Contestație decizie de concediere. Decizia 285/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr.285/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanta - "" SRL P N, împotriva sentinței civile nr.863 din 12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile atât la prima cât și la cea de a doua strigare.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care;
Instanța constată recursul la primul termen, este declarat și motivat în termen legal, semnat și scutit de plata taxei de timbru.
Având în vedere că recurenta, prin motivele de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța,în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.863/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - "" SRL în contradictoriu cu pârâtul, privind constatarea nulității deciziei nr.21/1.09.2006 de încetare a contractului de muncă al pârâtului.
În motivarea sentinței instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 3145/103 din 01.06.2007, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca în contradictoriu cu acesta să se constate nulitatea deciziei nr.5 din 15.02.2007 de încetare a contractului individual de muncă nr.21 din 01.09.2006 a pârâtului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în fapt, pârâtul a fost salariatul societății, iar la data de 15.02.2007 a formulat o cerere de lichidare. Urmare a acesteia, societatea a procedat la emiterea deciziei nr. 5 din 15.02.2007 de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art.55 lit. b din Codul muncii. Cum însă prin indicarea temeiului de drept (art.55 lit.b/CM) raportat la cererea salariatului (demisie), s-a făcut o eroare a încadrării juridice, reclamanta solicită instanței să se constate nulitatea deciziei menționate.
În dovedire a anexat decizia nr.5 /15.02.2007 emisă de - SRL P N și cererea de lichidare a pârâtului.
Pârâtul, legal citat la adresa indicată în cartea de identitate, nu a depus întâmpinare și nu și-a formulat probe în apărare.
Analizând legalitatea deciziei contestate, raportat la probatoriul administrat în cauză și la dispozițiile legale în materie, instanța a constatat că acțiunea nu este fondată, motivat de următoarele considerente de fapt și de drept:
Potrivit dispozițiilor art.55 lit.b din Codul muncii, "contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea".
In speță, salariatul a înștiințat angajatorul despre hotărârea sa de a denunța contractul individual de muncă la data de 15.02.2007, iar prin rezoluția pusă de conducătorul societății pe cererea depusă de salariat, acesta a fost de acord cu încetarea contractului de muncă, renunțând la dreptul de preaviz. Ori, atunci când înainte de expirarea termenului de preaviz, angajatorul și salariatul convin să înceteze contractul de muncă, motivul încetării acestuia este acordul părților (art.55 lit. b/CM) și nu cel prevăzut de art.79 din același cod (demisia).
Mai mult, în legislația muncii nu există nicio dispoziție legală care să prevadă dreptul angajatorului de a-și contesta propria decizie, acesta putând să-și revoce sau să-și modifice oricând propria decizie, cu respectarea drepturilor salariaților.
Față de considerentele reținute, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta care a criticat nelegalitatea și netemeinicia acesteia invocând, în esență, faptul că, în mod greșit, instanța a reținut că și-a contestat propria decizie, în condițiile în care a solicitat expres, pe calea controlului judiciar, constatarea nulității absolute a deciziei nr. 5/15.02.2007, tocmai pentru a da forță juridică manifestării de voință a intimatului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă recurenta a solicitat contestarea nulității absolute a deciziei nr. 5/15.02.2007, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al intimatului în temeiul art.55 lit.b Codul muncii, respectiv ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea.
În argumentarea acțiunii, recurenta a invocat faptul că, în raport de cererea salariatului a făcut o încadrare juridică a temeiului de drept al desfacerii contractului de muncă, art.55 lit. b Codul muncii, în loc de art.55 lit.c din același act normativ care prevede încetarea contractului de muncă, urmare a voinței unilaterale a unuia dintre părți, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege.
Din înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond (fila 6), rezultă că, intimatul a solicitat încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 15.02.2007, cererea purtând rezoluția reprezentantului societății primind acordul acestuia asupra cererii.
În contextul anterior arătat, în mod corect instanța de fond,a reținut că temeiul de drept al desfacerii contractului de muncă este cel indicat în decizia de încetare a contractului de muncă, respectiv art.55 lit.b Codul Muncii (ca urmare a acordului părților, la data convenită de aceasta), niciun alt element din probatoriul administrat nesusținând aserțiunea recurentului conform căreia, temeiul juridic al desfacerii contractului de muncă ar fi fost art.55 lit.
Pe cale de consecință, neputându-se reține motivul de nulitate invocat de recurentul-reclamant, și, în raport și de faptul că, angajatorul poate reveni asupra propriei decizii, în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca nefondată.
Se reține, totodată, din argumentația instanței de fond, că acesta s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită și nu asupra unui alt obiect astfel cum s-a arătat prin recurs, astfel, că, și din acest punct de vedere, critica hotărârii este nefondată.
Având în vedere cele anterior arătate, constatând că, în esență, în raport de motivele invocate, nu se impune modificarea sentinței recurate, instanța, în temeiul art.3121Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta - "" SRL P N, împotriva sentinței civile nr.863 din 12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
- - - - - -
- -
red.sent. /
red.LC/10.04
tehn.DM/ex.2
10/11.04.2008
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 471/2009. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 1363/2009. Curtea... → |
|---|
