Contestație decizie de concediere. Decizia 225/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 225/2009
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, având ca obiect contestație decizie de concediere, împotriva sentinței civile nr.1088/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurentul reclamant și avocat pentru intimata pârâtă ROMÂNIA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurentului reclamant solicită admiterea recursului, casarea dispozițiilor sentinței instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie și rejudecând cauza, admiterea contestației așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
Mandatara intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate pentru motivele formulate în întâmpinare, pe care le susține și oral. Cu cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Constată că prin contestația formulată la 5.09.2008 sub nr-, contestatorul în contradictoriu cu intimata România a solicitat:
- anularea deciziei nr.1113/19.08.2008 emisă de intimată și prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă.
În motivarea contestației se arată că, contestatorul nu a semnat o fișă a postului sau un regulament de ordine interioară din care să rezulte că sunt abateri acuzele ce i se aduc; nus -a respectat procedura de convocare la concedierea prealabilă prevăzută de art.267 alin.2 Codul muncii și de art.75 din Contractul colectiv de muncă; nu i s-au comunicat toate actele și documentele ce au sta la baza cercetării și nici nu i s-a permis să-și dovedească nevinovăția. Se mai susține că declarațiile sale au fost alterate ca și conținut.
Printr-o precizare ulterioară, contestatorul a mai solicitat reintegrarea sa în funcția deținută anterior, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la concediere până la reintegrare și cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât abaterile săvârșite sunt grave producând daune intimatei, iar contestatorul a mai fost sancționat disciplinar anterior.
În probațiune au fost depuse la dosar: copia deciziei contestate, a convocării la cercetarea prealabilă, declarația dată cu ocazia cercetării prealabile, contractul individual de muncă al contestatorului, referatul prin care conducerea a luat la cunoștință de abateri, avertismentul aplicat anterior contestatorului, regulamentul intern. S-a luat interogatoriu contestatorului și au fost audiați martorii -, și.
Prin sentința civilă nr.1088/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata România Sibiu și a fost obligat contestatorul la plata către intimată a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a mai fost sancționat disciplinar anterior cu avertisment pentru nerespectarea programului de lucru și neglijență.
S-a apreciat că sancțiunea disciplinară a desfacerii aplicată prin decizia în prezent atacată a respectat cerințele prevăzute de art.267 Codul muncii în privința efectuării cercetării disciplinare.
Pe fond, s-a avut în vedere că acuzele aduse contestatorului, respectiv copierea unor fișiere confidențiale de pe diverse calculatoare și chiar o ofertă a unei firme concurente cu același obiect de activitate, sunt suficient de grave ca să justifice măsura luată.
În drept s-au reținut dispozițiile art.263 și urm. Codul muncii și s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și, pe cale de consecință, admiterea contestației formulate ca temeinică și legală.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra solicitării sale de a se depune la dosarul cauzei fișa postului său și că i s-a desfăcut fără a se indica în decizie actul din care fac parte capitolele și secțiunile avute în vedere ca temei juridic al măsurii disciplinare luate.
Invocă faptul că nu s-a făcut dovada prin atașarea vreunui e-mail incriminator a așa-ziselor oferte ces -au făcut unor firme concurente sau prin alte date găsite în computerul pe care își desfășura activitatea.
Critică nerespectarea dispozițiilor art.62 teza 1 ind.1 raportat la art.61 lit.a și 263-268 Codul muncii în ceea ce privește convocarea pentru cercetarea disciplinară, modul de desfășurare a cercetării disciplinare, lipsa referatului șefului ierarhic, constituirea comisiei de cercetare prealabilă disciplinară, lipsa reprezentantului organizației sindicale, nerespectarea termenului de cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de consemnarea întrevederii, întocmirea procesului-verbal.
Arată totodată că decizia de sancționare a fost emisă în baza un or reglementări, respectiv a Regulamentului de ordine interioară care nu a fost asumat de nici una dintre părți, nefiind întocmit și semnat de către angajat și angajator.
Al doilea motiv de recurs vizează faptul că nu s-ar fi făcut dovada producerii unor daune intimatei. pe care își desfășura activitatea nu era protejat și era serverul de date pe care se găsește toată baza de date - clienți și prețuri.
Persoana pentru care s-a presupus că ar fi accesat baza de date este un fost angajat al intimatei, în prezent director comercial al, firmă colaboratoare și nu concurentă. În calitate de fost agent comercial, numitul, având tangență directă odată cu clienții de pe zonă, este în temă să reia cu succes acele relații în momentul în care atribuțiile de director comercial o impun.
În concluzie, arată că la angajare nu a preluat calculatorul cu un regim special, fiind folosit anterior de alte generații, nu i s-a dat o fișă a postului și nu i s-a făcut un instructaj cu modul de lucru, nici și nici clauză de confidențialitate pe toată perioada desfășurării activității, nu s-a specificat clar abaterea de care se face vinovat, nu s-au prezentat dovezi clare, ci doar supoziții, termenul de convocare nu a fost respectat (5 zile), nu i s-a permis accesul în firmă pentru a-și putea dovedi nevinovăția.
În drept invocă art.304 pct.7,8,9 și urm. și 274 Cod pr.civilă.
Prin întâmpinare (9-12) intimata România Sibiu a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și a prevederilor art.304/1 Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art.312 Cod pr.civilă pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Potrivit art.267 Cod pr.civilă:
"(1) Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură,., nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin.(2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat la cererea sa de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este."
În baza art.62 (1/1) Codul muncii "în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art.61 lit.a, angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art.263- 268."
Din perspectiva acestor prevederi legale, este a se reține că decizia de desfacere a contractului de muncă al contestatorului nr.1113/19.08.2008, a fost corect emisă.
Astfel, conform înscrisului depus la dosar la fila 4, s-a realizat convocarea la cercetarea prealabilă a contestatorului, cu respectarea dispozițiilor art.267(2) Codul muncii, specificându-se data, ora, dar și scopul efectuării cercetării prealabile, cu referire la abaterile săvârșite și descrise în documentele raport ale superiorului direct din data de 15.08.2008 și avertisment nr.7641/4.06.2008.
Aspectele legate de faptul că, convocarea trebuia făcută cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte nu au acoperire în textele legale invocate, iar dacă o astfel de prevedere ar exista în contractul colectiv de muncă aplicabil, ea nu poate fi interpretată decât ca un termen de recomandare.
Și dacă recurentul considera că acest termen era imperativ, putea refuza acea convocare pentru ziua de 18.08.2008 pe acest considerent.
Însă contestatorul s-a prezentat la convocarea dispusă după întocmirea referatului de propunere a începerii cercetării disciplinare din data de 15.08.2008 (20) întocmit de directorul comercial, răspunzând punctual tuturor întrebărilor ce i-au fost adresate (24-26), dând și o declarație în acest sens (27), din ambele înscrisuri rezultând fără putință de tăgadă că a fost asistat de avocat -, care a și semnat ambele declarații alături de clientul său.
Drept urmare, nu se poate reține că declarațiile din 18.08.2008 au fost date sub presiune psihică, câtă vreme din probele dosarului nu reiese o atare stare de fapt.
Prezența unui reprezentant al sindicatului în cursul cercetării disciplinare prealabile nu este obligatorie atâta timp cât dispozițiile art.267 (4) teza ultimă statuează dreptul salariatului de a fi asistat "la cererea sa", de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Ori pentru că ne aflăm în prezența unui drept facultativ instituit de lege, pentru prezența acestuia era necesară deci o cerere expresă a persoanei cercetate, în acest sens.
în cuprinsul dispozițiilor art.263-268 Codul muncii care reglementează răspunderea disciplinară nu se prevede obligativitatea respectării pașilor astfel cum aceștia sunt descriși în cuprinsul motivelor de recurs și mai mult decât atât că neconstituirea comisiei de cercetare prealabilă disciplinară și întocmirea procesului-verbal de cercetare prealabilă disciplinară etc. ar conduce la sancționarea cu nulitatea absolută a deciziei astfel emise.
Dealtfel, în preambulul deciziei sunt reluate și descrise aspectele care au condus la luarea acestei măsuri, iar faptul că pe lângă încălcarea dispozițiilor art.M alin.2 lit.e din, au fost reținute și dispozițiile cap.3, subcap.3.2, alin.f (secretul de serviciu), cap.4, S4.1, alin.c (interzicerea folosirii informațiilor confidențiale ale clienților), cap.4, S4.4, alin.c (interzicerea folosirii resurselor firmei în interes personal), fără a se menționa actul din care fac parte, nu poate fi interpretat decât ca o eroare materială, de tehnoredactare, care însă nu poate atrage nulitatea deciziei atacate.
Lecturând conținutul regulamentului intern (32-37), reiese clar că omisiunea din decizie se referă la încălcarea prevederilor din acesta referitoare la obligația angajatului de a respecta secretul de serviciu, corectitudinea angajaților la locul de muncă, respectiv folosirea resurselor firmei în interes personal, obligații care se regăsesc menționate și în contractul individual de muncă al contestatorului (17-19) și despre care astfel nu se poate susține că nu a luat la cunoștință.
Prevederile regulamentului intern elaborat în noiembrie 2003, deci cu mult anterior încheierii raporturilor de muncă cu contestatorul, chiar dacă nu au fost aduse la cunoștință acestuia pe bază de semnătură, în mod cert a fost cunoscut de salariat prin faptul că potrivit art.259 (4) din Codul muncii regulamentul intern se afișează la sediul angajatorului, iar acest fapt nu s-a contestat.
Deși se susține că regulamentul intern nu a fost asumat de angajat, în cazul încălcării unui drept al său, potrivit art.261 Codul muncii, orice salariat, în speță contestatorul-recurent, avea posibilitatea sesizării angajatorului. Numai că, pe lângă împrejurarea că nici chiar după aplicarea sancțiunii dispozițiile regulamentului intern nu au fost contestate, se constată că cele avute în vedere ca temei al sancțiunii aplicate nu sunt alte obligații decât cele stipulate în sarcina angajatului și prin contractul individual de muncă.
Și pe fondul cauzei, în mod corect instanța de fond a reținut legalitatea deciziei de concediere.
Se susține în apărare că la dosarul cauzei nu s-a atașat vreun e-mail incriminator, al așa-ziselor oferte, numai că însuși contestatorul, confirmă existența unor nereguli prin răspunsurile date cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, în sensul că niciun moment nu existența unor date existente în calculatorul său, care încălcau obligațiile asumate la angajare.
Apoi, sunt mai mult decât relevante declarațiile martorilor audiați în cauză care au arătat că în anumite fișiere nu se putea lucra decât în prezența directorului general, fiind vorba de informații legate de prețul de achiziție și că nu era permisă copierea acestor date, că reclamantul a mai fost sancționat și i s-au mai făcut observații verbale de către directorul general față de neîndeplinirea atribuțiilor. De asemenea, contestatorul a cerut martorului un dispozitiv de stocare a datelor, spunând că îi este necesar pentru motive personale, pentru ca ulterior să-i fie găsite în computer date care nu-i erau necesare în serviciu, cât și o ofertă de preț de la o firmă concurentă, după care s-a remarcat scăderea vânzărilor în zona în care acționează firma concurentă.
Chiar martora confirmă faptul că recurentului i s-au făcut observații de către directorul comercial, apreciate ca fiind din motive personale și că deși nu a semnat fișa postului (o altă critică în recurs), conținutul acesteia, respectiv atribuțiile de serviciu îi fuseseră aduse la cunoștință în mod verbal la angajare.
Și dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentului cu privire la acest aspect, respectiv nesemnarea fișei postului, soluția atacată este la adăpost de criticile formulate pe acest segment întrucât, așa cum am mai arătat, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea unor fapte, a unor obligații despre care avea cunoștință odată cu semnarea contractului individual de muncă și care se referau în principal la obligația de a respecta secretul de serviciu și confidențialitatea informațiilor de care a luat cunoștință cu ocazia exercitării atribuțiilor în maniera stipulată în contract.
Din acest motiv, fiind vorba despre o acțiune formulată împotriva unei măsuri disciplinare și nu de o acțiune în răspundere patrimonială a salariatului, nici nu era necesară dovedirea producerii unor daune intimatei, simpla activitate de nerespectare a obligațiilor de respectare a secretului de serviciu și confidențialității fiind prezumată a fi cauzatoare de prejudicii imediate ori viitoare.
Față de toate aceste aspecte, hotărârea instanței de fond urmează a fi menținută ca legală și temeinică, iar recursul de față respins ca nefondat.
Ca o consecință a respingerii recursului, potrivit art.274 Cod pr.civilă recurentul va fi obligat să plătească intimatei România Sibiu suma de1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1088/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei România Sibiu suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Thred. 2ex.
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
| ← Conflict de muncă. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 162/2010. Curtea de... → |
|---|
