Contestație decizie de concediere. Decizia 239/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 239/R-CM
Ședința publică din 18 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta "Lisa România", cu sediul în Pitești,-, județul A împotriva sentinței civile nr.879/CM din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin cererea depusă la dosar, recurenta-pârâtă a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, în baza dispozițiilor art.156 Cod procedură civilă.
Curtea respinge cererea de acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare formulată în scris de recurenta-pârâtă, nefiind îndeplinite dispozițiile art.156 cod procedură civilă, în sensul existenței unor motive temeinice.
După ce s-a respins cererea de amânarea cauzei pentru lipsă de apărare formulată în scris de recurenta-pârâtă, a răspuns în ședință publică, avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.48/2008 emisă de Cabinet individual - Baroul A, care învederează că nu a răspuns la primul apel, deoarece delegația nu era semnată de directorul societății, ci de șeful serviciului personal.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Lisa România, solicitând anularea ca netemeinică și nelegală a deciziei nr.317/02.02.2007 prin care s-a dispus concedierea sa, repunerea în situația anterioară, respectiv reintegrarea sa pe postul deținut anterior, obligarea intimatei la plata salariilor indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
În motivarea contestației s-a susținut de către contestator că a fost concediat prin decizia sus menționată, însă decizia este netemeinică și nelegală, întrucât nu s-au respectat dispozițiile procedurale aplicabile în materia desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, respectiv nu i s-a adus la cunoștință conținutul Regulamentului intern, în decizie nu s-au menționat în concret care sunt prevederile din Regulamentul intern care au fost încălcate, nu s-a respectat procedura privind convocarea la cercetarea prealabilă, nu s-au consemnat integral apărările formulate în timpul cercetării prealabile, nu i s-au prezentat actele care au stat la baza declanșării anchetei disciplinare.
De asemenea, intimata a apreciat în mod incorect evenimentele din noaptea 05/06.01.2007 și a considerat în mod greșit că se impune concedierea, deși anterior nu a mai săvârșit nici un fel de abatere disciplinară.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației, apreciind că la data emiterii deciziei au fost respectate dispozițiile procedurale aplicabile în materia desfacerii disciplinare a contractului individul de muncă, iar în anii 1998 și 2001 contestatorul a mai fost sancționat cu reducerea salariului cu 5%.
Prin sentința civilă nr.879/CM/12.12.2007 a fost admisă contestația și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.317/02.02.2007 emisă de intimată. S-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior concedierii și a fost obligată intimata la plata salariului și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, indexate, majorate și actualizate, de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că începând cu data de 01.01.1998 contestatorul a devenit salariatul intimatei, în funcția de "debitator", contractul de muncă fiind înregistra sub nr.-/27.01.1998 în registrul Camerei de Muncă din cadrul
La data de 02.02.2007 intimata a emis decizia nr.317 prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art.61 lit. a coroborat cu art.264 lit. f din Codul muncii.
Pentru analizarea excepției nulității absolute a acestei decizii de concediere, instanța a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de către art.268 alin.2 Codul muncii.
Astfel, textul legal indică faptul că, sub ancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute laart. 267alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Din lecturarea deciziei contestate, pentru verificarea întrunirii, cumulative, a tuturor condițiilor, instanța constată că în decizie au fost foarte amplu prezentate faptele contestatorului ce au fost considerate abateri disciplinare, însă, în ceea ce privește prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, s-au invocat textele generale din Codul muncii și generic, Contractul Colectiv de muncă - anexa 1 - Regulamentul intern.
Instanța a apreciat că trebuia menționat în concret prevederile din Regulamentul intern ce au fost încălcate de către salariat și nu menționarea în bloc a acestora.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor art.267 și art.268 alin.2 lit. b din Codul muncii, raportate la art.76 din Codul muncii, tribunalul a constatat că decizia nr.317/02.02.2007 este lovită de nulitate absolută și, pe cale de consecință, potrivit art.78 din Codul muncii, a ispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior concedierii, cu obligarea intimatului la plata salariului și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, indexate, majorate și actualizate de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
În termen legal intimata "Lisa România" Lad eclarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și 3041Cod procedură civilă.
Arată recurenta că, din cuprinsul deciziei contestate, rezultă fără nici un dubiu care au fost prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, ele fiind pe larg dezvoltate în decizie. Decizia cuprinde temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară a fost aplicată, făcându-se trimitere la contractul colectiv de muncă - anexa 1 și Regulamentul intern.
Rezultă deci că, au fost respectate dispozițiile art.268 lit. a, b, c, d, e, f din Codul muncii.
Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.268 alin.2 lit. b din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, decizia trebuie să cuprindă precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Această precizare are relevanță pentru ca instanța să poată stabili și verifica dacă într-adevăr fapta salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează printre obligațiile impuse acestuia.
Ca atare, în mod corect prima instanță a apreciat că prin indicarea generică a contractului colectiv de muncă - anexa 1 și a regulamentului intern, fără indicarea expresă a prevederilor concrete din cele două acte care au fost încălcate de contestator, intimata nu a respectat prevederile art.268 lit. b din Codul muncii.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și art.291 Codul muncii, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta " ROMÂNIA", cu sediul în Pitești,-, județul A împotriva sentinței civile nr.879/CM din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -.
Grefier,
- -
Red.
TC/2 ex.
19.03.2008
jud.fond.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 88/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 563/2008. Curtea de... → |
|---|
