Contestație decizie de concediere. Decizia 2311/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2311/R/2009
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Marta Carmen
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 1109 din 30 aprilie 2009, pronunțate de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, privind și pe intimații CONSILIUL JUDEȚEAN B, RA B și MINISTERUL TRANSPORTURILOR, având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 22 iunie 2009, s-a admis cererea de abținere a domnului judecător membru a completului de judecată C 7R, motiv pentru care în compunerea completului de judecată intră, conform planificării de permanență de la acea dată, doamna judecător, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea M nr. 387/2005, doamna judecător a făcut parte din compunerea completului de judecată C 7R, având în vedere lipsa justificată a doamnei judecător la acel termen de judecată.
De asemenea, se constată că la data de 29 septembrie 2009, reprezentanta contestatorului, avocat a trimis prin fax o cerere, prin care solicită amânarea judecării cauzei, având în vedere că este în imposibilitatea de a se prezenta la termenul de judecată din data de 29 septembrie 2009, fiind la B, într-o negociere cu Bank România SA.
Totodată, se constată că la data de 28 octombrie 2009, intimatul Ministerul Transporturilor și a trimis prin fax un script, prin care solicită scoaterea acestui intimat din cauza ce formează obiectul prezentului dosar, script care a fost trimis și prin poștă la data de 30 octombrie 2009.
Se mai constată că la data de 30 octombrie 2009, intimatul Consiliul Județean Bat rimis prin fax concluzii scrise. La data de 30 octombrie 2009, intimatul Internațional " " Bat rimis prin fax concluzii scrise.
Se constată că în cursul acestei zile de 02 noiembrie 2009, intimatul Consiliul Județean Bat rimis prin fax concluzii scrise, iar reprezentanta contestatorului, avocat trimis prin fax un script, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată prezenta contestație în anulare în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
La data de 13.05.2009, s-a înregistrat contestația în anulare, formulată de contestatorul, cu privire la decizia civilă nr. 1109/R/30.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ.
Contestatorul și-a motivat cererea arătând că, prin raportare la art. 318 Cod de procedură civilă, hotărârea instanței de fond și a instanței de recurs nu cuprind dispoziții referitoare la capătul de cerere privind anularea hotărârii nr.171/30.11.2007.
Din dispozitivul sentinței civile nr.2131/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- rezultă că se "se respinge contestația formulată de contestatorul împotriva pârâților Consiliul Județean B și " " B, având ca obiect litigiu de muncă".
Astfel, instanța de fond și instanța de recurs au avut în vedere doar natura dosarului (litigiu de muncă) omițând a se pronunța asupra obiectul cauzei dedus judecății cu cele 5 capete de cerere - anularea Hotărârii nr. 172/30.11.2007 emisă de Consiliul Județean B, reintegrarea in funcția avută anterior emiterii hotărârii, plata drepturilor salariale începând cu data de 01.12.2007 la zi, inclusiv drepturile bănești ce decurg din contractul de performanță pe anul 2007, încheiat între subsemnatul și B - Consiliul de Administrație, acordarea de daune morale în cuantum de 200.000 Euro, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că, din acest punct de vedere instanța de recurs a produs o gravă eroare de fapt, a pronunțat o hotărâre care nu dezleagă definitiv fondul cauzei, i s-au produs grave prejudicii contestatorului, prejudicii care pot fi îndreptate prin admiterea contestației în anulare și rejudecarea recursului sau prin acțiune la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Se subliniază, de asemenea, că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de modificarea a hotărârii invocate prin recurs - art. 304 pct.7, 8 și 9.proc.civ.
Reținând alte considerente pentru care contestația formulată s-a respins, instanța de control judiciar, în mod greșit, a pășit la respingerea recursului, nepronunțându-se asupra motivului de recurs prevăzut de art.304 pct. 7 Cod de procedură civilă.
Referitor la dispozițiile art.304 pct.8 proc.civ. contestatorul arată că instanța de recurs, deși a identificat acest motiv de recurs, nu s-a pronunțat cu privire la el.
Apreciază că instanța de recurs a reținut greșit că, în speță, este vorba de o desfacere a contractului individual de muncă, când în fapt contestatorul a fost demis din funcția de director general prin hotărârea nr.172/30.11.2007.
Mai mult, considerentele instanței de recurs nu sunt aceleași cu ale instanței de fond, schimbând motivarea hotărârii, instanța nu face altceva decât să încalce dreptul la apărare al contestatorului, deoarece se dă un alt conținut hotărârii. Consideră că instanța de recurs a fost investită cu anumite motive circumscrise dispozițiilor art.304 pr.civ. iar apărările contestatorului au fost făcute pe motivarea instanței de fond, astfel că apreciază că s-a încălcat dreptul la apărare prin schimbarea motivării.
Arată că, dacă instanța de recurs a considerat că motivarea dată la fond poate fundamenta hotărârea, trebuia să admită recursul, să trimită cauza spre rejudecare sau să rețină cauza spre rejudecare, cu posibilitatea contestatorului de a formula apărări în funcție de motivele desființării hotărârii instanței de fond și să fixeze termen pentru rejudecarea cauzei.
Referitor la art.304 pct.9 pr.civ., contestatorul subliniază că acesta vizează două ipoteze distincte: a) pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal și b) pronunțarea unei hotărâri cu incă1carea ori aplicarea greșită a legii.
Prima ipoteză se poate ivi in acele situații în care din modul de redactare a hotărârii nu se poate stabili dacă legea a fost aplicată corect sau nu. Legiuitorul a înțeles să se refere la acele situații în care hotărârea este lipsită de un fundament juridic.
Astfel cum sugestiv remarcau unii autori "lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absenta unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră în silogismului juridic față de soluția dată " (Tratat de drept procesual civil., ed. pag.696).
Așa fiind, iluștri autori (cum este și --citat de ) consideră că În prima ipoteză a art.304 pct. 9, hotărârea nu este motivată in drept și din expunerea motivelor de recurs mai rezu1tă că ca nici nu este motivată, deoarece o motivare contradictorie și străină de natura cauzei, a actului juridic dedus judecății, echivalează cu o lipsă de motivare.
A doua ipoteză a art. 304 pct.9 proc.civ. subsumează toate cazurile de încălcare sau de aplicare greșită a legii, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 79 din Codul muncii, calificând cererea contestatorului ca un act de demise.
În atare situație, instanța trebuia să observe că nu s-au respectat dispozițiile art. 79 din Codul muncii, in sensul că nu s-a respectat termenul de preaviz de 30 zile, mai mult contractul de muncă era suspendat, nu exista o renunțare la termenul de preaviz exprimat de plenul Consiliului Județean
Art.79 din Legea nr. 53/2003 prevede:
,(4) Termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncii sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile și nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru salariații care ocupă funcții de conducere.
(5) Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele.
(6) În situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
(7) Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării tota1e ori parțiale de către angajator la termenul respectiv.
Pe cale de consecință, aplicarea unei norme juridice, dacă aceasta nu era incidentă în cauză, reprezintă un motiv de casare a hotărârii.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de recurs, în sensul că, nu era posibilă emiterea Hotărârii nr.172/30.11.2007, în perioada în care CM a fost suspendat, contestatorul fiind în concediu medical.
Nu se face nici un fel de referi cu privire la acest motiv; extrem de important. Deși am invocat nelegalitatea hotărârii CJ nr.172/30.11.2009; instanța de recurs nu a analizat nici un motiv care tindea la anularea acestei hotărâri, motive care vizau emiterea hotărârii și mai departe lipsa de eficiență juridică prin necomunicarea ei.
Se mai arată că potrivit art. 304 ind.1 proc.civ. recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Invocă nulitatea hotărârii instanței de fond raportat la dispozițiile art.261 proc.civ. al cărui conținut este: "Hotărârea se dă în numele legi și va cuprinde: -
Hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunțarea hotărârii".
Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.11.2008, încheiere care face corp comun cu hotărârea atacată, ceea ce echivalează cu comunicare parțială a hotărârii.
Consecința necomunicării încheierii atrage nulitatea hotărârii, potrivit art.268 pr.civ. deoarece, judecătorii " sunt legați de acele încheieri care, fără a hotărî în totul pricina, pregătește dezlegarea ei".
Necomunicarea încheierii de ședință din data de 10.11.2008 face imposibilă verificarea următoarelor aspecte procedurale:
- competenta instanței;
- dacă instanța era legal constituită;
- dacă s-a dat cuvântul părților și ordinea dezbaterilor;
- dacă procedura era realizată cu toate părțile;
- dacă s-a respectat principiul publicității, oralității. contradictorialității.
- modalitatea de soluționare a excepțiilor de procedură,etc.
Instanța nu a cercetat cu atenție acest motiv de recurs, a considerat că nu este un motiv de nulitate a hotărârii, deși legea spune altfel.
În ceea ce privește fondul cauzei, contestatorul învederează temeinicia acțiunii promovate, cu sublinierea că aceasta trebuia admisă sub toate aspectele, expunând pe larg poziția procesuală.
Intimatul Internațional " ", prin întâmpinarea depusă ( 57) consideră ca nefondată și netemeinică contestația în anulare, aceeași poziție procesuală fiind exprimată și de către intimatul Consiliul Județean B ( 52).
Trecând la soluționarea contestației în anulare, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 proc. civ. - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului -, respectiv, pentru cele prevăzute în art. 318 proc. civ.
În speță, însă, din considerentele invocate în susținerea contestației în anulare, se pare că ne găsim în prezența unei contestații în anulare speciale, fundamentată din punct de vedere juridic, pe prevederile art. 318. proc. civ. text legal care prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Două ipoteze sunt așadar conținute în textul art. 318. proc. civ. respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale -, și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate, cea din urmă teză fiind avută în vedere de către contestator.
Analizând contestația prin prisma celei de-a II a teze a art. 318 Cod de procedură civilă, Curtea o găsește neîntemeiată pentru următoarele:
Pentru o apreciere completă asupra acestui motiv de contestație trebuie reținut că în practică și în literatura de specialitate se face în mod constant deosebirea între motive și argumente.
Astfel, argumentele, oricât de larg ar fi dezvoltate, se subsumează motivului de recurs pe care îl sprijină, iar din această perspectivă instanța nu este ținută să răspundă fiecărui argument, ci să analizeze și să tranșeze fiecare motiv de recurs, având posibilitatea grupării argumentelor.
Astfel, se constată că recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9.proc.civ. prin considerentele hotărârii instanța analizând separat fiecare dintre aceste motive, cu evidențierea aspectelor care i-au format convingerea.
Din perspectiva contestatorului, omisiunea instanței de a se pronunța asupra anulării hotărârii nr. 172/30.11.2007 echivalează cu omisiunea de a se pronunța asupra unui motiv de recurs, aserțiune care însă nu poate fi primită, întrucât aceste susțineri se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 Cod de procedură civilă, motiv care, așa cum s-a arătat mai sus, a fost analizat de către instanța de recurs.
Instanța de recurs s-a oprit și asupra motivului de ordine publică, întemeiat pe art. 304 pct. 5.proc.civ. referitor la necomunicarea încheierii de dezbateri, argumentând soluția reținută. Cauza a fost tranșată și din perspectiva celorlaltor motive de recurs.
Contestatorul a invocat, de asemenea, o serie de aspecte legate de fondul cauzei, aspecte care reprezintă de fapt argumentele invocate de către recurent în susținerea recursului și care au fost avute în vedere de către instanța de control judiciar, așa cum rezultă și din expunerea motivelor de recurs din considerentele hotărârii, cât și din motivarea propriu zisă a deciziei.
Împrejurarea că instanța nu și-a însușit punctul de vedere al recurentului nu este de natură a face întemeiată contestația în anulare, reținându-se că analiza de detaliu a probelor administrate în prima instanță și în recurs nu este admisibilă în cadrul acestei căi de atac, care este limitată strict dispozițiilor art. 318.proc.civ. Așadar, prin raportare la cele invocate în susținerea contestației, se apreciază că, contestatorul urmărește să provoace pe această cale discutarea fondului litigiului, ceea ce însă nu poate fi primit, în lipsa incidenței vreunuia din motivele contestației în anulare.
Concluzionând că instanța de recurs prin decizia contestată a analizat și tranșat toate motivele de recurs invocate, în conformitate cu art. 320.proc.civ. va dispune respingerea contestației, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarat de recurentul împotriva deciziei civile nr. 1109 din 30.04.2009 a Curții de APEL CLUJ pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.DG/dact.MM
6ex./02.12.2009
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Marta Carmen
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 6498/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 154/2010. Curtea... → |
|---|
