Contestație decizie de concediere. Decizia 226/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 226
Ședința publică din 13 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CRAMA SRL REȘIȚA împotriva sentinței civile nr. 1294 din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație la decizia de concediere.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâta recurentă Crama SRL Reșița, avocat T, lipsă fiind reclamantul intimat
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii și pe fond respingerea acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1294/17-09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Crama SRL din Reșița, s-a anulat dispoziția nr. 1/31.01.2008, precum și dispoziția nr. 1/5.02.2008 emisă de pârâtă, cu obligarea acesteia din urmă la plata față de reclamant a salariului aferent lunii ianuarie 2008, dispunând totodată reîncadrarea reclamantului în funcția deținută, și plata salariilor de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei din data de 2.08.2007, acesta fiind prezent la lucru și în cursul lunii ianuarie 2008, astfel cum rezultă din foaia colectivă de muncă.
Prin dispoziția nr. 1/31.01.2008, pârâta a dispus încetarea contractului de muncă a reclamantului în temeiul art. 55 lit.b din Codul muncii, iar prin dispoziția nr. 1/5.02.2008 emisă de pârâtă s-a dispus încetarea aceluiași contract de muncă în temeiul art. 61 lit.a Codul muncii, pentru minus în gestiune și supraevaluarea prețului.
Instanța de fond a reținut că deși prin prima decizie pârâta a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantului prin acordul părților, nu s-a făcut dovada obținerii acestui acord la încetarea contractului său de muncă, ceea ce atrage nulitatea deciziei care, de altfel nu a fost depusă la Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S pentru operarea ei în carnetul de muncă.
Pe de altă parte, după încetarea unui contract de muncă prin acordul părților nu mai este posibilă încetarea aceluiași contract de muncă în baza unui alt temei legal, situație în care a doua decizie nr.1/5.02.2008 emisă de pârâtă prin care a dispus încetarea contractului de muncă a reclamantului în temeiul art.61 lit.a Codul muncii - minus în gestiune și supraevaluarea prețului - este de asemenea lovită de nulitate.
Instanța de fond a reținut și faptul că pârâta nu a menționat în concret starea de fapt avută în vedere la aplicarea sancțiunii, nefiind astfel respectate dispozițiile imperative ale art.268 alin.2 lit.a Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Crama SRL din Reșița a declarat recurs la data de 14.11.2008, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate.
Astfel, pârâta a susținut că reclamantul și-a primit salariul pe luna ianuarie 2008, dar a refuzat să semneze statul de plată, sens în care a depus declarații de martori.
În ceea ce privește decizia de concediere nr. 1/5.02.2008, se susține că în cuprinsul ei au fost consemnate motivele care au dus la desfacerea contractului de muncă, respectiv minus în gestiune și supraevaluarea prețului.
S-a mai susținut și respectarea cercetării prealabile, în convocarea reclamantului în acest scop pentru data de 11.01.2008, înștiințarea reclamantului însă acesta a refuzat să o semneze, motiv pentru care a fost semnată de doi martori
Pârâta recurentă învederează instanței că din actele depuse la dosar rezultă cu certitudine minusul creat în gestiune, iar reîncadrarea reclamantului în funcția deținută ar reprezenta un risc enorm pentru societate.
Pentru aceste motive, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Judecătoria Reșița și rejudecând, respingerea contestației formulată de reclamant.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Examinând recursul prin prisma motivelor de fapt invocate de recurentă, în raport de actele depuse la dosar și dispozițiile art.299 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond - TRIBUNALUL C-S - SECȚIA COMERCIALĂ și de contencios ADMINISTRATIV și FISCAL ( și nu Judecătoria Reșița cum pârâta recurentă a invocat în recursul său ) a făcut o corectă interpretare a probatoriului administrat de părți, precum și o aplicare corectă a dispozițiilor art.55 lit.b Codul muncii coroborat cu art.287 Codul muncii. Astfel, deși prin decizia nr. 1/31.01.2008 s-a dispus încetarea contractului de muncă prin acordul părților, în lipsa dovezii obținerii acordului reclamantului la încetarea contractului său de muncă, această decizie este nulă de drept.
Deși în cauză nu a intervenit o împrejurare de încetare de drept a contractului de muncă a reclamantului, pârâta Crama SRL Reșița a procedat la emiterea unei a doua decizii nr. 1/5.02.2008 prin care s-a dispus încetarea aceluiași contract de muncă, în baza unui alt temei legal, respectiv art.61 lit.a Codul muncii, menționând în cuprinsul acestui înscris pentru minus în gestiune și supraevaluarea prețului.
Din actele depuse la dosar rezultă fără dubiu că pârâta nu a efectuat o cercetare prealabilă care să stea la baza sancționării reclamantului, astfel cum prevăd în mod imperativ dispozițiile art.267 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând achitarea salariului pentru luna ianuarie 2008, Curtea apreciază că simpla consemnate a acestui fapt în statul de plată aferent lunii ianuarie, neînsoțit de semnătura reclamantului pentru confirmare de primire, este nerelevantă din punct de vedere juridic și nelegală raportat la dispozițiile art.263 Codul muncii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, rezultatul unei corecte interpretări a probelor administrate coroborate cu o aplicare corectă a dispozițiilor legale în materie, și în baza art.299, 316 alin.1 Cod procedură civilă, constatând că nu sunt incidente nici unul din temeiurile de modificare ori casare a sentinței civile recurate va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CRAMA D & C SRL împotriva sentinței civile nr. 1294/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./10.03. 2009
Thred./10.03.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib. C-
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Marinela
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 327/2010. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 728/2009. Curtea de... → |
|---|
