Contestație decizie de sancționare. Decizia 991/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 991
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de I împotriva sentinței civile nr. 949 din 27.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta I și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen și nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Cons.jr. precizează că renunță la proba cu înscrisuri și depune la dosar doar un înscris reprezentând practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei SC SA solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea instanței de fond ca temeinică și legală. Precizează că în mod corect prima instanță a considerat că decizia de sancționare nu e prevăzută în Contractul Colectiv de Muncă, nu se specifică ce articole din contract, sau statutul de personal sunt încălcate.
În contrareplică, cons. Jr. susține că în cuprinsul alineatului 2 din decizia contestată se regăsesc prevederile articolelor în care se încadrează faptele pentru care s-a emis decizia de sancționare.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, contestatorul formulat contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinară nr. 32/16.02.2009 emisă de "AVICOLA I", pe care consideră netemeinică și nelegală.
A susținut că atunci când fost chemat la comisia de cercetare prealabilă, la solicitarea sa, societatea nu i- prezentat decizia de numire comisiei disciplinare prealabile.
La cererea sa nu i- prezentat referatul înregistrat la nr. 289 din 16.01.2009 întocmit de șeful compartimentului Nota explicativă fost dată numai în prezența consilierului juridic al societății. Nu s- aplicat corect art. 142 din Regulamentul de Ordine Interioară al " I"
A mai arătat că trebuit să facă referat șeful compartimentului, că semnat pe informarea întocmită pe data de 22.12.2008 și adusă la cunoștința sa pe data de 06.01.2009 că nu este de acord cu modificarea contractului individual de muncă.
Intimata formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației. A arătat că reclamantul a investit instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată care nu este motivată în drept, aceasta nu precizat ce articole de lege au fost încălcate la momentul emiterii deciziei de sancționare. S- mai susținut că societatea respectat condițiile și termenele ce se impun în cadrul efectuării cercetării disciplinare precum și cele referitoare la emiterea deciziei de sancționare, în speță decizia nr. 32 din 16.02.2009.
La termenul din 13.05.2009, instanța invocat din oficiu nulitatea absolută deciziei de sancționare.
Prin sentința civilă nr. 949/27.05.2009, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata "AVICOLA I" și a constatat nulitatea absolută deciziei nr. 32/16.02.2009 emisă de intimată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 32/16.02.2009, " I" dispus sancționarea salariatului cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2009.
În decizia contestată se reține că salariatul nu s-a prezentat la locul de muncă, nu prezentat nici un document justificativ pentru motiva zilele lipsă și întocmit singur prezența la un alt compartiment inexistent în cadrul societății.
Angajatorul precizează, în cuprinsul deciziei, că sancțiunea este aplicată în temeiul art. 263, art. 264 alin. 1 lit. Codul Muncii, art. 186 lit. d, art. 188, art. 189 lit. a, b, f, art. 182, art. 183, art. 185 din Contractul Colectiv de Muncă, art. 91, art. 92, art. 138 lit. d, art. 142 din Regulamentul de Ordine Interioară al " I" și Legii 31/1990.
Unitatea nu menționat în decizia de sancționare prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 268(2) lit. Codul Muncii, în decizia de sancționare, sub sancțiunea nulității absolute, se cuprind prevederile ce au fost încălcate de angajat, instanța constatat nulitatea absolută deciziei nr. 32/16.02.2009 emisă de intimată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs " I", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că menționat în decizia de sancționare prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, la pct.5 din decizia nr. 32/16.02.2009, respectiv art. 186 lit. d, art. 188, art. 189 lit. a, b, f, art. 182, art. 183, art. 185 din Contractul Colectiv de Muncă, art. 91, art. 92, art. 138 lit. d, art. 142 din Regulamentul de Ordine Interioară al " I"
Mai mult, prevederile articolelor menționate la alin.5 din decizia contestată sunt detaliate și se regăsesc în cuprinsul art.2 din decizie.
Ca atare, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct.9 Cod.proc.civ.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs au fost depuse extrase din regulamentul de ordine interioară al unității și contractul colectiv de muncă pe anul 2007-2008 încheiat la nivelul " I", precum și practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
În decizia contestată, la alin.2, s-a reținut că salariatul nu s-a prezentat la locul de muncă, nu prezentat nici un document justificativ pentru motiva zilele lipsă și întocmit singur prezența la un alt compartiment inexistent în cadrul societății, fiind sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2009.
La alin.5 din decizie se menționează ca temei al aplicării sancțiunii art. 263, art. 264 alin. 1 lit. Codul Muncii, art. 186 lit. d, art. 188, art. 189 lit. a, b, f, art. 182, art. 183, art. 185 din Contractul Colectiv de Muncă, art. 91, art. 92, art. 138 lit. d, art. 142 din Regulamentul de Ordine Interioară al " I" și Legii 31/1990.
Dintre acestea, art. 263, art. 264 alin. 1 lit. Codul Muncii, art. 186 lit. d, art. 188 din Contractul Colectiv de Muncă, art. 138 lit. d, art. 142 din Regulamentul de Ordine Interioară al " I" se referă la temeiul de drept și procedura aplicării sancțiunilor disciplinare.
Art. 189 lit. a, b, din Contractul Colectiv de Muncă prevede cazurile în care angajatorul poate dispune măsura concedierii fără preaviz și fără indemnizație, neavând legătură cu situația de față, în care a fost aplicată o altă sancțiune disciplinară.
Art. 182 din Contractul Colectiv de Muncă conține prevederi cu caracter general de îndeplinire a sarcinilor de serviciu în conformitate cu fișa postului și contractul individual de muncă, în condițiile cunoașterii și respectării regulamentului de ordine interioară al unității și contractului colectiv de muncă.
Singurele texte care prevăd obligațiile salariaților și disciplina muncii în unitate sunt cele ale art. 183 și art. 185 din Contractul Colectiv de Muncă, art. 91și art. 92 din Regulamentul de Ordine Interioară al " I", care, însă, conțin fiecare 28, 7, 30 și, respectiv 17 obligații/interdicții.
Ori, în condițiile în care recurenta a indicat la modul general toate prevederile ce conțin obligații/interdicții pentru salariați din contractul colectiv de muncă și regulamentul de ordine interioară al unității, fără a se individualiza în concret textele încălcate de salariatul și pentru care s-a aplicat sancțiunea, nu se poate susține că unitatea a respectat dispozițiile imperative ale art.268 alin.2 lit d din Codul muncii, potrivit cărora, în decizia de sancționare se cuprind, sub sancțiunea nulității absolute, precizările prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
În consecință, se reține că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, nefiind operabil motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod.proc.civ.
Ca atare, în conformitate cu prevederile art.312 Cod.proc.civ. Curtea de Apel va respinge recursul " I" și va menține sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de " I", prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 949/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./Tehnored.
04.11.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 251/2009. Curtea de... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
