatorul a fost angajatul magazinului din Sibiu aparținând societății recurente, s-a rulat un fond foarte mare de marfă, la data dispariției celor 505 pachete de bere în depozit aflându-se cel puțin 300 de paleți de care acesta răspundea.
Lipsa celor 505 pachete de bere putea să provină din mai multe transporturi realizate în perioada dintre cele două transporturi, în legătură cu aceasta fiind numeroase discuții în unitate, fără a se considera că de aceasta ar fi vinovat contestatorul, în nicio împrejurare șeful de raion nefiind vinovat pentru lipsurile în gestiune. Conform practicii magazinului, șeful de raion avea obligația urmăririi comenzilor și verificării termenului de garanție al mărfii, neavând atribuții în privința cantității de marfă care se rula în magazin. În aceste condiții nu se poate reține în sarcina contestatorului că nu ar fi urmărit depozitarea în bune condiții a celor 500 pachete bere lipsă și nici faptul că nu ar fi consultat soldul scriptic de mărfuri și nu ar fi urmărit existența fizică a stocurilor. De altfel, lipsa pachetelor de bere a fost constatată de contestator la momentul în care a avut posibilitatea de a consulta soldul scriptic de mărfuri, pe fondul aglomerării efective a depozitului.
Pe lângă fișa postului, faptul că salariatul contestator nu avea atribuții scricte privind cantitatea de marfă existentă în magazin, rezultă și din înscrisul de la fila 12, din care reiese că angajata îl anunța pe directorul magazinului la data de 15.10.2008 de lipsa celor 505 pachete de bere, acestea fiind lipsă și la inventarul din luna august 2008. În același sens, din înscrisul de la fila 15 rezultă că șeful Serviciului Comercial al magazinului menționează că avea cunoștință de lipsa pachetelor de bere anterior inventarului.
În aceste condiții, este fără dubiu faptul că atât șeful de magazin, cât și șeful serviciului comercial aveau cunoștință despre lipsa pachetelor de bere anterior inventarului, situație în care este fără relevanță susținerea societății recurente în sensul că angajatul contestator ar fi sesizat cu foarte mare întârziere șeful ierarhic superior despre această lipsă.
Mai mult chiar, între societatea recurentă și SRL exista un contract de servicii și consultanță, potrivit căruia societatea avea dreptul că solicite daune din partea pentru orice pierderi suferite și care decurg din securitatea necorespunzătoare a Rețelei Interne.
Așa cum rezultă din declarația șefului de magazin, angajații firmei de pază aveau acces în depozit și în interiorul magazinului, asistau la recepția mărfii și o supervizau, magazinul era dotat cu un sistem video performant, existând posibilitatea depistării împrejurărilor în care a dispărut marfa, iar sustragerea a putut fi efectuată numai cu ajutorul motostivuitorului la care contestatorul nu avea acces.
În acest context, șeful de magazin a sesizat mai întâi verbal și apoi în scris firma de pază, solicitând să elucideze lipsa, dar nu a primit nici un răspuns, astfel că nu poate fi reținută culpa contestatorului în sensul nesesizării celor în drept despre lipsa pachetelor de bere, în condițiile în care aceștia aveau cunoștință despre situația creată și au încercat să o soluționeze, dar fără rezultat.
Pe acest fond, în mod corect a concluzionat instanța de fond în sensul că societatea recurentă nu a făcut dovada vinovăției contestatorului cu privire la minusul în gestiune reprezentat prin cele 505 pachete bere. În același sens, așa cum rezultă din considerentele mai sus arătate, nu se poate reține în sarcina contestatorului, așa cum fără temei a procedat societatea recurentă, că acesta nu și-ar fi respectat atribuțiile de serviciu conform fișei postului, acest fapt concurând la dispariția pachetelor de bere.
Față de cele ce preced, constatând că soluția instanței de fond este legală, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, căzând în pretenții, societatea recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea contestatorului constând în onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta " R " B împotriva sentinței civile nr. 520/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1267,35 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. CV, 4 ex.IM 03.03.2010
Jud.fond-,
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4682/2010. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2576/2009. Curtea... → |
|---|
