Contestație decizie de concediere. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 251
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de recurenta " I " împotriva sentinței civile nr. 1449/1.10.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta " I " și mandatar pentru intimatul G, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen.
Reprezentanții părților,luând pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta " I " solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Mandatar pentru intimatul G arată că instanța de fond s-a pronunțat fără a cerceta fondul cauzei și urmează ca instanța de recurs să aprecieze asupra acestui aspect.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la nr. 562/99/05.02.2008, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr.290 din 31.12.2007 emisă de " I", solicitând anularea deciziei, reintegrarea in munca pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale, obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la concediere.
În motivarea cererii, se arată ca aceasta decizie de desfacere a contractului individual de munca pentru motivele menționate in art. 65 din Codul muncii este netemeinica si nelegala, deoarece desființarea locului de munca nu a avut o cauza reala si serioasa, ci dimpotrivă, aceasta desființare este fictivă.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată. Se arată că la data de 31.12.2007 societatea, având in vedere procesul -verbal al Consiliului de Administrație precum si hotărârea nr. 14din 17.12.2007, a emis decizia nr. 296 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de munca al salariatei.
S-a mai susținut că măsurile dispuse au fost prezentate si sindicatului independent Încrederea al "" in cadrul ședinței Comitetului Director din data de 11.01.2008 la care au participat si reprezentanții. La data de 28.01.2008, in urma unei sesizări, Iaf ost supusa unui control din partea Inspectoratului Teritorial d e Munca I, însa nu s-a constatat încălcarea prevederilor Legii nr. 53/2003.
Intimata a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
La termenul de judecată din data de 07.05.2008, contestatorul a invocat excepția nulității deciziei de concediere raportat la prevederile art.142 din Legea nr.31/1990 și ale art.18 din Regulamentul de organizare și funcționare al pârâtei.
La termenul din data de 02.04.2008, instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția nulității deciziei, raportat la disp.art.74 alin.1 lit.d) din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.1449/01.10.2008, Tribunalul Iașia respins excepția nulității deciziei invocată de contestatoare, a admis contestația formulată de contestatorul G, a constatat nulitatea deciziei de concediere nr.290/31.12.2007 emisă de " I ", a obligat intimata să îl reintegreze pe contestator pe funcția deținută anterior concedierii și să plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
Prin aceeași hotărâre, intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 293,4 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 296 din 31.12.2007, " I " a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, ca urmare a transformărilor tehnologice, reorganizării întregii activități, precum si ca urmare a desființării locului de muncă.
S-au avut în vedere la emiterea deciziei dispozițiile art. 55 lit. c), art. 58, art. 65, art. 73 si următoarele Codul muncii, prevederile art. 43, 44 si următoarele din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2007/2008, statutul societății, regulamentul intern si Legea nr. 31/1990.
Potrivit dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
S-a mai reținut că, potrivit disp.art.74 alin.1 Codul muncii, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente:motivele care determină concedierea,durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform disp.art.69 alin.2 lit.d) din Codul muncii, numai în cazul concedierilor colective, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenele în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant în condițiile art.64. conform disp.art.76 din Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute delege este lovită de nulitate absolută.
În speță, prima instanță a constat că intimata nu a respectat disp.art.74 alin.2 lit.d) din Codul muncii, respectiv nu a precizat lista locurilor de muncă vacante în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art.64.
S-a mai invocat nerespectarea de către intimat a disp.art.80 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010.
În ceea ce privește susținerile contestatorului privind nulitatea deciziei de concediere raportat la prevederile art.142 din Legea nr.31/1990 și ale art.18 din Regulamentul de organizare și funcționare al societății intimate, s-a reținut că acestea sunt neîntemeiate întrucât motivele de nulitate absolută trebuie prevăzute expres de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC I I, prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a sesizat că disp.art.74 alin.2 din Codul muncii este abrogat prin art.I pct.40 din nr.OUG65/2005.
Se mai invocă faptul că în mod greșit a fost constatată nulitatea deciziei pentru lipsa mențiunilor prevăzute de disp.art.74 alin.1 lit.d) din Codul muncii, deși prevederile art.64 din cod nu sunt incidente în cauză.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Părțile au depus la dosar înscrisuri.
Analizând motivele de recurs formulate și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit deciziei nr. 290 din 31.12.2007, " I " a dispus concedierea contestatorului, în temeiul disp.art.65 din Codul muncii, ca urmare a desființării locului său de muncă, în baza procesului- verbal din data de 17.12.2007 al Consiliului de administrație și hotărârii Consiliului de administrație nr.14/17.12.2007.
Astfel cum rezultă din contractul de muncă nr.178/19.05.2002 și din decizia contestată, intimatul era salariatul recurentei, în calitate de mecanic-la Ferma nr.3 a societății.
Potrivit disp.art.65 din Codul muncii, astfel cum acesta a fost modificat prin nr.OUG55/2006, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat,din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
În mod eronat prima instanță a reținut că decizia de concediere nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.74 alin.1 lit.d) din Codul muncii, întrucât, astfel cum rezultă chiar din aceste dispoziții, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant sunt aplicabile doar în condițiile art.64 din Codul muncii, respectiv în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art.61 lit.c) și d), precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art.56 lit.f) din același cod. În cazul concedierii întemeiate pe disp.art.65 din cod, nu este prevăzută de către legiuitor această obligație.
Se mai reține că hotărârea primei instanțe în mod greșit a fost întemeiată pe disp.art.80 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010, care sunt aplicabile doar în cazul concedierilor colective.
Pentru aceste considerente, având în vedere că în mod greșit prima instanță a constatat nulitatea deciziei contestate, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.2 Codul d e procedură civilă, să se admită recursul formulat de "" A I, să se caseze în parte sentința pronunțată de către prima instanță și să se trimită cauza pentru judecarea fondului cauzei aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC I SA împotriva sentinței civile nr.1449 /01.10.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează în parte, în sensul că:
Respinge excepția nulității deciziei de concediere invocată din oficiu în raport de disp.art.74 alin.1 lit.d) din Codul muncii.
Trimite cauza pentru soluționarea fondului aceleiași instanțe.
Menține dispoziția de respingere a excepției nulității deciziei invocată de contestatoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.-22.04.2009;Jud. fond- Tribunalul Iași:-;.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 297/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 991/2009. Curtea... → |
|---|
