Contestație decizie de concediere. Decizia 2471/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 8082/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2471R
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragos Alin Calin A -
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul împotriva sentinței civile nr.5632 din data de 11.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC MONDIAL SRL, având ca obiect "contestație decizie concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.39318/24.02.2009 aflată la fila 9 dosar, intimata prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/08.02.2009, aflată la fila 10 dosar.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocaților părților cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Avocatul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței, in sensul admiterii cererii principale și respingerii cererii reconvenționale. Din înscrisurile administrate la dosar nu rezultă că recurentului i s-ar fi repartizat vreo mașină, refuzându-i-se comenzile prin dispecerat. Cu cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei SC MONDIAL SRL solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, arătând că în mod corect s-a admis cererea reconvențională, cu obligarea recurentului la plata sumelor încasate și nepredate societății, după ce i s-a desfăcut contractul individual de muncă. Cheltuielile de judecată ocazionate cu acest proces, vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 12.02.2008 sub nr.5833/3LM/2008, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata SC MONDIAL SRL, să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.553/1.01.2008, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, obligarea intimatei la plata contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale de la data încheierii contractului individual de muncă și până la rămânerea irevocabilă a sentinței, obligarea intimatei la restituirea carnetului de muncă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea contestatorului la restituirea furniturilor de transmisiuni radio, a aparatului de taxat fiscal si memoria fiscala sau la plata contravalorii acestora de 300 de Euro, obligarea contestatorului să nu mai desfășoare activitate în numele si sub sigla intimatei, precum si obligarea contestatorului la predarea rapoartelor fiscale si a încasărilor efectuate in numele intimatei de la 01.10.2007 si in prezent.
Prin sentința civilă nr. 5632/11.09.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea principală formulată de contestatorul împotriva intimatei SC MONDIAL SRL ca neîntemeiată; a admis cererea reconvențională formulată de intimată împotriva contestatorului, a obligat contestatorul să restituie intimatei următoarele bunuri: stație de emisie-recepție marca Motorola seria 019TF QB5 13, microfon, cablu de alimentare, antena, aparatul de taxat fiscal seria -, precum și memoria sa fiscală sau contravaloarea acestora, respectiv 300 Euro în echivalent în lei la cursul oficial de schimb al BNR la data plății, dacă nu este posibilă restituirea în natură; a obligat contestatorul să predea intimatei rapoartele fiscale ale aparatului fiscal precum și la plata contravalorii încasărilor efectuate începând cu data de 1.10.2007 până la pronunțarea sentinței-11.09.2008; a obligat contestatorul să nu mai desfășoare activitate de transport persoane în regim de taxi în numele și sub sigla Mondial; a obligat contestatorul la plata sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimată; a respins cererea contestatorului privind plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Între contestator și intimată a fost încheiat contractul individual de munca înregistrat sub nr.5228/2.10.2003, pe durata nedeterminata, prin care contestatorul era angajat in postul de conducător auto.
Totodată, prin contractul de închiriere din data de 10.11.2006. contestatorul a închiriat autoturismul proprietatea sa personala catre intimata, in schimbul unei chirii de 500 lei lunar. În vederea desfășurării activității de taximetrie, intre parti a intervenit și un contract de comodat, prin care intimata se obliga sa puna la dispoziția contestatorului, cu titlu gratuit, furniturile de transmisiuni radio si aparatul de taxat fiscal, bunurile fiind evaluate de părți la suma de 300 de Euro.
Cu privire la cererea principala, a reținut instanța de fond că la data de 01.01.2008 intimata a emis decizia nr. 553 prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului in temeiul art. 61 lit a muncii. S-a reținut că salariatul nu a îndeplinit atribuțiile de serviciu, respectiv a lipsit nemotivat de la locul de muncă și nu a respectat dispoziția angajatorului de a presta munca pe unul dintre autoturismele societății, incepand cu data de 01.10.2007.
Contestatorul a invocat faptul ca aceasta reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de munca, cf. art. 41 muncii.
Potrivit art. 41 alin 1 muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părtilor, iar alin 3 al art. 41 muncii prevede ca reprezintă o modificare a contractului individual de munca cea referitoare la următoare elemente: durata contractului individual de munca, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul și timpul de munca si de odihna.
S-a constatat că in contractul individual de munca incheiat intre părți nu se prevede în mod expres un anumit loc de munca al salariatului, astfel incat nu se poate susține că el avea obligația sa presteze activitate numai pe autoturismul propriu ce a facut obiectul contractului de inchiriere. Contestatorul avea obligația sa presteze munca in favoarea intimatei în calitate de conducător auto, or aceasta trebuia desfășurata in condițiile pe care angajatorul le impunea cu respectarea dispozițiilor legale.
Potrivit art. 40 alin 1 lit a si c muncii, angajatorul are dreptul de a stabili organizarea si funcționarea unității si sa dea dispoziții obligatorii pentru salariat sub rezerva legalității lor.
Având in vedere dispozițiile Legii nr. 265/2007 cu modificările și completările ulterioare, intimata avea dreptul de a stabili ca activitatea salariaților săi să se desfășoare pe autoturisme proprietatea societății, intrucat insasi legea impunea acest lucru, stabilind și un termen imperativ in acest sens. Prin urmare, dispoziția data de angajator contestatorului este intemeiata pe o prevedere legala, astfel incat acesta avea obligația de aoa duce la indeplinire.
Instanta de fond a considerat ca aceasta nu reprezintă o modificare a contractului individual de munca sub aspectul locului muncii deoarece, pe de o parte, nu exista un loc al muncii stabilit în considerarea unui anumit autoturism, iar pe de alta parte angajatorul are posibilitatea de a organiza propria-i activitate, in speța, asigurând aplicarea unui act normativ.
Prima instanta a apreciat ca nu este întemeiată nici susținerea contestatorului, in sensul ca dispoziția data de intimată este ofertă de munca, in condițiile in care intre parti exista un raport de munca.
Faptul că intimata ar fi refuzat accesul la comenzile primite prin dispecerat si încasările zilnice nu este probat de contestator. Mai mult, desi i s-a cerut sa se prezinte la sediul societății pentru a clarifica situația, prin adresa nr.2489/ 28.09.2007, contestatorul nu a dat curs acestei notificări, nefacand vreo dovada in acest sens.
A mai retinut tribunalul ca nu este întemeiată nici susținerea contestatorului, in sensul ca nu s-a desfășurat cercetarea disciplinară in condițiile legii, deoarece acesta a fost convocat prin adresa nr.2821/7.11.2007 si prin adresa nr. -.11.2007, la adresa indicata de contestator în contractul individual de munca, fara ca acesta sa se prezinte. Intimata era in drept să procedeze la emiterea deciziei de concediere fara a efectua cercetarea disciplinara, conform art.267 alin.3 muncii. Prezentarea contestatorului la data de 27.08.2007 nu are relevanță sub acest aspect, intrucat la acel moment nu era in desfășurare o cercetare disciplinară prealabilă.
Sancțiunea este corect individualizata fata de gravitatea faptei salariatului, intrucat prin conduita sa contestatorul punea intimata in imposibilitatea de a-si desfășura activitatea si de a respecta condițiile unui act normativ, expunand-o riscului suportării unor sancțiuni din acest motiv. In consecinta, a apreciat ca cererea principala este neintemeiata.
Sub aspectul cererii reconventionale, s-a constatat că intimata a pus la dispoziția contestatorului, prin contractul de comodat, toate dotările necesare desfășurării activității, evaluate de părți la suma de 300 Euro. Intrucat raporturile de munca au incetat, nu se mai impune reținerea acestora de către contestator, acesta nefacand vreo dovada in sensul predării lor. În cazul în care restituirea bunurilor nu mai este posibila in natura, urmează sa fie plătită de către contestator contravaloarea acestora, si anume 300 de Euro.
A fost găsită întemeiată si cererea de a se interzice contestatorului sa mai desfășoare activitate în numele și sub sigla societății intimate, având in vedere incetarea contractului individual de muncă, afirmația intimatei nefiind contestata de contestator. Mai mult, aflandu-se in posesia dotărilor puse la dispoziție de intimata, in condițiile in care nu s-a mai prezentat la serviciu din data de 1.10.2007, societatea este supusa riscului de a fi folosite in continuare însemnele societății in folosul personal al contestatorului.
Cât privește capătul al patrulea al cererii reconventionale, a fost găsit întemeiat întrucât contestatorul avea obligația prevăzuta in fisa postului de a se prezenta zilnic la firma pentru predarea rapoartelor fiscale si a incasarilor aferente acestora. Cu toate ca nu s-a mai prezentat la serviciu, contestatorul a continuat să presteze activitate, cum a afirmat în cererea de chemare în judecată, motiv pentru care are obligația predării rapoartelor Z și a încasărilor fiscale începând cu data de 1.10.2007 până în prezent, deoarece el s-a aflat în posesia aparatului fiscal și după data încetării raporturilor de muncă.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat întemeiat în drept pe disp. art.299, 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, recurentul-contestator, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Din probele administrate in cauza rezulta in mod indubitabil ca reclamantul a lucrat pentru parata, s-a prezentat la serviciu, conform programării la data de 03.12.2008, data intrării in vigoare a Normelor Metodologice de Aplicare ale Legii 265/2007.
Mondial nu avea in septembrie-octombrie inca achiziționate mașini noi pentru activitatea de taxi impusa de Legea 265/2007 pentru modificarea si completarea Legii 38/2003 privind transportul in regim de taxi si regim de închiriere, contestatorul nerefuzând sa lucreze pe o mașina a paratei, deoarece aceasta nu avea ce sa-i ofere.
la desfacerea contractului de munca al reclamantului parata nu avea mașini noi, nu cumpărase, deci nu avea ce sa ofere salariatului. Acest lucru rezulta din declarațiile martorilor audiați in alt dosar similar, chiar si din declarația martorului paratei. Din declarațiile martorului rezulta in mod clar ca intre contestator (si alți colegi ai lui) si parata a existat un conflict ce a plecat de la refuzul acestuia de a "preda" mașina proprietatea sa către parata, iar parata prin administrator a hotărât sa-i desfacă contractul individual de munca.
In ceea ce privește cererea reconvenționala, in mod greșit a admis-o instanța de fond, deoarece din actele depuse la dosar parata-reclamanta nu a reușit sa producă nicio proba privind procedura de predare a "Z"-urilor si încasărilor zilnice.
Din declarația martorului paratei-reclamante rezulta ca, la predarea acestora de către șoferii de taxi, deci si de către reclamant, aceștia erau trecuți intr-un caiet al paratei, nu li se elibera nicio dovada a acestui fapt. In conditiile in care nu au fost admise probele testimoniale, recurentul nu a avut posibilitatea de a demonstra aceste aspecte în fața instanței de fond.
Mai mult decât atât, in următoarea perioada, deci după întocmirea deciziei de desfacere a contractului de munca a reclamantului, parata a refuzat primirea "Z"-urilor, tocmai pentru a avea temei sa formuleze aceasta cerere reconvenționala, contestatorul fiind nevoit sa trimită aceste "Z"-uri prin confirmare de primire.
Parata nu a făcut dovada ca reclamantul nu si-a îndeplinit obligația de predare, cum nu a făcut dovada nici ca a predat înaintea lunii octombrie 2007 aceste acte si sume de bani si nu le-a mai predat după octombrie 2007, deși aceasta sarcina ii incumba intr-un litigiu de munca.
De asemenea, din inscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul in luna iunie 2008 i-a fost eliberata de către autorizația in baza legii 38/2003 (modificata prin legea 265/2007), din acest moment desfasurandu-și activitatea de transport persoane in regim de taxi in mod independent. In aceste condiții instanța de fond in mod eronat a reținut in sarcina contestatorului obligația de a preda rapoartele si încasările aferente la data de 11.09.2008.
La data de 2.03.2009, intimata SC Mondial SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
In faza recursului a fost administrata proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse la dosar, in copie, urmatoarele: decizia nr.2/25.08.2007 a administratorului SC Mondial SRL, contractele de leasing financiar nr. 2041/19.09.2007, nr. 2088/24.10.2007, nr. 2079/24.10.2007 incheiate intre SC Mondial SRL si SC Leasing SA, precum si anexele acestora, certificate de inmatriculare a unor autoturisme.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate,Curtea retine urmatoarele:
Recurentul contestator invoca faptul ca Mondial nu avea in septembrie-octombrie inca achiziționate mașini noi pentru activitatea de taxi impusa de Legea 265/2007, astfel ca nu s-ar putea retine refuzul contestatorului de a lucra pe o mașina a paratei, intrucat aceasta nu avea ce sa-i ofere.
Aceasta critica este neintemeiata si nu poate fi retinuta de C, intrucat s-a facut dovada, cu inscrisurile depuse la dosar in faza recursului, respectiv contractele de leasing financiar nr. 2041/19.09.2007, nr. 2088/24.10.2007 si nr. 2079/24.10.2007 incheiate intre SC Mondial SRL si SC Leasing SA, ca societatea parata achizitionase autoturisme noi, in vederea respectarii dispozitiilor Legii nr. 265/2007.
In ceea ce priveste sustinerea recurentului, precum caprobele administrate in cauza ar confirma ca a continuat sa lucreze pentru parata si s-a prezentat la serviciu, conform programării, la data de 03.12.2008, Curtea retine ca in speta nu s-a facut o astfel de dovada, asa cum nu s-a facut nici dovada contrara, aceea ca recurentul ar fi lipsit nemotivat incepand inca din data de 01.10.2007. Cu toate acestea, sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca a fost aplicata de catre societatea intimata, retinandu-se doua fapte in sarcina recurentului: atat lipsa nemotivata de la serviciu incepand cu data de 01.10.2007, imprejurare nedovedita, cat si refuzul de a lucra pe unul dintre autoturismele societatii, abatere dovedita si pe care Curtea o considera suficient de incat sa atraga, singura, aceasta sanctiune. Cu alte cuvinte, desi nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, ca recurentul ar fi lipsit nemotivat de la serviciu, simpla imprejurare ca a refuzat sa lucreze pe autoturismul pus la dispozitie de intimata parata constituie temei suficient pentru sanctiunea aplicata. In mod corect a retinut instanta de fond ca, prin conduita sa, contestatorul a pus intimata in imposibilitatea de a-si desfășura activitatea si de a respecta condițiile unui act normativ, expunand-o riscului suportării unor sancțiuni din acest motiv. In consecinta, aceasta critica formulata de catre recurent este lipsita de relevanta.
Este neintemeiata si critica privind gresita solutionare a capatului din cererea reconvenționala avand ca obiect predarea rapoartelor Z si a incasarilor aferente. Recurentul sustine ca din actele depuse la dosar parata-reclamanta nu a reușit sa producă nicio proba privind procedura de predare a "Z"-urilor si încasărilor zilnice.
Modul de predare a rapoartelor Z si a incasarilor zilnice anterior datei de 01.10.2007 nu prezinta relevanta in speta, intrucat societatea nu contesta primirea acestora si nu fac obiectul cauzei. Intimata parata recunoaste prin cererea reconventionala si primirea, in parte, a unor rapoarte Z ulterioare datei de 01.10.2007, trimise de recurent prin scrisoare recomandata. Odata declansata starea conflictuala intre parti, recurentul avea o obligatie de minima diligenta de a-si preconstitui probe scrise privind predarea acestor rapoarte si incasari. Faptul ca aceasta obligatie de predare era indeplinita anterior datei de 01.10.2007 fara a se elibera o dovada scrisa (fiind trecuti intr-un caiet, conform sustinerilor recurentului), nu justifica perpetuarea acestei conduite si dupa primirea notificarii din 28.09.2007, prin care era instiintat ca urmeaza sa isi desfasoare activitatea pe un alt autoturism si care a marcat debutul litigiului dintre parti. Societatea parata afirma ca nu a primit, decat in parte, rapoartele Z ulterioare datei de 01.10.2007 si nici incasarile aferente. Fiind vorba despre un fapt negativ, acesta nu poate fi dovedit sau infirmat decat prin faptul pozitiv contrar. Or, dovada contrara incumba recurentului, acesta fiind cel care trebuie sa prezinte dovezi scrise privind predarea unor inscrisuri si a unor sume de bani. Recurentul nu a fost in masura sa produca aceste dovezi, iar lipsa de diligenta in preconstituirea probelor a fost sanctionata in mod corect de catre instanta de fond, prin obligarea acestuia la predarea rapoartelor Z si a incasarilor aferente ulterioare datei de 01.10.2007.
Nu va fi retinuta critica conform careia prima instanta ar fi respins proba testimoniala si proba cu interogatoriu, intrucat din cuprinsul incheierilor de sedinta rezulta ca recurentul a lipsit la termenul de judecata din data de 08.09.2008, cand s-au discutat probatoriile, iar la termenele anterioare, din data de 12.05.2008 si 09.06.2008, cauza a fost amanata pentru pregatirea apararii, prima data la cererea intimatei si apoi la cererea contestatorului.
Cu toate acestea, Curtea apreciaza ca se impune a fi limitata in timp perioada pentru care urmeaza a fi obligat contestatorul la predarea acestor rapoarte si incasari, intrucat din inscrisul de la fila 68 din dosarul de fond rezulta ca recurentul a obtinut autorizatia nr. 1773 pentru executarea serviciului public de transport in regim de taxi si ca a incheiat contractul nr. 1613/13.06.2008 cu SC SRL pentru activitatea conexa transportului in regim de taxi (preluare telefonica si transmitere a comenzilor clientului prin statia radio de emisie-receptie catre taximetrist). Prin urmare, incepand cu data de 13.06.2008, data de la care exista dovezi certe de dispecerizare de catre o alte societate de profil, inceteaza obligatia recurentului de a preda rapoartele fiscale si incasarile aferente, motiv pentru care se va dispune admiterea recursului si modificarea sentintei recurate sub acest aspect, celelalte dispozitii ale hotararii atacate urmand a fi mentinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.5632/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5833/3LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC MONDIAL SRL.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte cererea reconvențională.
Obligă contestatorul să predea intimatei rapoartele fiscale emise de aparatul de taxat fiscal, precum și încasările efectuate, conform acelor rapoarte fiscale, aferente perioadei 1.10.2007-12.06.2008 inclusiv.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.: /13.05.2009
Dact.:
2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Dragos Alin Calin
Judecători:Dragos Alin Calin, Adela Cosmina Bodea
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1166/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 875/2010. Curtea de... → |
|---|
