Contestație decizie de concediere. Decizia 208/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.208
Ședința publică din 14 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DR. - -
JUDECĂTOR 1: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanții - recurenți, și pârâta - recurentă Nădlac SRL, împotriva sentinței civile nr.1260/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, având ca obiect contestație decizie concediere.
Dezbaterile și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 12.02.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru azi, 14.02.2008, când
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 2509/108/30.05.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC Nădlac SRL Nădlac solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 34/02.05.2007, să anuleze decizia de concediere, să dispună emiterea unei noi decizii de concediere cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC Nădlac SRL și la nivelul SC SA, să oblige unitatea la respectarea dreptului de preaviz, prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar în caz contrar să oblige unitatea să plătească o despăgubire egală cu salariul indexat și reactualizat și celelalte drepturi salariale ce reveneau angajatului, să oblige unitatea la plata compensațiilor prevăzute în Planul Social, încheiat între SA și federația Sindicatelor Libere, în Hotărârea Consiliului de Administrație al SA, procesul de reorganizare al SA, cât și contractele colective de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că reclamantul a fost angajatul pârâtei până la 2 mai 2007, când i-a fost comunicată decizia de concediere, în urma unei concedieri colective, fără ca intimata să respecte procedura prevăzută de lege și termenul de preaviz de 45 de zile calendaristice. Totodată, se susține că reclamantului nu i-au fost acordate compensațiile prevăzute în planul social, în funcție de vechime și în funcție de salariul mediu pe întreaga unitate.
În drept, se invocă dispozițiile art. 65, 66, 67, 68-72, 73-75, 76-78 Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâta SC Nădlac SRL Nădlac a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arată că a fost respectat dreptul de preaviz de 15 zile lucrătoare, prevăzut de Codul Muncii, și că au fost acordate despăgubirile ce cuvenite reclamantului.
Reclamantul face parte din salariații care nu au fost de acord să continue raporturile de muncă pe aceleași posturi, oferite de noul operator al stației de distribuție carburanți SC Distribution SRL. În prezent, SC Nădlac SRL Nădlac nu mai desfășoară nici o activitate de administrare a stației.
Pe de altă parte, SC Nădlac SRL Nădlac este o entitate juridică separată de SC SA, nefiind implicată direct în vreun plan social sau în negocieri cu Federația Sindicatelor Libere.
La termenul din 10.07.2007, s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 2510/108/30.05.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC Nădlac SRL Nădlac solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 33/02.05.2007, să anuleze decizia de concediere, să dispună emiterea unei noi decizii de concediere cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC Nădlac SRL și la nivelul SC SA, să oblige unitatea la respectarea dreptului de preaviz, prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar în caz contrar să oblige unitatea să plătească o despăgubire egală cu salariul indexat și reactualizat și celelalte drepturi salariale ce reveneau angajatului, să oblige unitatea la plata compensațiilor prevăzute în Planul Social, încheiat între SA și federația Sindicatelor Libere, în Hotărârea Consiliului de Administrație al SA, procesul de reorganizare al SA, cât și contractele colective de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că reclamantul a fost angajatul pârâtei până la 2 mai 2007, când i-a fost comunicată decizia de concediere, în urma unei concedieri colective, fără ca intimata să respecte procedura prevăzută de lege și termenul de preaviz de 45 de zile calendaristice. Totodată, se susține că reclamantului nu i-au fost acordate compensațiile prevăzute în planul social, în funcție de vechime și în funcție de salariul mediu pe întreaga unitate.
În drept, se invocă dispozițiile art. 65, 66, 67, 68-72, 73-75, 76-78 Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâta SC Nădlac SRL Nădlac a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arată că a fost respectat dreptul de preaviz de 15 zile lucrătoare, prevăzut de Codul Muncii, și că au fost acordate despăgubirile ce cuvenite reclamantului.
Reclamantul face parte din salariații care nu au fost de acord să continue raporturile de muncă pe aceleași posturi, oferite de noul operator al stației de distribuție carburanți SC Distribution SRL. În prezent, SC Nădlac SRL Nădlac nu mai desfășoară nici o activitate de administrare a stației.
Pe de altă parte, SC Nădlac SRL Nădlac este o entitate juridică separată de SC SA, nefiind implicată direct în vreun plan social sau în negocieri cu Federația Sindicatelor Libere.
Prin sentința civilă nr. 1260/5 noiembrie 2007, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, a constatat nulitatea absolută a deciziilor de concediere nr.33/2.05.2007 și nr.34/2.05.2007 pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege, a anulat deciziile de concediere și a dispus emiterea unor noi decizii cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute în Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul SC Nădlac SRL și la nivelul SA, a obligat unitatea la respectarea dreptului de preaviz prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar în caz contrar la plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat precum și celelalte drepturi salariale ce reveneau angajaților. Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea societății la plata compensațiilor prevăzute în Planul Social, încheiat între SA și Federația Sindicatelor Libere, în Hotărârea Consiliului de Administrație al SA, procesul de reorganizare al SA, cât și în contractele colective de muncă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au fost angajații pârâtei până la 2 mai 2007, dată la care pârâta a dispus încetarea contractului de muncă al acestora în temeiul art. 65 din Codul Muncii. Fiind concediați un număr de peste 10 salariați din totalul de angajați, cuprins între 20 -100 de angajați, concedierea a fost colectivă.
Prin urmare, pârâta trebuia să îndeplinească procedura prevăzută la art. 69 alin.1 din Codul Muncii, iar salariații erau îndreptățiți să beneficieze de măsuri active de combatere a șomajului și de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul SC Nădlac SRL, precum și de cel încheiat la nivelul SNP SA, aplicabil în temeiul art.8 alin.1 din Legea nr.130/1996 și art.69 din contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul SC Nădlac SRL. Nerespectarea prevederilor art.70-71 din Codul muncii atrage nulitatea absolută a măsurii de concediere.
În legătură cu plata preavizului, a apreciat că prevederile Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel superior sunt mai favorabile, astfel încât pârâta trebuia să acorde reclamanților un preaviz corespunzător vechimii în muncă, iar în cazul nerespectării preavizului, să le plătească despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și actualizat.
Capătul de cerere privitor la plata compensațiilor, prevăzute de art.4 din Planul social, a fost respins, întrucât acest plan nu a fost depus la dosar.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr.1260/05.11.2007 a Tribunalului Arad, au declarat recurs reclamanții și, precum și pârâta SC Nădlac SRL.
Prin recursul declarat, reclamanții au solicitat modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării pârâtei la plata compensațiilor prevăzute la punctul 4 din Planul Social, încheiat la data de 21.04.2005 între SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română.
În motivarea cererii de recurs se arată că, potrivit punctului B din contractul de colaborare încheiat între SC SA și SC Nădlac SRL, și depus la dosar, cele două societăți fac parte din același grup de societăți, astfel încât salariații pârâtei trebuiau să beneficieze de toate drepturile de care au beneficiat salariații din cadrul SC SA. Reclamanții au depus la dosar proiectul de concediere colectivă nr.357/19.04.2007, emis de către SC SA, din care rezultă că reclamanților, trebuia să li se achite 12 salarii medii nete pentru o vechime între 5 și 15 ani, iar în situația în care societatea nu acordă termenul legal de preaviz de 60 de zile calendaristice aceasta va plăti o indemnizație egală cu salariul cuvenit reclamanților pe două luni, în baza contractului individual de muncă.
Totodată, se susține că, deși sarcina probei este în sarcina angajatorului, pârâta nu a făcut dovada respectării dispozițiilor prevăzute în cazul concedierilor colective și a refuzat să depună la dosar Planul Social, cu care se putea dovedi cuantumul plăților compensatorii pe care era obligată să le acorde salariaților concediați.
În drept, se invocă dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
La cererea de recurs a fost anexată adresa nr.241/06.11.2007 emisă de SC SA Zona
Prin recursul declarat, pârâta SC Nădlac SRL a solicitat modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că măsura concedierii nu s-a datorat unor probleme financiare ale societății, cum greșit a reținut instanța de fond. Decizia de preluare a societății pârâte de către SC Distribution SRL a fost luată ca o oportunitate managerială de către asociatul majoritar SC SA, astfel încât s- încheiat contractul de colaborare semnat la 15.03.2007.
În prezent societatea pârâta nu desfășoară nici o activitate de administrare a stației, iar foștilor angajați li s-a oferit posibilitatea încheierii, în aceleași condiții, a unor noi contracte de muncă cu persoana juridică care administrează, ulterior preluării sus - menționate. Reclamanții nu au dorit să continue raporturile de muncă, pe aceleași posturi, cu noul operator al stației.
În cazul reclamanților a fost respectat termenul de preaviz, fiindu-le acordate despăgubirile la care aveau dreptul, respectiv trei salarii compensatorii și două salarii de bază. La data emiterii deciziei de concediere, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și-a încetat efectele prin ajungere la termen. Pe de altă parte, societatea pârâtă nu a fost implicată direct în vreun plan social sau în negocieri cu Federația Sindicatelor, astfel încât orice înțelegeri de acest gen nu îi sunt opozabile.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, art.65 și art.66 din Codul muncii.
Pârâta SC NĂDLAC SRL a depus întâmpinare la recursul declarat de către reclamanții și, precum și memoriu, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat cu cheltuieli de judecată arătând că măsura concedierii nu s-a datorat unor probleme financiare ale societății, cum greșit a reținut instanța de fond. Decizia de preluare a societății pârâte de către SC Distribution SRL a fost luată ca o oportunitate managerială de către asociatul majoritar SC SA, astfel încât s- încheiat contractul de colaborare semnat la 15.03.2007.
Pe de altă parte, societatea pârâta nu desfășoară nici o activitate de administrare a stației, iar foștilor angajați li s-a oferit posibilitatea încheierii, în aceleași condiții, a unor noi contracte de muncă cu persoana juridică care administrează, ulterior preluării sus - menționate. Reclamanții nu au dorit să continue raporturile de muncă, pe aceleași posturi, cu noul operator al stației, deși mai mulți angajați au fost preluați de către noul operator al stației de distribuție carburanți.
Concedierea reclamanților a fost dispusă cu respectarea termenului de preaviz reglementat de lege, fiindu-le acordate despăgubirile la care aveau dreptul, respectiv trei salarii compensatorii și două salarii de bază.
La întâmpinare și memoriu au fost anexate următoarele înscrisuri: deciziile nr.2, 4, 5, 7, 11 - 14, 17, 18, 21, 27, 28, și 41 din anul 2007 privind încetarea unor contracte individuale de muncă, state de salarii pe lunile aprilie și mai 2007 întocmite de societatea pârâtă
Reclamanții recurenți au depus concluzii scrise, prin care reiau susținerile din cererea de recurs.
La concluziile scrise au fost anexate certificatul constatator, eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, cu privire la SC NĂDLAC SRL și sentința civilă nr.1323/15.11.2007.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art.304 pct.9 și art. 3041Cod procedură civilă, instanța a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite, cu următoarea motivare:
Prin deciziile de concediere contestate, societatea pârâtă a dispus încetarea contractelor individuale de muncă ale reclamanților, cu începere din data de 23.05.2007, în temeiul art.65 din Codul muncii, întrucât postul ocupat de către aceștia a fost desființat în urma reorganizării activității, iar angajatorul nu dispune de posturi vacante compatibile cu pregătirea salariatului. Reclamanților le-a fost acordat un termen de preaviz de 15 zile lucrătoare, cu începere de la data de 02.05.2007, precum și o indemnizație de concediere de trei salarii nete.
În mod corect a constatat instanța de fond ca in cauza a avut loc o concediere colectiva, fiind desființate toate posturile din cadrul SC Nadlac SRL.
Pârâta nu a contestat și nici nu a făcut dovada ca in speță nu a fost vorba de o concediere colectiva, respectiv ca au fost concediați mai puțin de 10 salariați, deși sarcina probei îi revenea.
Apărările pârâtei în sensul ca angajații au refuzat sa continue raportul de munca cu noul angajat nu pot fi primite, câtă vreme raporturile de muncă au încetat din inițiativa angajatorului în temeiul art. 65, iar pin numărul persoanelor concediate, concedierea a fost colectivă.
Fiind o concediere colectiva, angajatorul trebuia sa respecte procedura prevăzuta de art. 69 și următoarele codul muncii, ceea ce nu s-a făcut, așa cum a reținut și instanța de fond.
Pârâta a tratat concedierea reclamantului ca și o concediere individuală, or concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este potrivit art. 76 Codul Muncii lovita de nulitate.
Măsura concedierii fiind lovita de nulitate, potrivit art. 78 Codul Muncii, instanța va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, aceste drepturi cuvenindu-se până la pronunțarea deciziei instanței de recurs, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat reintegrarea în postul deținut anterior.
Constatând nelegală măsura concedierii, instanța are o singura posibilitate potrivit art. 76 Codul Muncii, de a anula măsura și obliga societatea la despăgubiri, iar la cerere să dispună reintegrarea salariatului în postul deținut anterior.
Instanța nu are temei anulând măsura concedierii să oblige unitatea la respectarea termenului de preaviz, emiterea unei noi decizii cu respectarea prevederilor legale în materie fiind actul de voință al angajatorului.
Pentru a obține aceasta, reclamantul avea posibilitatea să solicite obligarea pârâtei la acordarea drepturilor bănești prevăzute în ipoteza concedierii colective, iar nu să solicite anularea măsurii concedierii colective.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite recursurile declarate și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanții cu începere de la data desfacerii contractului de muncă și până la pronunțarea deciziei - 13.02.2008, urmând a respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de concediere și respectarea preavizului. Totodată va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către reclamanții și și de către pârâta Nădlac SRL Nădlac împotriva sentinței civile nr.1260/05.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamanți a unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanții cu începere de la data desfacerii contractului de muncă și până la pronunțarea prezentei decizii: 14.02.2008.
Respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de concediere și respectarea preavizului.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Compensează cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Dogaru
DR.- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./28.02.2008
Tehnored.: I/ 2 ex./28.02.2008
Prim inst.: Tribunalul Arad
Jud., jud.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Florin Dogaru
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 637/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4643/2009. Curtea... → |
|---|
