Contestație decizie de concediere. Decizia 2861/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2861/R/2009
Ședința publică din 09 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER C-N împotriva sentinței civile nr. 1527 din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta SC SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că la data de 09 decembrie 2009, prin registratura instanței, reclamantul recurent Sindicatul Liber a depus la dosar concluzii scrise, la care a anexat copia notificării privind deschiderea procedurii de insolvență.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 07 decembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1527 din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă cererea reclamantului Sindicatul Liber C-N împotriva pârâtei A
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul SINDICATUL LIBER, afiliat la CARTEL FILIALA C este reprezentantul membrilor de sindicat, și, foști angajați ai pârâtei, care prin deciziile contestate, respectiv nr. 17/21.01.2009 pentru, nr. 19/21.01.2009 pentru, nr. 30/21.01.2009 pentru și nr. 25/21.01.009 pentru a dispus desfacerea contractelor individuale de muncă ale acestora.
Instanța a reținut că măsura a fost adoptată în ședința din data de 13.01.2001, ședință la care au participat și membrii de conducere ai sindicatului. Prin Hotărârea nr. 1/13.01.2009 s-a stabilit și concedierea unui număr de 20 de salariați, posturile acestora fiind desființate.
Referitor la măsura luată instanța a reținut în primul rând faptul că în cazul reducerii personalului, selecționarea angajaților constituie un atribut exclusiv al conducerii unității, fără ca instanța să aibă dreptul de se substitui aprecierii exercitate de acest organ de conducere. Conducerea societății trebuie să răspundă de caracterul real al reducerii de personal.
Pârâta a depus la dosar Situațiile de Personal de la 01.01.2009 și de la 28.02.2009 din care rezultă că în ianuarie existau un număr de 299 de angajați iar în februarie numărul s-a redus la 279. S-a mai depus și Bilanțul de la data 31.12.2008 și Justificarea economică pentru reducerea de personal, acte din care rezultă caracterul real al reducerii de personal.
Referitor la susținerile reclamantului potrivit cărora măsura a fost luată fără consultarea sindicatului, instanța a reținut că la ședința din data de 13.01.2001 în care s-a luat Hotărârea nr. 1/13.01.2009 au fost invitați să participe, au participat dar au refuzat să semneze procesul verbal încheiat și membrii de conducere ai sindicatului. Este adevărat că art. 167 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2008-2009 prevede situațiile de reducere a activității sau de reorganizare, dar în situația de față ne aflăm într-o situație de criză economică mondială puternică, ce afectează drastic societățile, situație care determină conducerile societăților să adopte măsuri urgente de redresare a situației. Termenele prevăzute la art. 167 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2008-2009 sunt excesiv de mari, neprevăzute niciunde în legislația muncii la concedierile individuale și nici chiar la cele colective. Din Justificarea economică pentru reducerea de personal reiese că situația economică nu mai permitea continuarea activității atâta timp cât productivitatea muncii nu era la parametrii necesari iar cheltuielile cu personalul erau mult crescute.
Referitor la buna credință a pârâtei, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 73 din Codul muncii și ale Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2008-2009 pârâta acordat preavizul de 30 de zile dar a renunțat la prezența acestora la lucru pe întreaga durată a preavizului.
Având în vedere aspectele legale reținute și prevederile art. 68 și 73 din Codul muncii, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL LIBER, afiliat la CARTEL FILIALA C reprezentant al membrilor de sindicat, și împotriva pârâtei
Împotriva acestei hotărâri reclamantul Sindicatul Liber a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat, în esență nerespectarea art.167, art.168 și art.191 din Contractul Colectiv de Muncă, la nivel de unitate pentru 2008 - 2009 care impun obligația modificării și informării sindicatului anterior emiterii deciziilor de concediere și consultare a acesteia în vederea reducerii efectelor măsurii dispuse cu cel puțin 60 de zile anterior luării măsurii.
S-a reținut, de asemenea, lipsa caracterului efectiv al desființării posturilor, apreciindu-se că, în speță, cauza acestora nu este reală și serioasă, sens în care s-a arătat că ulterior concedierilor dispuse pârâta a făcut noi angajări, sau a recurs la detașarea unor terțe persoane pe posturile vacante.
În același sens, s-a invocat nerespectarea cererilor prevăzute de art.167 și art.168 din CCM referitoare la criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, reclamantul arătând că s-a aplicat în mod greșit și incorect criteriul calificativului obținut de salariați pe anul 2008.
În fine, după ce s-a arătat că bilanțul contabil de care se prevalează pârâta nu este înregistrat sau vizat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, reclamantul a concluzionat că desființarea posturilor s-a făcut la momentul emiterii deciziilor de desfacere contestate din dorința de a crește profiturile întreprinderii și de a pune în cauză situația salariaților considerată prea favorabilă, scopul fiind unul singur și anume acela de a economisi salariul persoanei concediate.
Pârâta Aad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că obligația de informare a sindicatului asupra unor concedieri subzistă numai după aprobarea măsurilor de concediere, nefiind aplicabile prevederile art.107 din CCM, că nu avea obligația solicitării sprijinului AJOFM decât pentru concedierea dispusă pentru motive ce țin de persoana salariatului, precum și că trebuie analizat la momentul concedierii caracterul său efectiv și nu raportat la situația de peste 6 luni.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Dintre motivele de recurs invocate de reclamant Curtea se va opri și analiza cu prioritate cel referitor la lipsa caracterului efectiv, real și serios al măsurilor de concediere deoarece se întemeiază pe o stare de fapt necontestată de părți, spre deosebire de celelalte motive de recurs care impun verificări mai ample asupra felului concedierii (individuală sau colectivă) și asupra consecințelor concedierii (reducerea activității sau reducerea cheltuielilor excedentare).
În acest sens, Curtea de Apel observă că după concedierea celor 5 salariați la data de 22.02.2009, prin deciziile nr.14, 17, 19, 25 și 30 din 21.01.2009 (7-9 fond) pârâta a efectuat angajări de personal pe posturi similare, după cum rezultă din copia registrului general de evidență a salariaților (25-47).
Astfel, după concedierea salariaților, și (i), pârâta a angajat alte persoane pe postul de, cu titlu de exemplu instanța de recurs reținând contractele individuale de muncă încheiate cu la 06.04.2009 (poziția nr.422 în Registru), cu la 06.04.2009 (poziția nr.423), cu G la 06.04.2009 (poziția nr.426), cu la 06.04.2009 (poziția nr.428), precum și alte câteva contracte de muncă, care fiind încheiate pe durată determinată își vor înceta efectele la data de 06.04.2010.
De asemenea, după concedierea salariatei (sudor), pârâta a angajat alte persoane pe postul de sudor, fiind reținute cu titlu de exemplu contractele individuale de muncă cu la 23.02.2009 (poziția nr.388) și la 23.02.2009 (poziția 389), ambele încheiate până la data de 23.05.2010 precum și alte câteva contracte de muncă pe durata unui an (pozițiile nr.419, nr.437).
În fine, după concedierea salariatului (șofer), pârâta a angajat pe postul de șofer pe perioadă nedeterminată pe (poziția nr.467) la data de 11.05.2008.
În egală măsură, Curtea observă că pârâta a efectuat angajări pe postul de și sudor chiar în perioada de preaviz, la data de 02.02.2009, conform mențiunilor de la pozițiile 374-384 din Registrul General de Evidență a Salariaților.
Prin urmare, Curtea constată că angajarea altor salariați pe aceleași posturi în perioada de preaviz sau în ziua următoare celei în care au încetat raporturile juridice de muncă în temeiul deciziilor de concediere contestate, precum și o angajare permanentă la un interval scurt de timp (22.02.2009 - 11.05.2009) infirmă caracterul real și serios al desființării locului de muncă, punând sub semnul îndoielii măsura în care pretinsele dificultăți economice, ori necesitatea reducerii cheltuielilor de personal au determinat această măsură.
În acest context, este de reținut că amploarea numărului de angajări ulterioare luării hotărârii de efectuare a concedierilor salariaților reprezentați de reclamant constituie un argument ce pledează în mod determinant în favoarea lipsei caracterului real și serios al concedierilor, neavând relevanță, în raport de dispozițiile art.86 Codul muncii referitoare la egalitatea de tratament între salariați angajați pe durată determinată și salariați permanenți, că angajările sunt pe durată determinată.
Constatând că obiectivul reducerii cheltuielilor salariale prin concedierea personalului excedentar nu poate fi realizată prin angajarea ulterioară a unui număr mai mare de salariați decât cel a persoanelor concediate, Curtea de Apel apreciază că măsura concedierii nu are un caracter real și serios.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul, va modifica hotărârea în sensul admiterii acțiunii reclamanților și în baza art.76-78 Codul muncii anulării deciziilor nr. 17/21.01.2009, 19/21.01.2009, 14/21.01.2009, 30/21.01.2009, 25/21.01.2009 emise de pârâtă, va dispune reintegrarea în funcția și postul deținut anterior emiterii deciziilor de desfacere a contractelor individuale de muncă, după cum urmează: -, - sudor, -, - șofer, - și va obliga pârâta la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă pentru fiecare dintre membrii de sindicat menționați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorulSINDICATUL LIBER C-N PENTRU, ȘIîmpotriva sentinței civile nr. 1527 din 27.05.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în întregime în sensul că admite acțiunea formulată de SINDICATUL LIBER C-N pentru membrii de sindicat, și în contradictoriu cu pârâta SA și în consecință anulează Deciziile nr. 17/21.01.2009, 19/21.01.2009, 14/21.01.2009, 30/21.01.2009, 25/21.01.2009 emise de pârâtă, dispune reintegrarea în funcția și postul deținut anterior emiterii deciziilor de desfacere a contractelor individuale de muncă, după cum urmează: -, - sudor, -, - șofer, -, obligă pârâta la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă pt. fiecare dintre membrii de sindicat menționați.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//4 ex./05.01.2010
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 160/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1454/2009. Curtea... → |
|---|
