Contestație decizie de concediere. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 29/2008
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de împotriva sentinței civile nr. 275/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent și pentru pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care recurentul depune la dosar declarație extrajudiciară de martor a numitului.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul recurent susține recursul solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, reintegrarea în funcția avută anterior cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor calculate de la data de 22.08.2006. Precizează că a trimis prin poștă angajatorului certificatul medical, însă plicul a fost returnat nedeschis, pârâta refuzând primirea acestuia.
Reprezentanta pârâtei intimate pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței atacate. În evidențele unității nu există înregistrat concediul medical al contestatorului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamantul lac hemat în judecată pârâta Autoritatea Rutieră Română solicitând anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 1454/22.08.2006 emisă de pârâtă, reintegrarea în funcția avută cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor calculate de la data de 22.08.2006.
În motivarea contestației reclamantul a menționat că nu se poate reține ca și motiv al concedierii sale absențele nemotivate de la serviciu având în vedere că a avut aprobarea șefului Agenției pentru efectuarea concediului fără plată.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației deoarece reclamantul nu a avut o cerere de concediu fără plată aprobată de conducerea pârâtei, simpla formalitate de a înregistra o atare cerere neputând creea drepturi și în nici un caz nu semnifică că este și aprobată.
Prin sentința civilă nr. 275/LM/2007 Tribunalul Hunedoaraa respins contestația formulată de reclamant.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că întrucât cererea formulată de reclamant nu a fost aprobată în condițiile prevăzute ce către regulamentul intern, în mod corect angajatorul a reținut și sancționat lipsa nejustificată a reclamantului de la serviciu, în mod repetat și pentru câteva zile, prin emiterea deciziei de concediere.
S-a mai reținut că în speță a fost efectuată cercetarea prealabilă disciplinară, iar decizia nu a fost emisă în perioada în care acesta a fost în concediu de odihnă, fiind datată 22.08.2006.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat în urma admiterii căii de atac formulate, casarea sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul susține că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 60 și 268 din Codul Muncii.
Recurentul afirmă că aplicarea sancțiunii disciplinare nu s-a făcut în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre abaterea disciplinară care a fost data efectuării controlului de către CC al.
Mai mult, concedierea salariaților nu se poate face în perioada concediului medical sau a concediului de odihnă, or cercetarea prealabilă disciplinară și întocmirea referatului de sancționare s-au făcut când acesta era în concediu de odihnă, iar la data emiterii deciziei de concediere era în concediu medical.
Pe fondul cauzei se solicită să se aibă în vedere că nu au fost absențe nemotivate, existând cerere de concediu, fără plată, avizată de către șeful Agenției.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
În ceea ce privește tardivitatea aplicării sancțiunii se menționează că angajatorul a aflat despre fapta ce constituie abatere disciplinară o dată cu înregistrarea la ARR a Raportului nr. CC/848/19.07.2006 la data de 24.07.2006.
Referitor la emiterea deciziei de concediere a reclamantului în perioada în care acesta era în concediu medical se precizează că în evidențele ARR-ului nu există înregistrat nici un certificat medical emis pe numele recurentului.
Acest aspect rezultă și din apărările recurentului care nu a făcut nici o referire în contestație la presupusa incapacitate temporară de muncă, inițial susținând că se afla în concediu fără plată.
În privința celorlalte cereri de concediu depuse de către reclamant pârâta intimată precizează că acestea au fost numai vizate de către șeful agenției și respectiv șeful Serviciului Resurse Umane, urmând a fi supuse aprobării Directorului General.
A fost depus în extras copie după regulamentul de organizare și funcționare a ARR, raportul nr. CC/848/2006 al Corpului de Control din cadrul.
Recurentul a depus note scrise însoțite de înscrisuri.
CURTEA analizând sentința atacată în raport de criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 cod procedură civilă reține următoarele:
Reclamantul a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul art. 264 alin. 1 lit. "f" coroborat cu art. 61 lit. "a" din Codul muncii prin decizia nr. 1454/22.08.2006, reținându-se în sarcina acestuia lipsa nejustificată și repetată de la serviciu.
Prima critică adusă de către reclamant sentinței pronunțată de Tribunalul Hunedoara este aceea că nu s-a observat împrejurarea că decizia de desfacere a contractului de muncă este dată după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 268 Codul Muncii.
Potrivit art. 268 alin. 1 Codul Munciiangajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
Reclamantul recurent este în eroare când consideră că data luării la cunoștință de către angajator despre abaterea disciplinară săvârșită este data efectuării controlului.
Reclamantul ignoră împrejurarea că acest control nu a fost efectuat de către angajatorul său ci de către Corpul de Control din cadrul ministerului d e resort. Or, reclamantul nu a avut raporturi de muncă cu acest corp de control, entitatea angajatoare fiind reprezentată de către Autoritatea Rutieră Română, între Corpul de Control și ARR neexistând identitate de persoană.
În aceste condiții este evident că data luării la cunoștință de către pârâtă despre abaterea disciplinară constată în urma controlului este data înregistrării raportului întocmit de către Corpul de control.
Cum data acestei înregistrări la ARR este 24.07.2006, iar data deciziei de sancționare este 22.08.2006 rezultă că au fost respectate prevederile art. 268 Codul Muncii, criticile formulate de reclamant sub acest aspect fiind neîntemeiate, urmând a fi înlăturate.
În ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 60 din Codul Muncii, Curtea reține că potrivit alin. 1 lit. "a" și "i" al acestui articolconcedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii și nici pe durata efectuării concediului de odihnă.
Reclamantul recurent susține că a fost concediat în perioada în care se afla în concediu medical.
Este adevărat că potrivit certificatului medical depus la fila 66 reclamantul s-a aflat în perioada 22.08.2006-25.08.2006 în concediu medical.
Ceea ce interesează sub aspectul analizării legalității emiterii deciziei de concediere este faptul că acest certificat medical este emis în data de 22.08.2006, aceeași zi cu cea în care a fost emisă decizia de concediere, și nu există nici o dovadă că reclamantul a depus acest certificat medical la sediul angajatorului pentru ca acesta să aibă cunoștință de incapacitatea temporară în care se afla reclamantul.
Chiar dacă se ia în considerare susținerea recurentului că a trimis pârâtei prin poștă certificatul medical, nu s-a făcut dovada că la data emiterii deciziei angajatorul, în speță pârâta, avea cunoștință de această incapacitate a reclamantului, or legiuitorul, prin dispozițiile menționate, a înțeles să protejeze salariatul tocmai de reaua credință a angajatorului ceea ce nu se poate reține în prezenta cauză
Prezentarea certificatului medical ulterior emiterii deciziei de sancționare nu are nici o consecință juridică asupra valabilității acesteia, întrucât cauzele de ineficacitate trebuie să existe la data întocmirii actului și să fie cunoscute de către cel ce emite actul în discuție.
Prin urmare ambele motive de recurs invocate de către recurent sunt nefondate.
În ceea ce privește apărările formulate pe fondul cauzei de către reclamant Curtea reține că prima instanța a făcut o corectă analiză a probelor administrate, reținând în mod temeinic și legal că reclamantul a lipsit de la serviciu cu încălcarea prevederilor art. 26 lit."ș" din Regulamentul de organizare și funcționare a ARR-ului, ținând cont că reclamantul a plecat de la serviciu fără a avea obținută aprobarea conducerii, iar pentru activitățile desfășurate la sediul operatorilor de transport corect s-a reținut că reclamantul nu a avut mandat pentru asemenea activitate din partea angajatorului, activitatea de îndrumare neputând fi făcută de salariați când și cum doresc aceștia. Se va avea în vedere și că reclamantul a depus cereri pentru concediu de odihnă retroactiv, plecând de la serviciu înainte de a obține aprobarea conducerii.
Nimeni nu dreptul reclamantului la concediu de odihnă sau de studii, fără plată, însă în ambele situații reclamantul trebuia să se supună reglementărilor interne referitoare la aprobarea concediilor, dispozițiile din regulamentul de ordine interioară fiind obligatorii și nu facultative pentru salariați, aceștia neputând invoca necunoașterea acestor prevederi.
Față de cele menționate, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, având la bază o corectă interpretare a probelor administrate în cauză și o justă aplicare a dispozițiilor incidente în materie, recursul declarat de reclamantul apare ca fiind nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 cod procedură civilă Curtea urmează a-l respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 275/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./5.02.2008
Tehnored. /2ex.
Judecători fond: I,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 679/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1031/2008. Curtea... → |
|---|
