Contestație decizie de concediere. Decizia 6498/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5118/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6498/
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul intimat SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B, împotriva sentinței civile nr.3598 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 44781/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect - contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul intimat Spitalul Universitar de Urgență B, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/26.10.2009 atașată la fila 21 dosar, intimata reclamantă lolanda, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică din data de 23.09.2009 atașată la fila 22 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă lolanda, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 28.10.2009.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării avocatului recurentului intimat Spitalul Universitar de Urgență B, care arată că are cunoștință de conținutul acesteia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentului intimat Spitalul Universitar de Urgență B, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Avocatul intimatei reclamante lolanda, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.3598 din 29.04.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea contestației formulată de reclamanta în contradictoriu cu intimata SPITALUL UNIVERSITAR B; a fost anulată măsura încetării raporturilor de muncă comunicată cu adresa nr.44746/16.10.2008; s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii; a fost obligată intimata la plata unei despăgubiri egală cu salariul indexat, majorat și reactualizat și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii 01.11.2008 și până la data reintegrării; s-a constatat că între părți a intervenit un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că contestatoarea a avut calitatea de salariată a intimatei în funcția de asistent medical, conform contractului nr.425 din 01.08.1976, iar la data de 01.01.2006 contractul de muncă încetând de drept, prin pensionare, așa cum rezultă din mențiunile din carnetul de muncă.
După data încetării de drept a contractului de muncă, contestatoarea a prestat muncă pentru intimată, iar aceasta i-a achitat salariul, ceea ce are semnificația derulării raporturilor de muncă, însă în temeiul unui nou contract de muncă, nefiind de conceput o continuare a vechiului contract, din moment ce acesta încetat în temeiul legii.
Prin adresa nr.44746/16.10.2008 salariatei i s-a comunicat că începând cu data de 01.11.2008 încetează activitatea prin cumul cu salariul.
Adresa menționată nu conține motivarea în fapt sau temeiul de drept al încetării în timp ce în carnetul de muncă se menționează încetarea activității în temeiul art. 56 lit. d) din Codul muncii, în baza decizie nr.1033 din 30.10.2008.
Decizia cu numărul menționat nu a fost depusă la dosar, în care se află decizia nr.1025/27.10.2008, prin care se dispune încetarea cu data de 01.11.2008 a activității prin cumulul pensiei cu salariu, în temeiul aceluiași art. 56 lit. d) din Codul muncii.
De asemenea a reținut aceeași instanță nu s-a făcut dovada comunicării către salariată a vreuneia dintre cele două decizii care constată încetarea raporturilor de muncă.
Textul art. 56 lit. d) precizează în mod clar care este data încetării de drept a contractului de muncă: data comunicării deciziei de pensionare care în speță a fost 01.01.2006.
Stabilirea de către angajator a unei alte date de încetare a contractului individual de muncă al salariatului care a primit decizia de pensionare este contrară legii, care nu interzice însă încheierea de contracte de muncă cu pensionarii.
Această concluzie se desprinde și din cuprinsul art. 81 lit. d)3din Codul muncii care prevede posibilitatea angajatorului de a încheia un contract de muncă pe perioadă determinată cu pensionarii care pot cumula pensia cu salariul.
În lipsa unui contract în formă scrisă, care să prevadă expres durata pentru care se încheie conf. Art. 80 alin. (1) din Codul muncii, contractul individual de muncă se consideră încheiat pe perioadă nedeterminată, putând fi dovedit cu orice mijloc de probă față de prevederile art. 16 alin. (2) din Codul muncii.
Prin urmare a reținut Tribunalul că măsura încetării raporturilor de muncă comunicată cu adresa nr.44746/16.10.2008 este nelegală, constituind o concediere ce nu se încadrează în niciunul dintre cazurile stabilite de Codul muncii, dispusă fără motivarea în fapt și în drept prevăzută de art. 62 din Codul muncii, astfel că având în vedere și dispozițiile art. 76 din Codul muncii, urmează să fie anulată.
În temeiul art. 78 din Codul muncii, părțile vor fi repuse în situația anterioară și se va dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egală cu salariul indexat majorat și reactualizat și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii și până la data reintegrării.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimatul SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B prin care în temeiul art. 304 alin. (1) proc. civ. solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt în motivarea recursului s-a susținut în esență că în ședința din luna noiembrie ca urmare a aspectelor economice nefavorabile, Comitetul Director al spitalului a luat în discuție și încetarea contractelor individuale de muncă încheiate pe durată determinată cu persoanele angajate prin cumul pensia cu salariul.
Recurentul susține să pe lângă celelalte apărări formulate în fața primei instanțe faptul că instanța de fond a interpretat în mod absolut greșit prevederile art.81 lit.3) din Codul muncii, aceasta reținând în considerentele hotărârii că legea nu exclude posibilitatea încheierii unui contract de muncă pe perioada nedeterminată cu un pensionar.
În urma acestui raționament instanța de fond a reușit performanța de a ne pune în fața unui contract de muncă încheiat cu un pensionar pe o durată nedeterminată.
Recurentul invocă art. 81 alin. (1) lit. d) din Codul muncii care prevede următoarele "Contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată numai în următoarele cazuri: angajarea pensionarilor care în condițiile legii pot cumula pensia cu salariul."
Ceea ce exclude încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată, iar singurul articol din Codul muncii care face referire la încheierea contractului de muncă pe durată determinată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate cât și din oficiu conform art. 3041proc. civ. Curtea constată că recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru motivele care se vor arăta.
Instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii la aceasta.
În acest sens s-a stabilit că intimata-contestatoare a avut un contract individual de muncă care a încetat de drept ca urmare a împlinirii condițiilor de pensionare.
Însă, raporturile de muncă cu recurentul au continuat fără ca să fie încheia un nou contract individual de muncă, intimata prestând activitate profesională, iar recurentul-angajator plătindu-i salariul cuvenit.
Ulterior ca urmare a unor discuții avute la nivelul conducerii Spitalului s-a hotărât ca celor care cumulau pensia cu salariu să le înceteze raporturile de muncă.
Mai mult din înscrisurile existente la dosar se poate observa că în carnetul de muncă al intimatei au fost înscrise toate mențiunile legate de încetarea raporturilor de muncă ca urmare a intervenirii pensionării.
Curtea reține că printr-o simplă adresă s-a comunicat intimatei că raporturile de muncă au încetat ca urmare a pensionării.
Prin adresa nr.44746/16.10.2008 salariatei i s-a comunicat că începând cu data de 01.11.2008 încetează activitatea prin cumul cu salariul, deși aceasta îndeplini-se condițiile cerute de lege pentru pensionare de la data de 01.01.2006 când contractul de muncă a încetat de drept, prin pensionare, așa cum rezultă din mențiunile din carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor legale statuate de art. 62 alin. (2) din Codul muncii "Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă."
Or, adresa comunicată intimatei nu cuprinde mențiunile prevăzute de textul de lege precitat mai sus, astfel că sancțiunea care intervine este nulitatea absolută a așa zisei concedierii.
În plus, chiar dacă s-a operat în carentul de muncă mențiunea încetării contractului individual de muncă ca urmare a împlinirii condițiilor de pensionare, având în vedere că raporturile de muncă au continuat pe durat a aproape doi ani de zile, legislația muncii stabilește prin art.16 alin. (2) că,"În situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă."
Prin urmare, Tribunalul a reținut în mod corect și temeinic că ne aflăm în prezența unui contract individual de muncă care nu a fost încheiat în formă scrisă, culpă care evident aparține recurentului-angajator, iar prin urmare într-o astfel de împrejurare acesta este prezumat de lege, textul precitat mai sus, ca fiind încheiat pe perioadă nedeterminată.
Ca atare invocarea de către recurent a dispozițiilor 81 alin.(1) lit. d) din Codul muncii nu este relevantă, deoarece încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă determinată se face în forma și în condițiile cerute de art. 80 din Codul muncii, formă și condiții pe care recurentul nu le-a respectat.
În acest sens, dispozițiile art. 80 alin. (1)-(5) din Codul muncii statuează următoarele,"Prin derogare de la regula prevăzută laart. 12alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
(2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, dar numai înăuntrul termenului prevăzut laart. 82și de cel mult două ori consecutiv.
(4) Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată, dar numai înăuntrul termenului prevăzut laart. 82.
(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată, încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată, sunt considerate contracte succesive."
Prin urmare, acestea sunt condițiile pe care trebuia să le respecte recurentul dacă dorea să aibă un contract individual de muncă pe durată determinată.
Trimiterea la art. 81 din Codul muncii este nerelevantă în ceea ce privește cazurile de încheiere a unui contract, atâta timp cât recurentul nu a respectat forma și condițiile cerute de art. 80 din Codul muncii, precitat.
Curtea, recapitulând reține că intimata după împlinirea vârstei de pensionare și-a continuat raporturile de muncă cu recurentul fiind plătită pentru munca prestată, care la un anumit moment, detaliat mai sus, i-a trimis o simplă adresă că nu mai dorește ca aceasta să cumuleze pensia cu salariul, iar Tribunalul a reținut că aceea adresă nu conține mențiunile obligatorii prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, motiv pentru care în mod legal a dispus anularea acesteia și reintegrarea în funcția avută anterior.
Reintegrarea s-a dispus cu obligarea la încheierea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, deoarece la data concedierii aceasta nu avea un contract individual de muncă încheiat în formă scrisă pe perioadă determinată, astfel că în această împrejurare, art. 16 alin. (2) din Codul muncii prezumă că raporturile de muncă sunt pe perioadă nedeterminată.
Având în vedere că recursul se va respinge ca nefondat, iar potrivit art. 274 proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată, și având în vedere cererea intimatei în a cest sens, Curtea va obliga recurentul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată către intimată conform dovezii de la fila 24 dosar de recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) proc. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul intimat SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B, împotriva sentinței civile nr.3598 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 44781/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Obligă recurentul la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
7.12.2009
Jud.fond.
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4706/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2311/2009. Curtea... → |
|---|
