Contestație decizie de concediere. Decizia 273/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 273
Ședința din Camera de Consiliu de la 1 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 30 ianuarie 2008, privind recursul declarat de pârâta SC O PROIECT SA împotriva sentinței civile nr. 937 din 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Dezbaterile din ședința publică de la 30ianuarie 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr.15/10.06.2005 emisă de pârâta SC O Proiect SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității acesteia, plata drepturilor bănești cuvenite pe perioada ianuarie, aprilie, iulie, august 2004, ianuarie-iunie 2005, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 10 000 lei și a cheltuielilor de judecată.
În motivare petenta a precizat că prin decizia contestată s-a dispus înceterea raporturilor de muncă în baza art.65 alin.1 Cm, decizie pe care o consideră netemeinică și nelegală.
Prin sentința nr.1178/09.11.2006 pronunțată de Tribunalul Olta fost admisă în parte contestația formulată și constatată nulitatea deciziei contestate cu plata drepturilor bănești cuvenite conform art.78 Cm. A fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiat.
Instanța a reținut că decizia de desfacere a contractului de muncă este lovită de nulitate deoarece nu conține durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorități și nici lista locurilor de muncă disponibile în unitate. În ceea ce privește daunele morale s-a apreciat că petenta nu a dovedit în nici un fel prejudiciul suferit.
Împotriva sentinței sus-menționate s-a formulat cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii în baza art. 281/1 CPC în sensul că nu a fost stabilită perioada pentru care s-au acordat drepturile bănești și nu s-a precizat expres obligația reîncadrării pe postul deținut anterior.
Prin încheierea din data de 05.12.2006 instanța a lămurit înțelesul hotărârii în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor bănești pe perioada 11.06.2006 - 09.11.2006- data pronunțării hotărârii.
Împotriva sentinței sus-menționate pârâta a formulat recurs criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie,respectiv pentru faptul că în speță a avut loc o concediere individuală astfel încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile legale ce au fost reținute de către instanța de fond.
Împotriva încheierii din data de 05.12.2006 petenta a formulat recurs criticând încheierea pentru aspecte de nelegalitate, respectiv neacordarea drepturilor bănești până la momentul reîncadrării efective - punerea în executare a hotărârii.
Prin decizia nr. 765/28.03.2007 pronunțată în dosar nr- de Curtea de APEL CRAIOVAs -au admis recursurile formulate s-au casat sentința și încheierea din data de 05.12.2006, și a fost trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.
S-a avut în vedere că instanța de fond nu a analizat apărările formulate de pârât prin întâmpinare, nemotivând în fapt și în drept susținerile pârâtei aspect ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei. În ceea ce privește cererea de lămurire a înțelesului sentinței instanța nu a motivat considerentele avute în vedere la stabilirea perioadei de acordare a acestora și de asemenea nu s-a făcut nicio referire la solicitarea de reîncadrare a petentei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la nr-.
Pârâta a depus la dosar balanța analitică redusă pe anii 2004-2005.
Prin sentința civilă nr. 937 din 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a admis în parte contestația formulată de către reclamanta, domiciliată în S,-, -A6,.E,.7, jud. O în contradictoriu cu pârâta SC O PROIECT SRL cu sediul în S,-, jud.
S-a anulat decizia nr. 15/10.05.2005 emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta la plata drepturilor bănești către reclamantă începând cu data de 11.06.2005 până la data pronunțării hotărârii - 3.10.2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta a fost salariata pârâtei pe postul de subinginer drumuri și poduri, iar prin decizia contestată i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 65 alin 1 CM. La baza acestei decizii a stat hotărârea nr. 3/2005 prin care s-a stabilit desființarea a 4 posturi printre care și al petentei, respectiv 2 posturi ale colectivului de instalații și 2 posturi ale colectivului de drumuri și poduri. La luarea acestei măsuri s-a avut în vedere situația financiară precare și lipsa comenzilor de proiectare.
S- reținut că hotărârea nr. 3/2005 prin care s-a dispus măsura disponibilizărilor a fost emisă de membrii consiliului de administrație aleși prin hotărârea nr. 1/05.05.2005. Această hotărâre a fost contestată de unul dintre acționarii pârâtei, respectiv de către și a făcut obiectul dosarului nr. 170/CAF/2006. Instanța s-a pronunțat în mod irevocabil în sensul constatării nulității absolute a hotărârii nr. 1/05.05.2005, astfel încât pe cale de consecință hotărârile ulterioare și accesorii acesteia sunt lovite de nulitate, respectiv și hot. CA 3/2005.
S-a mai avut în vedere și faptul că din probele administrate în cauză- depoziția martorului, a rezultat că pârâta a avut comenzi pentru care a încasat sume în avans, dar și lucrări pentru care finanțarea era deschisă, astfel încât prin depunerea balanței prescurtate, nu se poate susține existența unor pierderi la nivelul societății deoarece pârâta urma să încaseze contravaloarea lucrărilor, odată cu finalizarea proiectelor la care și reclamanta lucra. Pe cale de consecință nu poate fi reținută susținerea că desființarea postului petentei a avut la bază o cauză reală și serioasă așa cum cereau dispozițiile art. 65 din CM în condițiile în care proiectele în derulare asigurau fondurile necesare continuării activității în societate.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen intimata-pârâtă SC O PROIECT SA S criticând-o a fi nelegală și netemeinică cu motivarea:
Singurul motiv de fond invocat de reclamantă și însușit de instanța de fond este acela că situația economică și financiară precară a societății, lipsa comenzilor nu corespund realității și astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.65 al.2 potrivit cărora desființarea postului trebuie să aibă o cale reală și serioasă.
Recurenta susține că prevederile art. 65 se aplică întregii unități inclusiv subunităților sau compartimentelor care intră în alcătuirea sa.
Măsura reducerii postului se ia în situația în care existența anumitor posturi nu se mai justifică, desființarea lor constituind o necesitate.
Condiția existenței unei cauze serioase și reale este perfect îndeplinită dacă măsura desfacerii contractului dem uncă este determinată de existența anumitor posturi care nu se mai justifică, desființarea lor constituind o necesitate și respectiv corespunzând unei nevoi reale de reducere de personal; Totodată, ea trebuie să fie efectivă.
Măsura desființării postului contestatoarei a fost efectivă și serioasă în sensul că respectivul post nu a mai apărut ulterior în organigrama societății, nu mai fosr angajată o altă persoană pe acel post și nici nu s-a mai procedat la transferarea atribuțiilor acesteia către altă persoană.
Cu privire la aplicarea principiului " accesorium sequitur principale " și a efectelor acestuia asupra deciziei de concediere contestate se arată că, hotărârea Adunării generale a Acționarilor are calitate de act principal doar pentru dispozițiile individuale cuprinse în conținutul său în funcție de natura acestora și totodată decizia de concediere este un act principal.
Astfel extinderea efectelor nulității unei Hot. AGA asupra unei decizii de concediere emisă de Consiliul de Administrație nu-și are rațiune juridică, întrucât este vorba de 2 acte juridice de sine stătătoare - principale respectiv, Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor și decizia de concediere.
Astfel, este evident că anularea Hotărârii AGA nu are efect asupra actelor de administrare ale Consiliului, acte în care se include și decizia de concediere contestată, instanța reținând greșit această situație ca argument în motivarea soluției de anularea deciziei de concediere.
Recursul este fondat.
Potrivit art.65, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea I: determinată de desființarea locului dem uncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
În speță, instanța de fond, la pronunțarea sentinței 937/01.10.2007 a avut în vedere probatoriul administrat în cauză rezumându-se doar la declarația unui singur martor, concluzionând că pârâta a avut comenzi pentru care a încasat sume în avans, dar și lucrări pentru care finanțarea era deschisă, așa încât prin depunerea balanței prescurtate nu se poate reține existența unor pierderi la nivelul societății, întrucât pârâta urma să încaseze valoarea lucrărilor odată cu finalizarea proiectelor la care și reclamanta lucra.
A conchis că nu poate fi reținută susținerea că desființarea postului reclamantei a avut la bază o cauză reală și serioasă, așa cum prevăd dispozițiile art.65 în condițiile în care proiectele în derulare asigurau fondurile necesare continuării activității în societate.
În același sens s-a depus la dosar centralizatorul de comenzi care atestă că intimata avea lucrări în derulare.
În raport de reținerile instanței de fond care au determinat pronunțarea sentinței supusă recursului, se constată că Tribunalul a avut în vedere în principal proba testimonială, mai exact declarația unui singur martor și un singur înscris centralizatorul de comenzi care au format convingerea că în realitate desființarea postului reclamantei nu a avut o bază reală și serioasă, și totodată intimata avea lucrări în derulare.
Față de probatoriul insuficient pe care instanța de fond și-a format convingerea în pronunțarea soluției supuse recursului, instanța de recurs apreciază că în temeiul art. 304 pct.9 pr.civilă rap. la art. 312 al. 1.pr.civilă se impune admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul O l
Instanța ce va fi reinvestită cu soluționarea cauzei va suplimenta probatoriul cu accent pe proba cu înscrisuri spre a se elucida situația economico-financiară a societății-recurente dacă aceasta impune reorganizarea activității urmare a transformărilor tehnologice și eventual dacă s-a impus desființarea locului dem uncă ocupat de intimatul-contestator; Totodată, se va analiza Hotărârea Adunării generale a Acționarilor câr și decizia de concediere și implicit efectele produse de acestea cu privire la măsura dispusă de recurentă în privința intimatei-contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC O PROIECT SA împotriva sentinței civile nr. 937 din 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Casează sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul O l
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 1 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.4/05.02.2008
și
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Tamara Carmen Bunoiu, Ioana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2402/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 7573/2008. Curtea... → |
|---|
