Contestație decizie de concediere. Decizia 7573/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 7573
Ședința publică din data de 27 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier: - -
*******
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Filiala Institutul de Cercetări și Energetice SA, împotriva sentinței civile nr.460/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect, contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că prin serviciul registratură, recurentul pârât a depus un înscris prin care invocă excepția de necompetență teritorială, după care, instanța apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 460 din 25.02.2008 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC Institutul de Cercetări și Energetice SA ( SA).
A anulat Dispoziția nr.36/18 ianuarie 2007.
A obligat pârâta să plătească reclamantului următoarele sume nete, actualizate în raport de inflație: 484 lei despăgubiri, 2.624 lei cuantumul spor 100% în perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006 și 1.223 lei contravaloarea a 165 tichete de masă pentru perioada 1 aprilie - 31 decembrie 2005.
A respins celelalte petite ale acțiunii.
A obligat pârâta să plătească reclamantului 1.360 cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că în conformitate cu Contractului individual de muncă nr.2342/28.07.2004, reclamantul a fost angajat al societății pârâte în funcția de recepționer cărbune.
La data de 14.02.2006, s-a încheiat un act adițional la contractul de muncă prin care s- negociat salariul și avansările.
Atât din conținutul contractului de muncă, cât și al actului adițional rezultă cu certitudine că durata contractului este nedeterminată.
Prin Dispoziția nr.32/18.01.2007, s-a desfăcut contractul de muncă al reclamantului începând cu data de 1.01.2007 în temeiul art.56 lit. j Codul muncii.
Decizia de mai sus este nulă, deoarece contractul de muncă a fost încheiat pe durată nedeterminată și temeiul desfacerii acestuia este art.56 lit. j Codul muncii, respectiv, expirarea termenului, a duratei pe care s-a încheiat contractul.
Nici actul adițional încheiat la data de 14.02.2006 nu a schimbat natura contractului de muncă, referitor la durata acestuia.
Intimata a susținut că prin acest act adițional, contractul de muncă s-a încheiat pe durată determinată, respectiv până la data expirării unui contract comercial încheiat cu ROMAG, invocând în acest sens inserările din actul adițional de la rubrica "alte clauze" ("s-a luat la cunoștință că prezentul contract va înceta în momentul în care vor înceta raporturile comerciale cu ROMAG Tr. S, pentru activitatea de recepționer cărbune, pentru care a fost angajat).
Apărarea pârâtei nu poate fi primită, deoarece potrivit art.80 al.2 Codul muncii, contractul individual de muncă se poate încheia pe durata determinată cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
Ori, atât în contractul de muncă, cât și în actul adițional, durata contractului de muncă este nedeterminată, fiind chiar anulată rubrica "durata determinată" și nici în carnetul de muncă nu apar mențiuni referitoare la durata contractului.
Sintagma din cuprinsul actului adițional nu poate schimba durata contractului de muncă, ea referindu-se la o eventuală încetare a contractului de muncă în una din modalitățile prevăzute de art.65 și următoarele Codul muncii.
De altfel, reclamantul a susținut că sintagma respectivă nu era înserată în cuprinsul actului adițional la data semnării lui, încheierea acestuia având ca scop negocierea salariului și avansările în funcție, pârâta nefăcând dovada contrară.
Referitor la cererea reclamantului de a se acorda indemnizația de concediere, prevăzută de art.43 Contractul Colectiv de muncă, s-a constatat nefondată.
Art.43 prevede plata unei indemnizații de concediere diferențiată în funcție de vechime pentru salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor, ori în cazul de față nu se pot acorda aceste drepturi salariale, deoarece raporturile de muncă nu au încetat în baza art.65 Codul muncii, ci în baza art.56 lit. j, decizie de altfel nulă, iar reclamantul nu a solicitat să se constate că a avut loc o astfel de concediere.
Instanța a fost investită numai cu constatarea nulității dispoziției de încetare a raporturilor de muncă și plata drepturilor salariale care decurg dintr-o măsură ce nu s-a luat și nu s-a cerut să fie luată, chiar dacă în motivarea acțiunii s-au făcut referiri prevederile art.65 Codul muncii.
In aceste condiții, sigur nu poate fi acordat salariul solicitat pentru luna în care a fost concediat fără acordarea preavizului, în condițiile art.74 lit. b Codul muncii.
Referitor la plata salariului pe perioada 1 - 23 ianuarie 2007, aceste drepturi nu pot fi acordate, deoarece reclamantul nu a prestat muncă în folosul pârâtei și nici nu a fost împiedicat să muncească.
Vor fi acordate despăgubiri egale cu salariul pe această perioadă în condițiile art.78 Codul muncii.
De asemenea, vor fi acordate drepturile salariale constând în plata sporului de 100% pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Din verificarea statelor de salarii de către expertul desemnat în cauză rezultă că a fost prestată munca în zilele de repaus săptămânal, fără a fi beneficiat de timp liber.
Din contractul colectiv de muncă rezultă că aceste ore se plătesc cu spor de 100% din salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în cauză reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului reclamantul a susținut că instanța în mod greșit a admis acțiunea fără să examineze excepția privind lipsa interesului procesual pentru că desființând decizia de încetare a contractului de muncă nu a pus altceva în loc, în sensul restaurării situației anterioare.
Instanța nu a cercetat fondul cauzei sub toate aspectele așa CUM a stabilit Curtea de APEL CRAIOVA, iar prin actul adițional din 14.02.2007 semnat de contestator s-a convenit ca raporturile de muncă să înceteze la data încetării contractului comercial încheiat cu ROMAG Dr. Tr.
Susținerea contestatorului este neîntemeiată întrucât art. 55, 65 și 67din Codul muncii nu conțin dispoziții contrare art. 56 lit. j utilizat ca temei de desfacere a contractului de muncă după cum nici art. 38 alin. 1 pct. b lit. a din contractul colectiv de muncă al recurentei nu conține dispoziții contrare.
În realitate este o încetare a contractului de muncă ajuns la termen și în baza art. 41 din contractul colectiv de muncă în aceste situații nu se acordă preaviz, astfel că în notificarea din 19 decembrie 2006 s-a făcut trimitere la art. 38 alin. 1 pct. b lit. a din contractul colectiv de muncă.
Contestatorul nu putea invoca necunoașterea contractului colectiv de muncă, iar prin actul adițional părțile au negociat în condițiile legii astfel că o altă interpretare ar denatura voința părților.
Pretențiile salariale solicitate de contestator nu puteau fi acordate pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 23 ianuarie 2007 recurenta neavând obligația acordării preavizului, nu exista contract de muncă valid și nu putea primi două remunerații de la angajator.
Nu există nici temei legal pentru plata indemnizației corespunzătoare pentru că încetarea contractului de muncă la termenul pentru care a fost încheiat nu presupune un preaviz, acesta fiind înțeles din momentul negocierii, astfel că trebuia respinsă și această cerere.
Nici plata indemnizației de concediere nu trebuia acordată nefiind aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă în asemenea situații.
Recurenta nu datorează nici plata de sporuri pentru orele lucrate în zilele de repaos și sărbători legale, întrucât a lucrat în ture organizate de așa natură încât abia se realiza numărul de ore cerut lunar de lege, iar din foile colective de prezență rezultă că numărul mediu de ore lucrate în ture de contestator nu a fost depășit.
Instanța a acordat în mod greșit sumele solicitate în baza raportului de expertiză și nu trebuia să acorde nici contravaloarea tichetelor de masă deoarece în perioada ianuarie - aprilie 2006 s-au acordat tichete și din mai 2006 nu s-au mai acordat în condițiile în care recurenta a înregistrat arierate bugetare pentru care nu obținuse înlesniri de plată și deveneau aplicabile dispoz. art. 15 alin. 1 din OUG nr. 79/2001.
Solicită proba cu înscrisuri și o nouă expertiză și admiterea recursului în temeiul art. 80 din Legea nr. 168/1999 și art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod pr. Civilă.
A invocat de asemenea excepția de necompetență teritorială întrucât contestatorul are domiciliul în loc. M, satul, jud. G și competența revenea Tribunalului Gorj.
Cu privire la motivele de recurs nu a fost depusă întâmpinare de către contestator.
Recursul se respinge, pentru considerentele care se expun în continuare.
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art.3041Cod pr. civilă Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, în cauză neexistând motive de casare sau modificare sentinței.
Astfel, nu este întemeiată susținerea recurentului potrivit căreia lipsește interesul contestatorului pentru anularea dispoziției și că prin desființarea deciziei instanța nu a dispus altă măsură, în condițiile în care contestatorul a efectuat investirea instanței numai cu anularea dispoziției de concediere nr. 36 din 18 ianuarie 2007 și plata drepturilor bănești, fără a solicita restabilirea situației anterioare și de aceea în caz contrar se încălca principiul disponibilității părților.
Nu este întemeiată nici susținerea că instanța nu a cercetat fondul cauzei sub toate aspectele, așa cum prevede art. 3041Cod pr. civilă, întrucât instanța a reținut corect că a fost încheiat pe durată nedeterminată contractul de muncă al contestatorului, iar actul adițional din 14.02.2006 nu a schimbat natura acestuia în privința duratei.
Mențiunea din acest act adițional în sen sul că raporturile de muncă vor înceta odată cu încetarea contractului comercial încheiat cu ROMAG DTS, nu este de natură a modifica durata contractului și nici nu s-a prevăzut expres durata pentru care s-a încheiat în aceste condiții, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru încheierea contractului de muncă pe durată determinată prev. de art. 80 alin. 2 din Codul muncii.
Prin urmare, nu poate fi vorba despre o încetare a contractului de muncă prin ajungerea la termenul convenit prin act adițional, astfel că nu sunt întemeiate nici aceste critici cuprinse în motivul de recurs invocat la pct. 2 cererii de recurs, iar raporturile de muncă nu puteau înceta în baza actului adițional (filele 27 -29 dosar fond) cum greșit reține recurenta intimată.
Actul adițional sus-menționat nu poate reprezenta adevăratul raport de voință al părților, așa cum prevede art. 969 Cod civil, în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile legale impuse de art. 80 Codul muncii.
Criticile care se referă la pretențiile salariale pentru perioada 1.01.2007 - 23 ianuarie 2007 nu pot fi primite în condițiile în care instanța nu a dispus plata salariului pentru această perioadă, iar despăgubirile s-au acordat în temeiul art. 78 din Codul muncii ca consecință a anulării măsurii dispuse nelegal de recurenta intimată.
Cu privire la acordarea indemnizației de concediu instanța a apreciat că nu este fondată în raport de prevederile art. 43 din contractul colectiv de muncă, astfel că și criticile de la pct. 4, 5 din cererea de recurs se privesc ca neîntemeiate.
Nici criticile care se referă la plata unor sporuri pentru orele lucrate în zilele de repaus și sărbători legale nu sunt de natură a duce la modificarea sau casarea sentinței, în condițiile în care recurenta intimată nu a făcut dovada acordării acestor drepturi, actele invocate nefiind relevante sub acest aspect, iar cu privire la raportul de expertiză nu au fost formulate obiecțiuni și nici nu s-a solicitat în temeiul art. 212 Cod pr. civilă întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
De asemenea, în condițiile art. 305 Cod pr. civilă "În instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor".
În speță, nu s-au depus alte înscrisuri decât cele existente la prima instanță, situație în care în baza temeiului legal menționat a fost respinsă cererea pentru efectuarea unei noi expertize în recurs.
Chiar dacă recurenta intimată invocă în ultimul motiv de recurs (pct. 7 din cerere) admiterea eronată a cererii privind contravaloarea tichetelor de masă în temeiul art. 15 alin. 1 din OUG nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, nu pot fi primite aceste critici pentru că posibilitatea acordării tichetelor de masă, în condițiile legii ". cu luna următoare celei în care și-au achitat obligațiile bugetare restante sau au obținut înlesniri la plata acestora", iar în speță s-au acordat aceste drepturi pentru perioada 1 aprilie -31 decembrie 2005 și nici un caz pentru perioada ianuarie - aprilie 2006.
Nu este întemeiată nici critica privind necompetența instanței în condițiile în care reclamantul avea reședința în D Tr. S unde avea obligația să lucreze așa cum rezultă din actul aflat la fila 16 din dosarul de fond, situație în raport de care investirea instanței s-a efectuat în condițiile legale.
Neexistând nici motive de ordine publică care în temeiul art. 306 Cod pr. civilă să poată fi puse în dezbaterea părților din oficiu în temeiul art. 312 Cod pr.civilă recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Filiala Institutul de Cercetări și Energetice SA, împotriva sentinței civile nr.460/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 august 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red. Jud. M
Ex.2//19.09.2008
Jud. fond F
A
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Marian Lungu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 273/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 8152/2008. Curtea... → |
|---|
