Contestație decizie de concediere. Decizia 253/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 253/2009
Ședința publică de la 05 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta
- - judecător
- judecător
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 715 din 08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, din oficiu, invocă inadmisibilitatea căii de atac raportat la împrejurarea că recurentul a mai declarat un recurs împotriva aceleiași sentințe, recurs soluționat de către Curtea de APEL ALBA IULIA, aspect față de care lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând anularea deciziei de concediere nr. 41/ 24.03.3007, emisă de conducerea pârâtei; repunerea sa în situația anterioară emiterii deciziei contestate; constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă nr. 10361/20.03.3007, pe care l-a încheiat cu pârâta; obligarea pârâtei să emită o decizie de încetare a raportului de muncă în baza art. 79 alin.8; obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri bănești egale cu salariile indexate, majorate și actualizate, precum și cu celelalte drepturi bănești de care a beneficiat și bonuri de masă, de la data concedierii ilegale și până la repunerea în situația anterioară emiterii deciziei; obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești neachitate pentru diferența de 7 zile din concediul legal de odihnă de care nu a beneficiat pe perioada 01.03.- 03.09.2007, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea acțiunii sale reclamantul arată că a avut calitatea de angajat al pârâtei, însă la data încheierii contractului individual de muncă nu i s-a permis învoirea de la programul de lucru pentru a se putea prezenta la Spitalul Județean D pentru a face analizeze medicale obligatorii, astfel că nu au fost respectat prev. art. 27 alin.1 și 2 din Codul Muncii, contractul său individual de muncă fiind lovit de nulitate.
Apreciază că, în măsura în care contractul individual de muncă este nul, atunci și decizia de concediere emisă de pârâtă, în baza art. 61 lit.a din Codul Muncii este nulă, conform principiului "accesoriul urmează principiul".
Mai arată că a depus o cerere de demisie motivată, pe art. 79 alin.8 Codul Muncii, ca urmare a neîndeplinirii de către angajator a clauzei contractuale care nu i-a fost luată în considerare și că pe perioada angajării a beneficiat de doar 5 zile de concediu legal de odihnă.
În drept au fost invocate prevederile art.76, 77, 78 alin.1 și 2.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de demisie depusă de reclamant, arată că i s-a adus la cunoștință acestuia faptul că are obligația să efectueze preavizul prevăzut de art. 79 alin.4 din Codul Muncii și că în situația în care nu se va prezenta la serviciu, va fi absent și cumulul de absențe va duce la desfacerea contractului de muncă.
În data de 24.09.2007, după împlinirea termenului de preaviz s-a întrunit o comisie de disciplină care a analizat situația și a decis desfacerea contractului individual de muncă în baza art. 61 lit.a din Codul Muncii.
Referitor la solicitarea de a se constata nulitatea contractului individual de muncă arată că reclamantul prin simplul fapt că s-a prezentat la muncă și a acceptat în baza lui remunerația, nu-l consideră nul, ci doar dorește prin cererea lui s-l denigreze pe angajator.
Cu privire la concediul legal de odihnă se menționează că i se cuveneau reclamantului 12 zile, iar pentru 7 zile a făcut cereri și au fost aprobate, rămânând de efectuat 5 zile, pentru care urmează să-i achite indemnizația cuvenită.
Prin sentința civilă nr. 715/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul -, acțiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 41/24.09.2007, emisă de conducerea pârâtei, începând cu data de 24.09.2007, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în temeiul art. 61 lit.a din Codul Muncii.
Prin Hotărârea nr. 28/21.03.2008 a directorului executiv al pârâtei, s-a anulat decizia nr. 41/24.09.2007 și s-a dispus emiterea unei noi decizii de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 79 din Codul Muncii, demisia salariatului.
Ca urmare a acestei hotărâri, prin decizia nr. 30/21.03.2008 emisă de conducerea pârâtei începând cu data de 24.09.2007, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în conformitate cu prevederile art. 79 alin.7 din Codul Muncii, ca urmare a cererii de demisie depusă de către reclamant, la data de 3.09.2007.
Această din urmă decizie a fost comunicată de către pârâtă și Inspectoratului Teritorial d e Muncă D, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în evidențele acesteia.
Prin urmare, decizia nr. 41/24.03.2007 contestată de către reclamant, a fost anulată de către pârâtă și înlocuită cu o altă decizie prin care contractul individual de muncă al acestuia a încetat conform cererii și solicitării, respectiv prin demisie.
Așa fiind, s-a constatat că decizia de sancționare disciplinară a rămas caducă, ea nu mai produce efecte juridice și prin urmare nu mai are relevanță respectarea de către pârâtă a prevederilor art. 267 din Codul Muncii, iar capetele de cerere privind anularea deciziei de sancționare disciplinară și obligarea pârâtei să emită o decizie de încetare a contractului individual de muncă, prin demisie, au fost respinse ca rămase fără obiect.
În ceea ce privește cererea privind constatarea nulității contractului individual de muncă al reclamantului, raportat la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 27 alin.1 și 2 din Codul Muncii, a fost respinsă ca rămasă fără obiect și totodată ca lipsită de interes, întrucât reclamantul formulat acest capăt de cerere ca subsidiar al cererii de anulare a deciziei de sancționare disciplinară, iar această decizie nu mai există, fiind anulată.
Cu privire la plata indemnizației de concediu de odihnă se constată că reclamantul prin notele de ședință depuse la dosar recunoaște că i s-a achitat de către pârâtă suma de 180 lei, care este corectă și corespunde realității până la data de 30.08.2007, astfel că și acest capăt de cerere a fost respins ca rămas fără obiect.
Capătul de cerere privind plata unor despăgubiri bănești, egale cu salariile majorate și achitate și a bonurilor de masă de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la repunerea în situația anterioară, a fost respins ca nefondat, având în vedere prevederile art. 78 alin.1 din Codul Muncii, conform căruia:
"În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul" iar în speța de față nu sunt îndeplinite cerințele legale mai sus menționate, întrucât instanța nu a constatat că ar fi fost efectuată concedierea în mod netemeinic sau nelegal.
Așa fiind și având în vedere considerentele mai sus menționate, acțiunea în conflict de drepturi, astfel cum a fost formulată de către reclamant împotriva pârâtei, a fost respinsă.
A fost respinsă și cererea pârâtei de a i se acorda cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei, având în vedere faptul că decizia nr. 30/21.03.2008, nu a fost emisă la prima zi de înfățișare, conform prevederilor art. 275 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii sale.
În expunerea de motive arată că a atacat decizia de concediere la data de 11.10.2007, motivat de faptul că a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 62 alin. 2 din Codul Muncii.
Contractul individual de muncă nr. 10361/20.03.2007 este nul de drept conform art. 57 alin. 1 și 2 din Codul Muncii deoarece angajatorul nu i-a asigurat condițiile necesare pentru efectuarea vizitei medicale obligatorii la angajare.
Instanța de fond a acordat termene în mod nelegal la cererea angajatorului, nefiind imparțială și echidistantă față de părți, astfel încât nu au fost respectate dispozițiile art. 74 din Legea 168/1999 și art. 268 din Codul Muncii. De asemenea, instanța a omis să se pronunțe asupra susținerile sale prezentate oral și în scris, refuzând să verifice un înscris a cărui autenticitate a contestat-
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 715/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost respinsă acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul împotriva pârâtei " " SRL
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 979/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 1/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-, practic dreptul reclamantului de a exercita căi de atac vizând sentința civilă nr. 715/2008, încheindu-se cu această ocazie.
În ciuda acestui fapt, deși sentința civilă se bucură de autoritatea lucrului judecat, reclamantul a atacat-o din nou cu recurs, cale de atac ce face obiectul dosarului de față.
În această situație reclamantul recurent a nesocotit faptul că dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, cu referire, în speța de față, la calea de atac a recursului.
Principiul unicității dreptului de a exercita o cale de atac se materializează în faptul că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și aceeași cale de atac.
De altfel, este de observat și faptul că termenul pentru declararea căii de atac era de mult împlinit la data formulării noii cereri de recurs de către reclamant.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul împotriva sent.civ. nr. 715/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dos-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.03.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. CV- 2 ex. IM 31.03.2009
Jud.fond- A,
Jud.rec.- M,
Jud.reviz. M, A,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Victor Crețoiu, Nicoleta
| ← Conflict de muncă. Decizia 794/2009. Curtea de Apel Iasi | Conflict de muncă. Decizia 294/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
