Contestație decizie de concediere. Decizia 162/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 162
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurenta CFR CĂLĂTORI B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI I împotriva sentinței civile nr. 1687 din 28.10.2009 a Tribunalului Iași, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul asistat de avocat, lipsă reprezentantul recurentei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Apărătorul intimatului precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatului.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței. Prin motivele de recurs se invocă aceleași aspecte care au fost invocate și la fond. A semnat decizia deoarece i s-a spus că va fi dat afară din serviciu și a considerat că poate reveni ulterior mai ușor de la funcția de informator calatori la cea de conductor de tren. Nu există nici o sesizare din partea călătorilor că nu ar fi avut o conduită corectă. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr. - din 10.01.2010.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin contestația înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 4102/99/30.06.2009, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Călători SA B, Regionala de Transport Feroviar de Călători I, solicitând anularea deciziei nr. 601/5/35/12.05.2009.
În motivarea contestației sale, contestatorul a susținut că a fost convocat de Serviciul Control trenuri și i s-a prezentat o filmare făcută cu o cameră ascunsă, filmare realizată de către un reporter în trenul 6451, ruta I - P, fiind identificat după ecusonul pe care îl purta, nr. 5036. În urma explicațiilor și a discuțiilor purtate, i s-a adus la cunoștință faptul că i se va desface contractul de muncă. Ulterior, i s-a adus la cunoștință decizia contestată și i s-a propus un alt post, fiind de acord întrucât i s-a explicat faptul că, în caz contrar, nu va mai primi nici acea funcție.
Mai susține contestatorul faptul că organele abilitate ale CFR Călători sunt organele de control și supracontrol abilitate de, faptul că nu a fost verificat de către aceste organe de control, precum și faptul că nu a mai avut nici o altă abatere disciplinară.
Intimata Călători SA B, Regionala de Transport Feroviar de Călători Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că salariatul a semnat decizia cu mențiunea că este de acord cu funcția de informator calatori. Mai susține intimata că în timpul deservirii trenului 6451 din data de 20.03.2009 pe ruta I - P, contestatorul nu a tratat călătorii fără legitimație de călătorie în conformitate cu prevederile legislației în vigoare și cu regulamentele de funcționare ale societății, îndemnând călătorii să dea o anumită sumă de bani, pe care să o însușească, în schimbul facilității de a călători fraudulos. În acest sens, există un material filmat cu camera ascunsă de către o echipă de jurnaliști. În urma difuzării acestui material pe un post de televiziune, s-a dispus analizarea materialului probator și sancționarea salariaților vinovați.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Contestatorul a fost salariatul intimatei pe postul de conductor tren I la Stația Prin decizia nr. 601/5/35/12.05.2009 emisă de intimată s-a dispus concedierea contestatorului în temeiul disp. art. 61 lit. d Codul muncii, fiindu-i propus ca loc de muncă compatibil cu pregătirea profesională a acestuia postul de informator călători la Stația S-a reținut prin această decizie că la data de 20.03.2009, la deservirea trenului 6451 pe distanța I - P, contestatorul nu a tratat regulamentar călătorii depistați fără legitimații de călătorii, primind foloase necuvenite, nu a purtat ecuson de identificare și a avut o comportare necorespunzătoare față de călători. De asemenea, s-a reținut prin această decizie că salariatul a încălcat prevederile fișei postului (cap. 6, pct. 6.1, alin. 17, 27, 29, 34, pct. 6.5 alin. 4, pct. 6.6 alin. 1 și 2) și prevederile nr. 360/1976, cap. III, art. 20, ultimul aliniat.
Potrivit disp. art. 61 lit. d Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în situația în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat. profesională reprezintă o împrejurare de natură obiectivă sau subiectivă care conduce ori este aptă să conducă la obținerea unor performanțe profesionale mai scăzute decât cele pe care, în mod rezonabil, angajatorul este îndrituit a le aștepta de la salariat. Aceasta trebuie înțeleasă ca o necunoaștere sau o stăpânire insuficientă a regulilor specifice unei funcții sau meserii, astfel încât angajatorul trebuie să probeze fapte obiective și repetate de natură să evidențieze carențe profesionale, făcându-se delimitarea în acest mod de neîndeplinirea accidentală, dar culpabilă, a obligațiilor de serviciu (situație în care poate interveni concedierea disciplinară). profesională trebuie înțeleasă sub aspect profesional și trebuie deosebită de abaterile disciplinare, criteriul de diferențiere constituindu-l vinovăția sau culpa.
Ori,în speță, intimata nu a făcut dovada existenței unor împrejurări care demonstrează necorespunderea profesională a salariatului. Faptele reținute în decizia contestată reprezintă încălcări ale sarcinilor de serviciu, respectiv nerespectarea unor atribuții sau sarcini de serviciu, având caracterul unor abateri disciplinare.
În plus, s-a mai reținut de către prima instanță și faptul că potrivit disp. art. 63 alin. 2 Codul muncii, concedierea salariatului pentru motive de necorespundere profesională se poate dispune numai după evaluarea prealabilă a acestuia, conform procedurii de evaluare stabilită prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel național, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unități, precum și prin regulamentul intern. În art. 77 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 este reglementată procedura evaluării prealabile a salariatului pentru necorespundere profesională.
Intimata, căreia îi revenea sarcina probei conform disp. art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada respectării prevederilor art. 63 alin. 2 Codul muncii și art. 77 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
În consecință, instanța a constatat că decizia nr.601/5/35 din data de 12.05.2009 emisă de intimată este nelegală, fiind întemeiată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Călători SA B, Regionala de Transport Feroviar de Călători În consecință, instanța a anulat decizia nr.601/5/35 din data de 12.05.2009 emisă de intimată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Călători SA B, Regionala de Transport Feroviar de Călători I, considerând-o nelegala si netemeinica.
A invocat recurenta faptul ca in mod eronat tribunalul a considerat ca a avut loc o modificare unilaterala a contractului individual de munca, întrucât contestatorul si-a exprimat acordul cu privire la schimbarea temporara a locului muncii, semnând actul adițional.
A mai invocat recurenta ca deși este evident faptul ca nu si-a respectat atribuțiile de serviciu prevăzute de regulamentul de organizare si funcționare si de fisa postului,instanța de fond a anulat decizia de concediere întemeiata pe disp.art.61 lit.d din muncii.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului si mentinerea hotărârii Tribunalului Iași.
In recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate si dispozițiile legale aplicabile, ca si prin prisma disp.art.304 ind.1 Cod proc.civila, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Împrejurările de fapt, reținute în mod corect de către instanța de fond, relevă că intimatul-contestator a fost salariatul intimatei pe postul de conductor tren I la Stația Prin decizia nr. 601/5/35/12.05.2009 emisă de intimată s-a dispus concedierea contestatorului în temeiul disp. art. 61 lit. d Codul muncii, pentru necorespundere profesionala, fiindu-i propus ca loc de muncă compatibil cu pregătirea profesională postul de informator călători la Stația Ca motivare în drept a fost reținută încălcarea prevederilor fișei postului (cap. 6, pct. 6.1, alin. 17, 27, 29, 34, pct. 6.5 alin. 4, pct. 6.6 alin. 1 și 2) și prevederile nr. 360/1976, cap. III, art. 20, ultimul aliniat.
Potrivit disp. art. 61 lit. Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului"în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat".
Concedierea pentru necorespunderea profesională poate fi dispusă, potrivit disp. art. 63 alin. 2 Codul muncii"numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel național, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unități, precum și prin regulamentul intern".
În mod judicios prima instanță a reținut regimul juridic distinct aplicabil instituțiilor concedierii disciplinare și respectiv concedierii pentru necorespundere profesională, diferențierea fiind dată, în principal, de criteriul vinovăției salariatului.
Curtea admite că în practică se pot întâlni deseori situații în care, cu ocazia evaluării prealabile, să se constate faptul că necorespunderea profesională se datorează culpei salariatului. Însă, într-o atare situație, angajatorul este cel care, în funcție de dovezile pe care le are, va decide ce măsură va dispune sancționarea disciplinară sau concedierea pentru necorespundere profesională.
În cauza de față, recurenta Călători SA B, Regionala de Transport Feroviar de Călători I a decis concedierea pentru necorespundere profesională, apreciind că faptele descrise în decizie conturează o conduită care se înscrie în noțiunea de necorespundere profesională.
Prin urmare, recurenta avea obligația să efectueze evaluarea prealabilă a salariatului, potrivit disp. art. 63 alin. 2 Codul muncii și art. 77 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Sarcina de a face dovada respectării acestei proceduri reglementate prin norme imperative, îi revine recurentei angajatoare, conform disp. art. 287 Codul muncii.
Întrucât nu a fost făcută dovada efectuării evaluării prealabile, iar potrivit disp. art. 76 Codul muncii"Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută",Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că decizia este nelegală, dispunând anularea acesteia.
Curtea consideră că nu are relevanță critica recurentei referitoare la aprecierea greșită făcută de către instanța de fond asupra existenței și gravității faptelor reținute în sarcina contestatorului, de vreme ce respectivele fapte au fundamentat decizia de concediere dispusă pe motive de necorespundere profesională, cu omisiunea parcurgerii procedurii evaluării prealabile, reglementată de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Celelalte critici aduse sentinței recurate, pe motiv că prima instanță nu ar fi dat eficiență modificării survenite în privința contractului de muncă al contestatorului, cu consimțământul expres al acestuia, sunt, de asemenea, nefondate, din următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 64 alin. 1 Codul muncii"În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c și d, precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii".
Rațiunea textului de lege este, în mod evident, aceea de a proteja salariații ce urmează să fie concediați pentru cele trei motive, incluzând și pe cel de necorespundere profesională. Dacă există un loc de muncă vacant și salariatul îl acceptă - cum este și speța de față- concedierea nu se mai produce, având loc doar modificarea contractului individual de muncă, prin schimbarea felului muncii. Împrejurarea că, în cauza de față, s-a dat eficiență normei juridice sus-enunțate de protecție a salariatului, nu poate avea semnificația juridică a unei confirmări care să acopere nulitatea absolută reținută mai sus.
Pentru toate considerentele expuse, potrivit disp. art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Văzând si disp.art.274 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de CFR Călători SA B - Regionala de Transport Feroviar de Călători I împotriva sentinței civile nr. 1687 din 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
24.02.2010- 2 ex.-
Tribunalul Iași:;
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 225/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1047/2009. Curtea... → |
|---|
